Mai puternic decât frica – Marc Levy, Editura Trei ***Recenzie

19424408_1928161567450549_1381049814210491853_n.jpg

 

” Curajul nu este decât un sentiment mai puternic decât frica. ” Iar în acest roman am întâlnit din plin curaj îmbrăcat în toate formele.

Când cei de la targulcartii.ro au reduceri nu ai cum să nu profiți din plin! Iar dacă mai găsesc și un titlu ce aparține lui Marc Levy…eu mă declar mai mult decât mulțumită. ”Mai puternic decât frica” este în top, este un roman care te cucerește, care te ajută să te întâlnești cu personaje îndrăgite din alte romane ( Și dacă aș mai trăi o dată – recenzia aici), un roman a cărui lectură te determină să faci slalom printre trăiri, printre emoții și sentimente.  Iar curajul, după cum vă spuneam, este la el acasă.

Deși mai am de recuperat la romanele ce poartă semnătura lui Marc Levy, pot să spun că acesta de față este cel mai antrenant și mai plin de acțiune și de suspans. De la incipit am fost convinsă că voi avea parte de o lectură captivantă, apoi introducerea în scenă a lui Andrew Stillman, un ziarist renumit, m-a bulversat și m-a făcut să fiu melancolică și tristă, ca mai apoi, la câteva pagini distanță să izbucnesc în râs.

Levy nu se dezminte și își păstreaza amprenta, umorul, romantismul și măiestria cu care își așează cuvintele pe pagină. Personajele sale sunt construite atât de bine încât ai impresia că ele trăiesc aievea și că dacă s-ar desprinde din paginile cărții, ți-ar putea fi prieteni. Eu una nu m-am hotărât încă pe care îl îndrăgesc mai tare.

De data aceasta facem cunoștință cu Suzie Baker, o tânără hotărâtă și plină de curaj. Deși se ascundea foarte bine în spatele aparențelor, Suzie purta o bătălie care era catalizatorul întregii sale existențe. Dorea să facă dreptate, să apere numele bunicii sale și să își redobândească numele de familie. Documentul care ar fi putut să o ajute dispăruse în urmă cu 46 de ani, când un accident aviatic împiedicase actul și mesagerul să ajungă la destinație. Muntele în toată măreția lui, ”aruncase” constant afară bucăți din avion, dar partea principală dispăruse pe fundul unei crevase, nefiind descoperită vreodată.

La 46 de ani de la dispariția avionului, Suzie e mai convinsă ca niciodată să facă dreptate. Mama ei, cea care ar fi trebuit să poarte de fapt acestă luptă, căzuse victima alcoolului, până când decedase. Suzie voia să escaladeze singură muntele Mont Blanc, așa că timp de un an de zile va lua lecții de la Shamir, cel mai bun profesor de alpinism din oraș. Deși cei doi ajung să formeze un cuplu, Suzie nu îi destăinuie adevăratul motiv al hotărârii sale de a escalada muntele chiar în ianuarie. El nu o credea pregătită, iar ea nu credea că există ceva pe lume care să o facă să renunțe.

În plină furtună de zăpadă și în întunericul de pe munte, cei doi se prăbușesc în crevasă, iar muntele își cere tributul. Shamir taie coarda ce îl lega de ea și se prăbușește în gol. Suzie va fi de acum și mai ambițioasă, dacă mai era posibil să fie mai mult, și mai hotărâtă să afle adevărul. I-o datora lui Shamir. Găsește corpul avionului și valiza diplomatului indian care conținea mult doritul document, dar misterul se adâncește și mai tare. Nu înțelegea ordinea pieselor din acest puzzle complicat.

Bunica ei, Liliane, fusese acuzată de înaltă trădare și mai apoi presa scria despre sinuciderea acesteia. Suzie nu credea că se omorâse ci că fusese omorâtă. Îi era greu să creadă că femeia care copia rapoartele din sertarul biroului său și care fusese acuzată de fraternizare cu inamicul, ar fi putut să își încheie de una singură socotelile cu viața. Suzie voia să primească numele ei real de familie, dar nu știa ce cutie a Pandorei avea să deschidă.

Pentru că avea prea puține detalii și nu știa pe ce pistă să apuce, Suzie își caută un partener, unul cu acces la informații și cu o minte lucidă și deschisă. Andrew Stillman fusese candidatul perfect. Dar cercetările ei îi dezvăluiseră că Stillman nu făcea nimic obligat, așa că viața ei va trebui să i se dezvăluie acestuia absolut accidental.

