Grădina uitată – Kate Morton, editura Humanitas ***Recenzie

19030376_1922800137986692_8751276688885044935_n.jpg

Despre Kate Morton v-am spus cândva că scrie uimitor și că prima ei carte a fost balsam pentru sufletul meu. Deși îți poți face o idee despre ”scenariul” după care își alcătuiește cărțile, nu știi niciodată ce secrete întrepătrunde, ce personaje crează și cât de întortocheate vor fi căile către elucidarea misterului.

În toate cărțile ei de până acum un secret teribil din trecut are nevoie să fie dezvăluit în prezent pentru a înțelege mai bine acțiunile anumitor persoane sau pentru a se afla adevărul bine tăinuit atâta amar de vreme. Dar măiestria cu care își țese narațiunea, planurile ei care par complicate dar pe care le redă într-un mod atât de natural și de simplu, frumusețea poveștilor ei și personajele care sunt construite atât de frumos, nu te vor lăsa să lași cartea din mână sau să te simți vreodată saturat de scrierile ei.

 

Oare pe ce cărari ne vor purta secretele în Grădina uitată? Ce mireasmă poartă trecutul și ce parfum va avea viitorul?

 

De îndată ce am văzut acest roman pe site-ul celor de la targulcartii.ro am știut că trebuie să fie a mea. De Kate Morton m-am îndrăgostit de la prima sa carte, Casa de la Riverton, despre care v-am povestit aici. Poate că nu este o carte plină de tente psihologice, de acțiune la foc continuu, dar este un roman care suprinde prin varietatea de emoții, prin hățișurile de secrete care se întind pe câteva generații, prin vulnerabilitatea și dualitatea caracterului uman.

Grădina uitată este un amalgam de sentimente, de taine ce își au rădăcina cu multe generații în urmă, care a tot crescut umbrind tot mai mult viața celor care au urmat.

 

           Astăzi prin trecut se redă viitorul. Este oare momentul potrivit sau este tardiv? 

 

Cartea are trei planuri principale, dar există și unele secundare prezentate pentru a ajuta la creionarea cât mai perfectă a tuturor întâmplărilor ce erau legate chiar dacă aparent nu aveau vreo legătură. Succesiunea episoadelor – anii 2005, 1970, 1900-, mi-au sporit curiozitatea și m-au determinat să vreau să o ajut pe tânăra Cassandra în aflarea adevărului. Deși nu era viața ei cea care trebuia anchetată, Cassandra își va descoperi cumva propriul viitor și noua ei identitate.

 

Acțiunea debutează în anul 1913 când ne este prezentată o fetiță în vârstă de 4 ani care se ascundea la bordul unei nave. Juca un fel de joc secret cu o doamnă căreia îi spunea Autoarea, și conform căruia nu trebuia să spună nimănui numele ei. Autoarea a dispărut iar ea s-a văzut singură la bordul navei cu destinația Australia. Păstrase doar regulile jocului și un geamantan mic alb care conținea o carte de povești, o perie de păr și o rochiță.

 

Ajunsă la destinație, singură și speriată, micuța continuă jocul chiar și atunci când domnul din port o întreabă unde trebuia să ajungă și cum o chema. Domnul o luase acasă la el fiindu-i milă de ea, iar Lil, soția lui, fusese fermecată de chipul angelic al fetiței. Primește numele de Eleanor, dar îi spuneau Nell, și este crescută ca fiind fiica celor doi. Ani de zile ascunseseră adevărul de ea, dar la petrecerea de aniversare a celor 21 de ani, tatăl decide să îi spună adevărul. Nu știau cine este cu adevărat, nici dacă cineva îi dusese dorul, știau doar că o iubeau la fel de mult ca pe fiicele lor biologice.

 

Apoi acțiunea ne poartă în 2005 unde Nell era bătrână, era bunică și era bolnavă. Ajunsese cumva să facă o călătorie în Anglia acolo unde își avea rădăcinile, dar Cassandra, nepoata ei, avea mai multă nevoie de ea, așa să își anulează toate planurile și rămâne în însorita Australie având grijă de magazinul ei cu antichități și de nepoțica ei.

 

După moartea lui Nell, Cassandra are parte de un șoc atunci când primește de la avocat și actele de proprietate a unei căsuțe pe o stâncă în Cornwall, un loc unde unde nu fusese niciodată. Dedicația scurtă scrisă de bunica ei (”pentru că va ști ea de ce” ), o obsedează pe Cass într-atât încât va pleca în Anglia pe urmele bunicii ei având ca aliat numai dorința de a afla adevărul și un carnețel mucegăit cu notițele bunicii sale.

 

Pe cel de-al treilea plan facem cunoștință cu familia Mountrachet de la conacul Blackhurst. Georgina Mountrachet era o ființă absolut adorabilă, dar care ajunge să își dezonoreze familia prin fuga ei cu un pescar de care se îndrăgostise. După ce soțul ei moare și ea rămâne cu gemenii pe care îi adusese pe lume, Georgina este nevoită să uite traiul bun pe care îl dusese acasă și să învețe să se descruce în mahalalele Londrei.

 

După moartea Georginei, Eliza și Sammy rămân singuri în cămăruța închiriată în care locuiau. Cei doi copii erau obligați să muncească zi și noapte pentru familia la care locuiau, trăind doar cu iluzia că într-o zi tatăl lor îi va salva. Pentru Sammy salvarea vine prea târziu, dar Eliza ajunge înapoi în conacul familiei mamei sale în grija unchiului matern și a unei mătuși măcinată de invidie și răutate.

 

Eliza este personajul care mi-a fost cel mai drag. Rebelă, independentă și dornică de afecțiune, cu o imaginație incredibilă și cu talentul de a născoci povești din nimic. Mai târziu, autoarea Eliza Makepeace va ascunde printre poveștile pentru copii toate dramele vieții ei. Dar oare puteau fi ele interpretate în mod corect?

Eliza și Rose, verișoara ei, ajung de nedespărțit, spre disperarea mamei lui Rose. Pe cât de sănătoasă și de extrovertită era Eliza, pe atât de bolnăvicioasă și de introvertită era Rose. Dar cele două copile se iubeau și își ofereau reciproc tot ce le lipsea.

Până când Rose se căsătorește cu Nathaniel Walker iar Eliza este îndepărtată.

Pe umele lor trebuie să meargă Cassandra dacă vrea să afle adevărul despre Nell. De ce plecase Nell de una singură în călătorie? Cine erau părinții ei și de ce copila ajunsese în Australia fără ca cineva să o mai caute ulterior?

*** Mi-a plăcut tare mult acest roman. Am încercat continuu să descopăr firul roșu al narațiunii care să mă conducă la ieșirea din acest labirint al secretelor adânc îngropate. Am trăit pe tot parcursul al celor 475 de pagini cu speranță, cu furie și cu sentimentul de nedreptate. Este un roman care te fascinează de la prima pagină și despre care mie mi-a fost greu să scriu. Nu pot cuprinde tot freamătul din interiorul meu, toată bucuria și toată plăcerea cu care l-am parcurs. V-am precizat faptul că Eliza Makepeace a fost scriitoare. Vă veți putea bucura de câteva povești scrise de ea și sunt sigură că veți fi la fel de bucuroși ca mine atunci când le veți înțelege tâlcul ascuns.

Este foarte interesant de urmărit și traseul tuturor personajelor din acest roman, pentru că veți vedea că nu vor fi puține. Toți încărcați de vină, toți aspirând către ceea ce nu aveau uitând că ”viața ți-o faci din ce ai, nu din ce-ți lipsește”. Va primi cu siguranță cele 5 steluțe binemeritate! V-o recomand cu drag!

Dacă v-am făcut curioși în legătură cu acestă carte, vă spun să urmăriți atent site-ul celor de la târgulcărtii.ro, pentru că aici mereu găsiți super reduceri la cărți minunate! Cartea o găsiți chiar aici!

Mulțumesc mult Târgul Cărții pentru exemplarul oferit pentru recenzie! A fost o reală plăcere să îl citesc!

1406-v1-800x365

 

Soția plantatorului de ceai – Dinah Jefferies, editura Nemira ***Recenzie

18893437_1917316591868380_1026479967535806123_n.jpg

Ce mult îmi place când primesc recomandări de cărți care îmi ating sufletul. Zilele trecute chiar doamna Monica Șerban, doamna care a tradus această carte din engleză în română, ne sugera să o citim pentru că este o carte care promite o poveste bună. Ce bine că am ”ascultat” și că nu am lăsat-o prea mult pe rafturi.

Este o carte care te prinde, te atinge, te emoționează, te revoltă, te doare și te face să suferi. Este o carte care te învață despre cum să trăiești sub apăsarea sentimentului de vinovăție și sub presiunea spaimei. Prejudecăți rasiale, bogați și săraci, sclavi și domni puși laolaltă… rezultatul: o carte de păstrat și de recomandat.

Mi-a plăcut tare mult ce am citit pe prima pagină: romane cu dragoste. Da, cu dragoste. Acea tentă de dragoste ce se materializează sub toate și în toate formele. Dragostea – sentimentul care îmbracă atâtea suflete, care dă naștere dorului și dorinței. Aici, în acest roman, dragostea este atât de variată (dragostea pentru oameni, pentru familie, pentru loc, pentru cei dragi, pentru prieteni) încât te face să te simți mai afectat pe măsură ce lucrurile se complică datorită tăcerii și fricii.