Lui Andrew nici nu îi fusese greu să o remarce la bibliotecă. El avea fler la oameni și i s-a părut că tânăra ce studia cărțile de istorie are un trecut interesant. O spargere la ea acasă și oameni care par să o urmărească, este de-ajuns pentru el ca să înceapă să ”își bage nasul”. Avea nevoie de un subiect tare după perioada de trei luni în care se refăcuse în urma atentatului asupra vieții sale.

Faptul că documentul ce ar fi putut anula vinovăția bunicii lui Suzie, avea legătură cu oameni influenți din politică, ba chiar cu fostul vice-președinte al Americii, aruncă ancheta lor în aer, dar le pune și viața în pericol. Nu știau cine este pe urmele lor, dar se vedea profesionalismul și determinarea cu care luptau pentru a păstra secretele trecutului bine ascunse. Ancheta pare să se adâncească și mai mult, ba chiar ajunge și pe alte continente.

Aveau nevoie unul de altul, dar oare puteau ei ține piept unei anchete ce amenința siguranța națională? Cine o eliminase pe Liliane și de ce? Asta o să descoperiți voi!

Eu vă recomand cartea. Vă garantez că vă rupe din cotidian, că vă menține curiozitatea și că va binedispune în ciuda subiectului extrem de serios și de bine precizat. Dialogul dintre Andrew și Simon, cel mai bun prieten al său, a fost de-a dreptul delicios și a avut rolul de a mă binedispune și de a decongestiona toată încordarea anchetei celor doi protagoniști.

Dacă vă e dor de o lectură bună, de un roman în care trecutul trebuie să fie elucidat, de o carte în care sunt combinate micile drame existențiale și slăbiciunile firii umane, atunci să îi dați o șansă lui Levy. Nu veți regreta!

 

Mulțumesc mult, targulcartii.ro pentru exemplarul oferit! Dacă v-am făcut curioși, puteți achiziționa cartea de aici, unde dacă tot ajungeți profitați și de reducerile de vară, apoi vă aștept să îmi spuneți părerea voastră!

1406-v1-800x365

Amintiri periculoase – Mary Higgins Clark, Editura Lider ***Recenzie

18814277_1917962381803801_51460677127431700_n

Am înțeles abia acum de ce Mary Higgins Clark este supranumită ”regina suspansului”. Pe tot parcursul cărții am tot avut impresia că se joacă bine cu nervii mei. Cu cât știam mai mult cu atât știam mai puțin. Mi-am făcut scenarii, mi-am pus pardesiul și pălăriuța a la Sherlock Holmes si i-am trecut pe toți sub lupă. Toți aveau mobilul crimei, toți păreau suspecți, dar nu reușeam să îl găsesc pe făptaș. Halal detectiv mai sunt…

”Având o intrigă complexă, desfășurată în permanență la limita dintre realitate și vis, dintre tărâmul conștientului și cel al inconștientului, povestea ne prilejuiește întâlnirea cu personaje excepționale de a căror evoluție depinde dezlegarea misterului mai multor crime adăpostite de umbra trecutului.” 

Peter Carrington era un personaj controversat. De douăzeci și doi de ani atrăsese atenția jurnaliștilor și a Poliției dar nu existau dovezi pentru a fi pus sub acuzare. Peter făcea parte dintr-o familie de afaceriști care învârtea niște sume enorme. Erau oricum sub lupa presei datorită conacului impunător în care locuiau (despre care se știa că fusese dărâmat în Tara Galilor și reconstruit bucată cu bucată în Englewood, păstrându-se chiar și capela secretă din interiorul său).

La un dineu organizat de mama lui vitregă, Elaine, pe domeniul Carrington, Peter fusese ultima persoana care o văzuse  în viață pe Susan Althorp, o tânără de 19 ani. Susan era fiica ambasadorului Althorp. Fata rămăsese la petrecere până la miezul nopții, apoi se întorsese acasă și iși salutase părinții, dar este dată dispărută după ce mama ei constată că fata nu își petrecuse noaptea acasă.

Ancheta îl vizează pe Peter, dar nu sunt adunate suficiente dovezi pentru o condamnare. Câțiva ani mai târziu Peter se căsătorește cu Grace. Timp de 8 ani de zile asistase neputincios la sarcinile pierdute ale soției sale pe fondul alcoolismului. Grace era însărcinată din nou în șapte luni și jumătate când este găsită plutind în piscina casei cu fața în jos. Cu o seara înainte Peter îi smulsese paharul cu vodcă din mână în fața invitaților din casa lor. Bineînțeles că suspiciunile planează din nou asupra lui și viața lui începe să se dărâme treptat.

Kathryn Lansing, Kay, era bibliotecară și făcea orice pentru a-și promova pasiunea. Pentru că organiza o acțiune caritabilă și avea nevoie de o locație spectaculoasă, Kay apelează la Peter Carrington pentru a le pune la dispoziție faimosul conac. Kay avusese 6 ani când vizitase prima oară conacul și căzuse pradă curiozității sale. Intrigată de capela secretă, Kay se furișează în casă pentru a o vizita. Acolo este martorul unei discuții dintre o femeie și un bărbat care se amenințau și șantajau reciproc. Nu spune nimănui nimic pentru a nu fi certată, dar habar nu are că peste 22 de ani scena aceasta va face lumină în cazul anchetelor crimelor care zguduiseră linștea conacului.

Kay se îndrăgostește de Peter și se căsătorește ulterior cu acesta, ba chiar crede și îi susține nevinovăția acestuia chiar și atunci când cadavrul lui Susan este descoperit lângă gardul proprietății lor. Tatăl lui Kay era peisagistul care se ocupase o bună perioadă de grădinile Carrington dar fusese concediat. O lună mai târziu dispare și toată lumea crede că s-a sinucis, însă corpul nu îi fusese niciodată găsit. Kay rămăsese încă de atunci în grija bunicii materne și nu îl iertase în tot acesti timp pentru că o lăsase singură la o vârstă fragedă.

Acum cadavrul tatălui ei fusese descoperit în grădina conacului Carrington și toată ancheta explodează, soldându-se cu arestarea lui Peter. Armata de avocați nu putea lupta cu noianul de dovezi care se tot aduna, și mai ales nu puteau ține piept lui Greco, un detectiv hotărât care voia să pună toate piesele cap la cap pentru a descoperi adevărul.

Peter suferea de somnambulism și în timpul acestor peripeții nocturne se comporta ciudat prin grădina sau prin preajma piscinei. Putea fi el criminalul fără să fi știut?

Cine era ucigașul și cine îi fusese complice? Exista vreo legătură între cele trei morți?

Mi-a plăcut tare mult cartea și pot să vă spun că autoarea a știut să mă țină atentă și conectată la povestea pe care a țesut-o atât de interesant. Toate personajele mi-au trezit suspiciuni la un moment dat și le-aș fi supus pe toatem pe rând, unui detector de minciuni. Mai ales că pe măsură ce înaintam în poveste aflam mult mai multe umbre ale trecutului. În primele pagini am fost alertată de numărul mare de personaje. Mă gândeam că vot fi greu de reținut și eram curioasă să le descopăr rolul în poveste. Vă jur că toți au locul lor iar prezența acestora va face misterul mult mai greu de dezvăluit.

Pe Kay am admirat-o încă de la primele rânduri numai pentru că era bibliotecară, dar mai apoi m-a cucerit prin curajul și devotamentul de care a dat dovadă. Deși a avut la un moment dat unele îndoieli, a crezut mai mult în soțul ei și în dragostea ce i-o purta. Era o luptă grea pe care o purtau împotriva tuturor. Cine va câștiga?

Fusese folosită sau fusese iubită?

Le mulțumesc tare mult celor de la Târgul cărții pentru exemplarul oferit!! Dacă sunteți în căutare de titluri bune la prețuri mici, eu vă invit să aruncați o privire pe site pentru că zilele acestea sunt lichidări de stoc!!

Cartea o puteți găsi chiar aici la un preț super bun!