Nu aș putea să vă spun punctual despre acțiunea ei pentru că această carte nici nu poate fi trunchiată, nici împărțită și povestită. Ea trebuie să fie citită și simțită. Nu aș putea să redau farmecul locului descris atât de bine de autoare, nici nu aș putea reproduce cu fidelitate toate accentele și cuvintele atent plasate de-a lungul poveștii cu menirea de a te face să vizualizezi cu ochii minții animale exotice, arbuști de ceai cu frunze lucioase, flori colorate, vegetația luxuriantă și perdeaua de ploaie din timpul musonului. Nici nu aș putea să vă fac cumva să înțelegeți toate sentimentele, toate implicațiile tăinuirii trecutului, toate greșelile înfăptuite în numele secretelor atent tăinuite. Ce vă pot spune este că prejudecățile rasiale au existat dintotdeauna și vor exista. Că încă de pe atunci culoarea pielii putea să atragă simpatii sau antipatii, că putea distruge familii și că pe măsură ce nuanța pielii se închidea cu atât erai mai puțin luat în considerare.

Acțiunea este plasată în Ceylon, Sri Lanka de astăzi. Ceylon era un tărâm magnific, fertil, cu vegetație bogată și cu oameni cu veșminte colorate. Ar fi fost unul de poveste, dacă nu ar fi fost împărțit între cei dornici de îmbogățire și cei nevoiți să lucreze pentru a trăi. Nimic greșit, nu? Da, doar că tamilii (indieni) și singalezii erau considerați ca fiind nimic și nu aveau drepturi. Era dureros să vezi că pe pământul lor ajunseseră sclavi biciuiți, îngenunchiați de foame și cu fruntea plecată.

Gwen crescuse în Anglia într-o familie normală. Se îndrăgostise fără margini de Laurence Hoover, un domn mai în vârstă ca ea, și se căsătorise cu acesta în ciuda protestelor tatălui ei. Poate că de vină pentru acest lucru nu era tocmai vârsta ci faptul că Gwen trebuia să se mute în Ceylon, acolo unde era plantația soțului său. Am privit o dată cu ea noua lume colorată care era gata să o adopte. Îi era frică, îi era cald, nu știa limba și nu știa nimic despre obiceiurile locale, dar iubea și era convinsă că va învăța tot ce trebuia.

Pe cât de străină îi era această lume, pe atât de străin îi era și trecutul soțului ei. Era plecat mai toată ziua la fabrica de ceai și uneori avea impresia că privește prin ea și nu la ea. Credea că îl dezamăgește, că nu o iubește, ba chiar că are o relație cu altcineva. Localnicii nu erau gata să o primească cu brațele deschise și nici obiceiurile londoneze nu o ajutau prea mult. Aici nimeni nu îi era prieten.

Pe vasul care o adusese în Ceylon, Gwen îl cunoaște pe Savi Ravasinghe, un pictor singalez. Deși îi arătase bunăvoință, Gwen află că soțul său nu prea îl simpatiza pe Savi, motivele nefiindu-i cunoscute încă. Și curând, după ce participă la o petrecere alături de Savi unde ea se îmbătase cam tare și se trezește a doua zi pe jumătate dezbrăcată și fără amintiri din seara precedentă, chiar ea va ajunge să îl urască pe Savi. Îl bănuia că profitase de ea folosindu-se de starea în care era.

Episodul este uitat cu desăvârșire când Gwen află că va aduce pe lume primul ei copil. Iar când doctorul îi spune că va avea gemeni, lumea ei este inundată de fericire iar toate problemele legate de plantație, îndoielile ei, trec pe un loc secundar.

Dar se pare că fericirea nu este așa ușor de obținut. În noaptea în care îi aduce pe lume pe gemenii săi, Gwen primește cea mai mare lovitură de la viață. Hugh, primul născut, era alb, copia fidelă a tatălui lui. Fetița era mai închisă la culoare iar Gwen este cuprinsă de disperare. Cu ajutorul doicii Navveen, hotărăște să ascundă de toată lumea nașterea fetiței. Se simțea murdară, nu voia să piardă dragostea soțului său, a părinților săi și căminul pe care îl iubea atât.

Momentul în care a decis să ducă fata în sat și să o dea spre creștere altcuiva a fost momentul când am simțit că mă sufoc și am avut nevoie de pauză. A fost un pasaj tulburător, un pasaj intens la care nu poți asista tacit. Acesta este momentul când toate spaimele ei se declanșează și momentul în care va simți că trecutul și secretul ei teribil o vor însoți întotdeauna. Și soțul ei avusese secrete față de ea: moartea primei lui soții, a copilului pe care îl avuseseră împreună, dar parcă niciunul nu egala taina ei care o măcina constant.

La un moment dat am avut impresia că Gwen este o păpușă de cârpe de care toți trag în toate părțile. Verity, sora lui Laurence, nu o simpatiza. Administratorul plantației o evita continuu după ce încercase să ajute culegătorii de ceai, Laurence era disperat să o vadă mereu nervoasă, Fran – verișoara ei și singura prietenă- o abandonase treptat, și secretele care amenințau să iasă la lumină. A trecut treptat prin crize de personalitate, prin boală și abandon, dar trebuia să lupte pentru Hugh și pentru Liyoni, fetița ei care fusese vitregită de dragostea de mamă.