18920348_1379824292108207_799809973525102118_n

Fata din Brooklyn – Guillaume Musso, Editura All ***Opinie personală

18450070_1520376088025342_487110152_n

 

” Într-un thriller, cel mai mult îmi place nu atât acțiunea, chiar dacă ea e cea care imprimă ritmul povestirii, cât psihologia. În cărțile mele, cele mai tulburătoare evenimente sunt, în primul rând, de ordin intim, avându-și originea în motivațiile personajelor, în spaimele și în aspirațiile lor secrete.” – Guillaume Musso

V-ați dat vreodată în montagne russe? Ați experimentat senzația aceea de gol în stomac, de piele de găină, de suspans și de gol în stomac? Sau pe toate grămadă? Dacă da, atunci înțelegeți perfect starea mea din acest moment. Au trecut numai câteva minute de când am închis cartea lui Musso și sunt încă în transă. Am citit și am de acum în bibliotecă grație editurii All, o carte grozavă!

Un thriller de excepție construit în jurul unui șir domino de secrete care pică unul câte unul, un roman plin de suspans și de neprevăzut, un volum al cărui final nu l-aș fi putut prezice. Trebuie să mă credeți când vă spun că am stat într-o continuă stare de încordare de la început până la sfârșit și am avut un singur regret: acela că nu m-am putut bucura în tihnă de lectură și am citit întrerupt ori de câte ori am putut. Dacă nu aș fi fost nevoită, nu aș fi abandonat cartea până la ultima filă, așa că vă garantez că o puteți citi în câteva ore și nu veți ști când ați ajuns la final. 

Construit cu măiestrie, împletit cu enigme, mister și urme rămase neelucidate, romanul te fascinează pe tot parcursul celor 418 pagini. Dacă nu aș fi fost deja cucerită de stilul lui Musso, acum aș fi devenit cititoare înrăită a romanelor sale. După cum ați putut citi și la început în micuța ”declarație” a autorului, nu neapărat acțiunea este cea care te lasă fără cuvinte, deși o veți regăsi din plin, ci latura psihologică a romanului care îți tot forțează limitele, care te împinge să vezi dincolo de suprafață și să ajungi în obscuritatea și profunzimea minciunilor, a jocurilor de culise și a celor care pentru putere pot și sunt în stare de orice. 

Bine, bine veți spune…Am înțeles, da spune-ne cine este Fata din Brooklyn. Dacă vă așteptați să vă spun, veți rămâne doar cu așteptarea. Pot doar să vă fac și mai curioși în legătură cu cartea, măcar asta intenționez. 🙂 

Raphael este un scriitor faimos ce își crește singur băiețelul. Avusese cândva iluzia îndrăgostirii și căzuse prda farmecelor unei femei. Numai că Natalie, femeia pe care o iubea, nu era pregătită să renunțe la cariera ei pentru a deveni doar mamă și soție. Nu o deranja faptul că Raphael l-ar fi putut lua pe micuțul Theo la Paris și l-ar fi crescut singur. 

Raphael, atașat peste măsură de puiul de om pe care îl iubea mai mult decât pe romanele care îl făcuseră celebru, se întoarce la Paris alături de băiețelul său și devine un tată model. Prins mereu de grija paternă, suzete, mese, colici, pusee, febră, jucării și jocuri, Raphael nu mai are timp de scris, dar se simțea împlinit și fericit. 

Când cade pradă unei alarme false în legătură cu o presupusă boală a fiului său, Raphael aleargă la spital unde toate temerile îi sunt anulate. Doctorul pediatru, Anna Becker, îl liniștește dar îi și acceptă invitația spontană de a ieși la o cafea. Anna era frumoasă, tânără și foarte calmă, așa că lui Raphael i-a fost foarte ușor să se îndrăgostească. 

La șase luni de la începerea relației, cei doi erau gata să se căsătorească, fapt care s-ar fi și întâmplat dacă Raphael și-ar fi depășit angoasele din trecut. Având multe semne de întrebare în legătură cu Anna și privind mereu prin spectrul trecutului, bărbatul avea impresia că viitoarea lui soție îi ascunde ceva și nu se înșela.

Când Anna cedează acuzațiilor și insistențelor lui și îi descoperă o mică parte din secretul teribil pe care îl păstra, o cutie a Pandorei de proporții gigantice este pe cale să se deschidă. 

O fotografie ce înfățișa trei cadavre carbonizate pe care Anna o păstra în tabletă și o simplă propoziție: ”eu am făcut asta”, îi declanșează lui Raphael un atac de panică și de furie care îl determină să plece din locația pe care o închiriaseră pentru un weekend romantic.

Deși se simte trădat inițial, Raphael se întoarce acasă când realizează că nu se comportase exact ca omul calm și iubitor care era. Însă la întoarcere găsește măsuța din sticlă spartă sub greutatea bibliotecii răsturnate, și constată dispariția Annei. 

La întoarcerea în Paris, bărbatul nu reușește deloc să ia legătura cu iubita lui, care dispăruse fără urmă. Vecinul lui, Marc Caradec, un fost polițist, este singurul om în care Raphael are încredere, așa că îi spune întreaga poveste. Cu intuiția și vigilența unui investigator, Marc își dă seama că ceva nu este în regulă și amândoi încep o anchetă în stilul propriu. Marc lucrase pentru mulți ani în poliție și se dedicase complet muncii sale încercând să își înnece angoasele și amintirile, iar Raphael scriitor de thrillere și romane polițiste, fusese mereu pus în piele personajelor sale jucând pe rând rolul de victimă și de agresor. 

În casa Annei descoperă amândoi o geantă galbenă care conținea 400.000 de euro și două cărți de identitate false. Se pare că trecutul Annei nu ascunde un singur secret, iar ei doi sunt nevoiți să pună totul cap la cap pentru că Raphael o vrea înapoi. 

Cine era Anna cu adevărat? De unde venea? Ce secrete ascundea? 

Deși am crezut inițial că acțiunea se va concentra numai pe găsirea Annei, m-am înșelat amarnic. Pentru a sintetiza cât mai scurt acțiunea, voi folosi chiar cuvintele autorului: ”…o serie de păpuși Matrioșka, o anchetă cu mai multe sertare.”

Un fișier audio este factorul declanșator al surpării pieselor de domino…dar cine îl deține? Li se va permite să descopere adevărul? O vor găsi pe Anna? 

Se ascunde sau este ținută ascunsă? 

Pe măsură ce veți întoarce paginile, veți observa că dispariția Annei este punctul aflat cel mai la suprafață și pentru a descoperi adevărul, cei doi vor săpa mult, mult mai adânc, iar totul începe să se lege asemenea jocului de puzzle. 

Trebuie să vă mai spun că mi-a plăcut tare mult modul în care a debutat romanul. Există pasaje în carte unde ai impresia că ești în plus, pentru că Raphael îi vorbește direct Annei. Cuvinte simple dar care au puterea de a crea sfera aceea tainică de intimitate. Iar capitolele scrise din perspectiva diverselor personaje întâlnite în carte sunt amplaste strategic pentru a limpezi vizunea asupra tuturor lucrurilor, pentru a mări suspansul și pentru a pune punct în locul semnului întrebării. 

Un thriller de exceptție, din punctul meu de vedere, ce merită cu prisosință cele cinci steluțe pe Goodreads! 

Cartea a apărut într-o grafică de excepție (are și copertă cartonată) la Editura All, iar dacă v-am făcut mai curioși decât erați înainte, o găsiți chiar aici, unde beneficiați și de reducere! Lucruri noi despre autor aflați dacă dați click pe numele lui – Guillaume Musso

Mulțumesc mult editurii All pentru exemplarele oferite!

13619919_1237376016302899_318890694385796211_n

Nume de cod: Arkon, Seria ”Sergiu Manta”(#1) – Anamaria Ionescu ***Recenzie

17321652_1458685734194378_1695472783_n

Știți cu toții zicala: ”esențele tari se țin în sticluțe mici”. Nimic nu descrie mai bine această carte. La prima vedere, te întrebi oare ce ar putea conține cele o sută cincizeci de pagini? Oare câtă acțiune să încapă? Oare nu e prea puțin?

Când am primit cărțile de le Editura Tritonic eram ca un copil. Nici nu știam pe care să o aleg, care să fie prima. Apoi am văzut că sunt genuri literare diferite, așa că am decis să le alternez. Coperta cărții autoarei Anamaria Ionescu îmi inspira forță, libertate și neconvenționalism. Am fost pe aproape, dar nu am putut intui toată dinamica acțiunii. Nu am crezut că pot să mă bucur de o poveste bine construită, alertă, fluidă, cu accente comice și cu piese care se îmbinau perfect în puzzle-ul general, având în vedere numărul de pagini

Nu am bănuit o clipă că voi avea parte de personaje complexe, de fantasme ale trecutului, de un mecanism extrem de bine pus la punct, ale cărui rotițe se tot învârt fără ca noi să știm prea multe.