Sunt multe lucruri care se întâmplă, sunt multe detalii de descoperit iar secretele se pare că se întind mult prea adânc. Este o carte pe care o citești cu inima, cu sufletul, implicat total și cu pumnii strânși. Am vrut să intru în carte și să dau puțin curaj personajelor pentru a le face capabile să recunoască adevărul. Jumătățile de cuvinte, prejudecățile rasiale, conflictele familiale și cele etnice nu îți permit să lași cartea din mână.

Va reuși să țină ascuns secretul ei? Sau consecințele păstrării lui vor fi mai puternice ca un muson?

Pe Gwen am iubit-o la început pentru curajul si devotamentul ei. Apoi mi-a fost mai greu să îi înțeleg decizia și tăcerea, frica și reținerea.  Mai târziu am încercat să mă pun în locul ei. A fost la fel  de greu să o înțeleg, mai ales știind cât de mult lupta să protejeze angajații plantatiei, dar am ajuns într-un punct în care am considerat că a plătit un preț destul de mare pentru greșeala ei. Aș fi vrut să aibă mai mult curaj, mai multă încredere și să fi crezut mai mult în dragostea sotului ei. 

Eu am citit mereu cu mare drag cărțile cu și despre plantații, despre obiceiuri locale, despre băștinași și despre colțurile îndepărtate ale lumii unde eu nu pot ajunge altfel. Cu ”Soția plantatorului de ceai” veți călători, veți suferi și veți fi martorii lucrurilor care contează cu adevărat! Este un roman fermecător, încărcat de sentimente ce acoperă o paletă largă: teamă, spaimă, revoltă, dragoste, prietenie, empatie, compromis, toate unite de motivațiile complexe ale personajelor. O frescă a vieții…

Roma. Pasiuni întunecate – Rodica Mijaiche ***Recenzie

 


Nu am putut să adorm până nu am terminat cartea! ”Stai calmă, inimă!”. Așa spune autoarea în carte. Inima mea numai calmă nu a stat. S-a bucurat, a plâns, a suferit, s-a îndrăgostit și s-a lăsat purtată peste rânduri și cuvinte atent meșteșugite, capabile să redea perfect esența și puterea dragostei, tumultul și vulnerabilitatea.

De la prima carte semnată de Rodica Mijaiche pe care am citit-o am simțit doza ei de sensibilitate, poveștile care par rupte din viață, personajele ei care tind spre ceva sau fug de trecut. Le-am simțit pasiunea, zbuciumul, le-am fost martoră, le-am fost prieten. Trebuie să specific pentru că altfel simt că explodez 🙂 și să o felicit totodată pe autoare pentru evoluția care se remarcă în stilul de scriere.  Personaje mult mai bine conturate, acțiune mult mai profundă și mai bine conturată, atenție către detalii și trăiri, chiar dacă nu este plină cartea de metafore și floricele.

Cel mai mult mi-a plăcut la acest volum faptul că nu am simțit o ”rupere” între cărțile seriei. Deși fiecare volum ne prezintă povestea de viață și de dragoste a altor personaje, nu ne despărțim nici de cele cunoscute până acum, ba chiar aflăm detalii noi despre aceștia. Pentru mine a fost o încântare să o descopăr din nou pe Alyssa Martinez, să îl reîntâlnesc pe marele Alexander Chase și să fiu părtașă la focul mistuitor ce îi devorează pe amândoi. Deși povestea se axează mai mult pe Regina Nunzio și pe Alessandro Martinez, firele trecutului se pare că s-au întins prea mult și țin captive suflete nevinovate, conectate între ele fără ca vreunul să știe.

Autoarea ne ajută să le descoperim. Cu răbdare, cu dragoste, cu pasaje frumoase și cu …pasiune. 

 

Regina Nunzio mi-a rupt inima de la primele pagini. O admirasem din volumul trecut, dar de data asta mi-a intrat complet la suflet. Regina era orfană, nu își cunoscuse părinții și creștea într-o mănăstire de maici, unde dragostea era puțină, iar regulile multe. Singura ei legătură cu exteriorul era televizorul. Acolo văzuse prima oară un podium, niște manechine și tot în fața lui își pusese prima dorință: să ajungă ca ele.

Avea zece ani, puțină siguranță și multe necunoscute. Apariția lui Franco Nunzio la mănăstire cu dorința clară de a o adopta ar putea fi începutul vieții minunate la care aspirase dintotdeauna. Să nu credeți că la zece ani voia prea multe. O cameră numai a ei, un televizor și un strop de dragoste. Dragostea o primea din partea lui Franco, deși nu era prea bine exprimată și dozată. Dar îi uita intensitatea și puterea în fața antipatiei pe care o resimțea venind din partea Mariei, soția lui Franco, dar mai ales în fața abuzurilor emoționale ce veneau din partea lui Paolo, fratele ei vitreg.

Când a considerat că nu mai putea îndura și când află că tatăl ei adoptiv era șeful clanului mafiot, a fugit din Roma la New York și și-a îndeplinit visul. Ajunsese model, dar nu se putea bucura de faimă pentru că era mereu pe fugă datorită fratelui său. Paolo dorea să se răzbune pentru că fusese lăsat pe dinafară din testament și își câștigase garantat furia tatălui său după ce acesta aflase cât de urât se comportaseră atâția ani cu Regina.

Regina îl întâlnise pe Alessandro Matinez, fratele dispărut al Alyssei și rămăsese marcată de sărutul pe care acesta i-l dăduse. Alessandro era un bărbat frumos, încărcat de masculinitate, cu trăsături bine definite și cu o aură de mister acutizată de cicatricea de pe obraz. Nu știa nimic despre el, dar corpul ei tânjea după atingerile lui. Când Paolo ajunge la ușa apartamentului ei, Regina cere înspăimântată ajutorul celei mai bune prietene, Alyssa, și aceasta o direcționează spre îngerul ei păzitor, Carlo d”Angelli.

Hotărând că Regina nu mai poate umbla neînsoțită, mai ales după ce află că Samuel Gill avea niște interese ascunse în ceea ce o privește, Carlo îl angajează pe Alessandro pentru a o proteja.

Da, dar cine îi proteja inima de el? Cine ar fi protejat-o pentru a nu se îndrăgosti de bad boy-ul negru până în măduva oaselor?

Se așează unele piese, se aprinde lumina în câte o direcție, dar mai sunt multe enigme de rezolvat și multe întrebări își așteaptă răspunsul. Iar antiteza dintre cele două personaje principale m-a cucerit imediat. Ea fuge de trecut pentru a fi fericită, el aleargă către trecut pentru a-l înfrunta și pentru a fi liniștit. Se au unul pe altul, dar este de ajuns?

O căsătorie, o apariție, o întâlnire, răzbunare, crime, niște bariere dărâmate, niște secrete dezvăluite și multe emoții pe parcursul lecturii, Asta vă așteaptă, vă spun ca să fiți pregătiți!

 

Când am citit primul volum și am văzut lista personajelor din viitoarele volume ale seriei, am spus că Rodica a ales parcă ghidata de mine. Dar nu mă așteptam să se ajungă la atâtea dedesubturi, să apară atâtea secrete din trecut care nu lasă prezentul să fie unul liniștit și care fac viitorul să pară incert.

Știam că voi avea parte de povești de dragoste și de pasiune, dar nu mă așteptam să îndrăgesc atât de mult personajele. Știam că o să îmi placă, dar nu știam că fiecare volum în parte va fi preferatul meu. Știam că Rodica scrie ghidată de emoții, dar nu știam că mă va suprinde din nou și că mă va emoționa teribil.

 

Pasiuni. Dar nu întunecate. Povești de dragoste. Dar nu plictisitoare. Durere. Dar nu suferință. Volumul doi. Dar nu de-ajuns. 

 

Rodica, te felicit pentru minunăția asta!  Și nu te iert pentru câtă nerăbdare mi-ai pus în suflet cu ultimele pagini! Glumesc!

Fata din Brooklyn – Guillaume Musso, Editura All ***Opinie personală

18450070_1520376088025342_487110152_n

 

” Într-un thriller, cel mai mult îmi place nu atât acțiunea, chiar dacă ea e cea care imprimă ritmul povestirii, cât psihologia. În cărțile mele, cele mai tulburătoare evenimente sunt, în primul rând, de ordin intim, avându-și originea în motivațiile personajelor, în spaimele și în aspirațiile lor secrete.” – Guillaume Musso

V-ați dat vreodată în montagne russe? Ați experimentat senzația aceea de gol în stomac, de piele de găină, de suspans și de gol în stomac? Sau pe toate grămadă? Dacă da, atunci înțelegeți perfect starea mea din acest moment. Au trecut numai câteva minute de când am închis cartea lui Musso și sunt încă în transă. Am citit și am de acum în bibliotecă grație editurii All, o carte grozavă!

Un thriller de excepție construit în jurul unui șir domino de secrete care pică unul câte unul, un roman plin de suspans și de neprevăzut, un volum al cărui final nu l-aș fi putut prezice. Trebuie să mă credeți când vă spun că am stat într-o continuă stare de încordare de la început până la sfârșit și am avut un singur regret: acela că nu m-am putut bucura în tihnă de lectură și am citit întrerupt ori de câte ori am putut. Dacă nu aș fi fost nevoită, nu aș fi abandonat cartea până la ultima filă, așa că vă garantez că o puteți citi în câteva ore și nu veți ști când ați ajuns la final. 

Construit cu măiestrie, împletit cu enigme, mister și urme rămase neelucidate, romanul te fascinează pe tot parcursul celor 418 pagini. Dacă nu aș fi fost deja cucerită de stilul lui Musso, acum aș fi devenit cititoare înrăită a romanelor sale. După cum ați putut citi și la început în micuța ”declarație” a autorului, nu neapărat acțiunea este cea care te lasă fără cuvinte, deși o veți regăsi din plin, ci latura psihologică a romanului care îți tot forțează limitele, care te împinge să vezi dincolo de suprafață și să ajungi în obscuritatea și profunzimea minciunilor, a jocurilor de culise și a celor care pentru putere pot și sunt în stare de orice. 