Cartea m-a fascinat de la prima pagină, și nu, nu este un clișeu. Fiecare pagină, vă spun sincer, a adus informații, schimbări și alternări de stări sufletești. M-a uimit, m-a derutat, m-a întors pe dos…ce să mai, s-a cam jucat cu mintea mea. Povestea începe undeva în trecut, dar ițele nu vi le voi descâlci eu. Nu, nu! Va trebui să trăiți și voi cam ce am trăit eu. Nu este răzbunare, este plăcerea lecturii și bucuria de a trăi o carte bună.

O crimă petrecută la o bază de antrenamente militare, îi aduce laolaltă pe sublocotenentul Cristian Herra, de la poliția militară și pe inspectorul-șef Andrei Cruceanu, de la IPJ Brașov. De ce două tabere amestecate? Pentru că victima era un fost militar trecut în rezervă, iar ei doi trebuiau să descopere agresorul. Baza de antrenamente aparținea lui Silviu Braga, care rămăsese unicul moștenitor după moartea fratelui său.

Tabăra de la Leșița era una de instrucție atât pentru militarii ce doreau să se antreneze, cât si  pentru cei care fuseseră răniți și aveau nevoie de recuperare. Cea de-a treia categorie era formată din ”șoimi”, copiii cadrelor militare ce doreau să aibă la ușă viitori bărbați plini de curaj și de devotament.

Jurcan, victima noastră, avea șaptezeci și cinci de ani și făcuse ceva valuri la viața lui. Era cunoscut pentru pornirile lui împotriva homosexualilor și comportamentul extrem de dur pe care îl avea cu micuții lui cadeți. După primele investigații, cei doi anchetatori știu că mobilul crimei nu era greu de depistat, mai greu era să afle cine îl eliminase pe colonel.

În tabără, Herra și Cruceanu îl întâlnesc și pe Sergiu Manta. Sergiu era un tip dur, cu o constituție impresionantă, tăcut și extrem de rezervat. Umbla peste tot cu motorul său și câinele lui, Arkon. Deși lui Cristian Herra îi este extrem de ușor să se apropie de el, Cruceanu își păstrează anumite semne de întrebare, mai ales că după o anchetă mai amănunțită în trecutul ”rockerului” Sergiu, inspectorul-șef află că acesta avea un copil și o soție din Filipine, că avea o meserie de IT-ist, lucru mult mai bine plătit ca jobul lui de băiat bun la toate din tabără.

Deși Cruceanu insistă cu suspiciunile la adresa lui Sergiu, Cristian se apropie foarte mult de rocker. Ajung să fie prieteni și chiar să petreacă timp împreună. Nu putea să creadă că tatăl devotat, omul care își privea soția cu dragoste, ar fi putut comite o crimă cu premeditare.

Numai că un jurnal al surorii lui Silviu Braga aruncă o altă lumină asupra cazului. Secrete sumbre, bine păzite de mulți ani ies la lumină și eliberează fantomele trecutului. Exista o legătură între Braga, Jurcan și Sergiu Manta, dar care era aceasta? Cine l-a vrut pe Jurcan eliminat? Putea Cristian să mai păstreze secretul?

Și dacă voi credeți că o dată cu aflarea agresorului, totul se va termina, vă înșelați la fel de mult ca mine. Am privit pagina și am rămas blocată. Nu, nu are cum. Da de ce să facă asta? Da care mai este sensul? Bineînțeles că am citit cu și mai multă aviditate, începusem ancheta mea și aveam nevoie de răspunsuri. Am aflat răspuns la toate întrebările, numai una a rămas neelucidată. Așa că aștept cu nerăbdare să aflu ce se întâmplă mai departe.

Îți mulțumesc, Anamaria Ionescu, pentru pielea de găină de la finalul cărții. Până atunci eu țin degetele încrucișate să iasă cum îmi doresc eu pentru personajul ce l-am îndrăgit instantaneu.

Mulțumesc mult Editurii Tritonic pentru exemplarul oferit! Dacă v-am făcut curioși, cartea o puteți cumpăra de aici, unde veți descoperi și volumul doi al seriei. 429837_388311107864636_350553007_n

Înainte să adorm / Before i go to sleep – S.J.Watson ***Recenzie

17309378_1877241992542507_7299001336298470917_n

 

” Un roman desăvârșit. Structura lui e atât de amețitoare, încât te face aproape să nu mai fii atent la stilul minunat în care e scris.„  The Guardian

   

„Mâine? Dar n-am niciun mâine, mi-am zis în sinea mea. Tot aşa cum n-am niciun ieri.”