Bine, bine veți spune…Am înțeles, da spune-ne cine este Fata din Brooklyn. Dacă vă așteptați să vă spun, veți rămâne doar cu așteptarea. Pot doar să vă fac și mai curioși în legătură cu cartea, măcar asta intenționez. 🙂 

Raphael este un scriitor faimos ce își crește singur băiețelul. Avusese cândva iluzia îndrăgostirii și căzuse prda farmecelor unei femei. Numai că Natalie, femeia pe care o iubea, nu era pregătită să renunțe la cariera ei pentru a deveni doar mamă și soție. Nu o deranja faptul că Raphael l-ar fi putut lua pe micuțul Theo la Paris și l-ar fi crescut singur. 

Raphael, atașat peste măsură de puiul de om pe care îl iubea mai mult decât pe romanele care îl făcuseră celebru, se întoarce la Paris alături de băiețelul său și devine un tată model. Prins mereu de grija paternă, suzete, mese, colici, pusee, febră, jucării și jocuri, Raphael nu mai are timp de scris, dar se simțea împlinit și fericit. 

Când cade pradă unei alarme false în legătură cu o presupusă boală a fiului său, Raphael aleargă la spital unde toate temerile îi sunt anulate. Doctorul pediatru, Anna Becker, îl liniștește dar îi și acceptă invitația spontană de a ieși la o cafea. Anna era frumoasă, tânără și foarte calmă, așa că lui Raphael i-a fost foarte ușor să se îndrăgostească. 

La șase luni de la începerea relației, cei doi erau gata să se căsătorească, fapt care s-ar fi și întâmplat dacă Raphael și-ar fi depășit angoasele din trecut. Având multe semne de întrebare în legătură cu Anna și privind mereu prin spectrul trecutului, bărbatul avea impresia că viitoarea lui soție îi ascunde ceva și nu se înșela.

Când Anna cedează acuzațiilor și insistențelor lui și îi descoperă o mică parte din secretul teribil pe care îl păstra, o cutie a Pandorei de proporții gigantice este pe cale să se deschidă. 

O fotografie ce înfățișa trei cadavre carbonizate pe care Anna o păstra în tabletă și o simplă propoziție: ”eu am făcut asta”, îi declanșează lui Raphael un atac de panică și de furie care îl determină să plece din locația pe care o închiriaseră pentru un weekend romantic.

Deși se simte trădat inițial, Raphael se întoarce acasă când realizează că nu se comportase exact ca omul calm și iubitor care era. Însă la întoarcere găsește măsuța din sticlă spartă sub greutatea bibliotecii răsturnate, și constată dispariția Annei. 

La întoarcerea în Paris, bărbatul nu reușește deloc să ia legătura cu iubita lui, care dispăruse fără urmă. Vecinul lui, Marc Caradec, un fost polițist, este singurul om în care Raphael are încredere, așa că îi spune întreaga poveste. Cu intuiția și vigilența unui investigator, Marc își dă seama că ceva nu este în regulă și amândoi încep o anchetă în stilul propriu. Marc lucrase pentru mulți ani în poliție și se dedicase complet muncii sale încercând să își înnece angoasele și amintirile, iar Raphael scriitor de thrillere și romane polițiste, fusese mereu pus în piele personajelor sale jucând pe rând rolul de victimă și de agresor. 

În casa Annei descoperă amândoi o geantă galbenă care conținea 400.000 de euro și două cărți de identitate false. Se pare că trecutul Annei nu ascunde un singur secret, iar ei doi sunt nevoiți să pună totul cap la cap pentru că Raphael o vrea înapoi. 

Cine era Anna cu adevărat? De unde venea? Ce secrete ascundea? 

Deși am crezut inițial că acțiunea se va concentra numai pe găsirea Annei, m-am înșelat amarnic. Pentru a sintetiza cât mai scurt acțiunea, voi folosi chiar cuvintele autorului: ”…o serie de păpuși Matrioșka, o anchetă cu mai multe sertare.”

Un fișier audio este factorul declanșator al surpării pieselor de domino…dar cine îl deține? Li se va permite să descopere adevărul? O vor găsi pe Anna? 

Se ascunde sau este ținută ascunsă? 

Pe măsură ce veți întoarce paginile, veți observa că dispariția Annei este punctul aflat cel mai la suprafață și pentru a descoperi adevărul, cei doi vor săpa mult, mult mai adânc, iar totul începe să se lege asemenea jocului de puzzle. 

Trebuie să vă mai spun că mi-a plăcut tare mult modul în care a debutat romanul. Există pasaje în carte unde ai impresia că ești în plus, pentru că Raphael îi vorbește direct Annei. Cuvinte simple dar care au puterea de a crea sfera aceea tainică de intimitate. Iar capitolele scrise din perspectiva diverselor personaje întâlnite în carte sunt amplaste strategic pentru a limpezi vizunea asupra tuturor lucrurilor, pentru a mări suspansul și pentru a pune punct în locul semnului întrebării. 

Un thriller de exceptție, din punctul meu de vedere, ce merită cu prisosință cele cinci steluțe pe Goodreads! 

Cartea a apărut într-o grafică de excepție (are și copertă cartonată) la Editura All, iar dacă v-am făcut mai curioși decât erați înainte, o găsiți chiar aici, unde beneficiați și de reducere! Lucruri noi despre autor aflați dacă dați click pe numele lui – Guillaume Musso

Mulțumesc mult editurii All pentru exemplarele oferite!

13619919_1237376016302899_318890694385796211_n

Evanghelia după Lucifer – Tom Egeland, Editura All ***Opinie personală

18072862_1499271330135818_414820777_n

”Manuscrisele străvechi, miturile din jurul lor și impactul pe care l-au avut asupra omenirii ar părea de interes numai pentru erudiți, dar în mâinile lui Egeland iau foc ca praful de pușcă.” Dagsavisen

Când am ales această carte am fost ghidată de descrierea de pe spate. Era captivantă și îmi promitea o lectură plină de suspans. Nu mă așteptam însă să fie atât de dură, de încărcată de ritualuri, secrete, spiritualitate, dogme și secte. Crime ritualice, manuscrisuri, religie, răul și binele, lumina și întunericul, Lucifer și divinitatea, toate reunite într-o carte ce mie mi-a dat fiori prin tot corpul. Nu este o carte care mi-a zdruncinat nici principiile, nici credința, dar dacă la un moment dat ai avut întrebări legate de religie și de cursul ei, poate că ar trebui să dai o șansă acestui volum.

Încă de la primele rânduri, prin tema abordată, am crezut că voi citi ceva scris în stilul lui Dan Brown și am rămas suprinsă de turnurile pe care le-a luat acțiunea cărții. Alternarea de planuri -trecut și prezent- mi-a alimentat constant curiozitatea și a menținut suspansul continuu, pentru că simțeam nevoia să deslușesc misterul celor întâmplate în anii 1970, dar voiam să văd și ce legătură are tragedia lui Giovanni Nobile cu anul 2009, când lucrurile stranii se abat asupra lui Bjorn Belto.

Manuscrisul lui Lucifer” este puntea comună dintre tragediile ce au loc în anii 1970, respectiv 2009. Însă noi trebuie să aflăm alături de Bjorn care sunt firele ce le leagă.

Giovanni Nobile ajunge în posesia unei scrieri vechi care se păstra uimitor de bine și care nu se putea data. Însemnele și desenele de pe pergament îi atrag atenția și dorește să îl deslușească. Dar fiica sa Silvana este răpită de o sectă care dorea manuscrisul și nici profesorul, nici fetița nu mai sunt văzuți vreodata în viață. Dispariția lor lăsase multe semne de întrebare. Colegii săi l-au crezut posedat de demonii pe care îi studia și aveau impresia că ajunsese să își facă rău lui și copilei. Adevărul era altul, iar legătura cu scrierea veche nimeni nu o bănuiește.

Bjorn era arheolog. Suferea de albinism, dar mai mult suferea datorită traumelor sufletești pe care le acumulase constant înlăuntrul său. Rămăsese orfan datorită geloziei obsesive a tatălui său, care în încercarea lui de a-și elimina adversarul la mâne femeii iubite, ajunge să își piardă viața sub ochii fiului său, cel care toată viață va rămâne marcat. Bjorn era un singuratic, un om dedicat muncii sale, extrem de curios și de corect.

Când Taras Koroljov îl sună pentru a-i cere ajutorul în legătur cu un manuscris găsit din întâmplare la Kiev, Bjorn cade pradă curiozității sale și aduce prețioasa bucată de material, ilegal până în Islanda, unde era singurul institut în care avea încredere. Acesta este momentul când cursa nebună pentru decodarea manuscrisului face și primele victime. Toți oamenii care se interesaseră sau se intersectaseră cu Bjorn sunt eliminați prin crime ritualice. Poziția corpului, lumânările aprinse și o pentagramă lăsată în mâna victimelor sunt singurele indicii pe care le dețin. De fiecare dată când forțele de poliție crede că sunt aproape de a descoepri legătura dintre cele trei crime care fuseseră comise deja, ajung de fapt într-o încurcătură și mai mare.

Așa că va trebui să încerce să rezolve acest mister de unul singur, chiar dacă asta ar fin însemnat ca el să își părăsească locuința sigură unde se ascundea ce cei care l-ar fi putut elimina, sau să aibă încredere în oamenii care l-ar fi putut ajuta. Așa ajunge să descopere că misterul ce plana asupra acestui manuscris se adâncește și mai tare.