 

Ce am fi noi fără amintiri? Cum ar fi dacă în fiecare dimineață ne-am trezi lângă oameni pe care aparent nu îi cunoaștem, dacă nu ne-am recunoaște chipul în oglindă și dacă ziua de ieri nu are exista?

Cum ar fi dacă nu ne-am putea aminti chipul mamei sau al copilului? Sau ziua nunții? Sau mâncarea preferată? Dacă nu am avea certitudinea sentimentelor sau nu am ști cine ne sunt prietenii?

Nu-i așa că amintirile sunt singura noastră comoară pe care o putem purta la nesfârșit? Că indiferent de cum ne va purta viața amintirile sunt cele care vor dăinui? Care vor uni suflete, care vor reaprinde scântei, care ne vor alina în zilele când avem moralul la pământ. Dar dacă fiecare zi ar fi ca un nou început? Unul în care nu există ieri și nici amintiri.

Încă din primele pagini am simțit durere, empatie și confuzie, dar și multă curiozitate. Am shimbat locurile pe rând, când eram Ben, când eram Christine. Încercam să văd situația prin ochii lor. A fost tare greu în oricare tabără m-aș fi situat, dar Christine mi-a rupt sufletul. Era teribil să îi vezi frământările, să îi simți confuzia și să îi trăiești viața și confuzia.

Christine avusese un accident când avea 29 de ani. Intrase în comă și când și-a revenit, medicii au descoperit că memoria ei avusese de suferit. Era amnezică parțial și în loc să se îmbunătățească starea ei, se agrava pe zi ce trecea. Nu era capabilă să păstreze amintirile create peste zi. Viața ei de dinainte de accident nu exista, putea să își amintească foarte puțin, sub formă de flash-uri, uneori oameni, alteori stări, dar a doua zi le uita iar.

Fiecare dimineață era un nou început, unul în care ea se trezea simțindu-se ba copil, ca adolescentă, ba o femeie matură. Da nu recunoștea nimic din jurul ei. Nici soțul, nici casa, nici pe ea însăși. Nu știa care era parcursul ei, nu știa când au trecut anii care îi lăsaseră riduri pe chip și nici nu recunoștea sentimentele pe care le nutrea pentru cel care spunea că este soțul ei de mulți ani.

Pe oglinda din baie avea câteva poze cu Ben, soțul ei, cu ea în diferite etape din viața ei și câteva explicații scurte.

O tăbliță neagră pe care erau trasate câteva instrucțiuni și un telefon mobil pe care el o suna să o verifice. Până într-o zi când un medic o caută și îi oferă încă o speranță. Doctorul Nash se întâlnea cu ea zi de zi și îi oferă o agendă pe care ea să scrie tot ce își amintea peste zi, dar să o ascundă de soțul ei. Deocamdată, Ben nu trebuia să afle, mai ales că era destul de reticent în privința doctorilor și a terapiilor.

În fiecare zi doctorul o suna și îi aducea aminte de locul unde era jurnalul ei și o ruga să își noteze totul. Recitind zilnic tot ce scria, amintirile tot reveneau. La început sub forma de flashuri, apoi tot mai diversificate.

Dacă la început credea că soțul ei îi ascunde anumite lucruri, Christine ajunge mai târziu să se condamne singură și să creadă că tot ce i se întâmpla era doar rodul imaginației ei.

Prinsă între confuzia fiecărei zile și a amintirilor ei, va avea puterea să descopere adevărul? Îi ascundea soțul ei anumite lucruri ca să o protejeze sau să îi mențină starea de uitare? Va putea să îi spună despre jurnal și doctorul Nash?

Mi-a plăcut atât de mult cartea asta! Mi-a insuflat un suspans continuu, o dorință de a afla adevărul. Dacă aș fi putut să citesc și mai repede, să devorez paginile…aș fi făcut-o. Îmi doream să descopăr cum ajunsese ea în starea în care era. Fluiditatea scrierii și modul simplu în care au fost relatate toate întâmplările și toate trăirile personajelor m-au ajutat să înțeleg și mai bine si să apreciez stilul autorului.

Este o carte plină de suspans, de trăiri, de încărcătură emoțională și de confuzie, dar finalul este fantastic! O carte de nota 10 și de recomandat!!