În cadrul consiliului de la Niceea, mai marii bisericii care știau de existența unui manuscris al lui Lucifer, Codex Lucem Ferre, -despre care se credea că ar fi avut puteri magice sau că ar fi fost o scriere eretică-, hotărăsc distrugerea acestui document. Călugării care au primit această sarcină îl rup însă în trei bucăți și îl ascund în locuri diferite. Acum o sectă de călugări care îl venerau pe Lucifer, doresc reîntregirea acestui codex pentru prima oară în istoria lumii.

Bjorn nu știa că mai sunt ale două părți ale manuscrisului și multe lucuri erau în continuare ascunse față de el.

Dar oare mai putea păcăli atenția călugărilor care îl doreau mort? Care era puterea mansuscrisului? Ce mister ascundea? 

Vă spun sincer că la acest final, eu nu m-am așteptat. Nu mă gândeam că mansucrisul ascunde atâtea dedesubturi.

Toate astea le veți afla singuri, dacă v-am stârnit curiozitatea. Cartea este dură, din punctul meu de vedere, încărcată de detalii care ne atestă vasta documentare. Nu știu nimic despre autor, dar mie mi-a lăsat impresia că a fost curios o mare bucată de vreme în ceea ce privește influența religiei asupra omenirii și tot documentându-se a creat și acest volum. Sunt multe descrieri, multe paragrafe care pe mine m-au dus repede repejor pe Google pentru a mă documenta la rândul meu și pentru a verifica dacă romanul are la bază lucruri reale. Nu este o lectură relaxantă, dar a fost cu siguranță una atipică, una care mă stârnește să mai caut și alte titluri semnate de el pe viitor.

Mulțumesc mult, Editura All pentru exemplarul oferit spre recenzare. Găsiți cartea chiar aici: Evanghelia după Lucifer, unde aveți un preț special.

New York. Pasiuni ascunse – Rodica Mijaiche, seria Pasiuni ***Recenzie

18056852_1899102593689780_3301896026156018485_n

 Ce faci atunci când ai terminat de citit o carte bună? Te uiți la cursorul care licăre pe ecran și speri să se așeze cuvintele singure pe foaie. De-aș putea tasta la fel de repede pe cât se învălmășesc ideile în mintea mea! Draga mea Rodica, știi deja că scrii pe sufletul meu. Sensibilitate, profunzime, fluență și atenție pentru detalii. Dacă între primele două volume semnate de tine pe care le-am citit mi-a fost greu să mă decid asupra vreunui preferat, află că acest prim volum al seriei Pasiuni m-a suprins total. 

Am descoperit o nouă latură a ta, o maturitate și un stil mult mai captivant, o poveste cu mult mai multă acțiune și cu planuri narative care m-au făcut mai curioasă cu fiecare rând. Dacă aveți impresia că veți regăsi între aceste pagini numai scene de dragoste și pasiune de nestăvilit, așa cum credeam și eu, vă înșelați. Povestea este mult mai amplă și firele ei lipicioase și pline de tentacule se întind asemenea unei plase asupra tuturor personajelor. Chiar dacă Alyssa și Chase sunt personajele principale ale romanului, personajele secundare nu sunt lăsate în umbră, ba chiar au un rol decisiv în întreg scenariul. 

Cartea mi-a atras atenția încă de la început. Coperta îmi sugera putere, control și dominație. Eram sigură că marele Alexander Chase va fi genul meu de bărbat. Alexander construise un imperiu cu propriile mâini. Știa ce înseamnă să depinzi de alții, așa că acum era stăpânul propriei vieți, acceași viață care îl învățase că trebuie să fie atent și să privească mai întâi totul cu neîncredere. Tonurile în care a fost zugrăvit Chase m-au intrigat continuu. Am vrut în permanență să aflu ce răni ascundea în suflet și de ce purta masca de bărbat dur oriunde și oricând. Singurele lui momente în care părea ”uman” erau când o întâlnea pe Clarice, nepoata lui, sau când picta în camera lui singurul chip pe care îl știa pe de rost. 

 

          Cine era misterioasa femeie frumoasă care era prezentă în toate tablourile sale? 

 

Alyssa Martinez avusese cândva o altă viață. O familie bogată pe plan financiar, dar săracă pe plan sentimental. O soră mai tot timpul drogată sau beată, un frate pe urmele tatălui ei, un farmacist renumit care căuta o formulă pentru un vaccin care putea stopa cancerul, o mamă cu accese de furie și de schizofrenie care trăia într-o altă viață, o realitate paralelă. Toate aceste detalii le aflăm sub forma unor episoade sporadice, ca niște confesiuni însemnate pe undeva, ca un jurnal imaginar de-al Alyssei. Acum rămăsese singură. Locuia într-un cartier rău famat și singura reușită din viața ei era slujba de la revista The Chase, condusă de marele Alexander. 

Totul ar fi fost perfect dacă ea nu s-ar fi îndrăgostit de șeful ei și dacă destinul nu continua să o împingă tot mereu în brațele acestuia. Dar ce ar fi putut ea, o fată ștearsă și fără nimic bun de iubit, să îi ofere? Totul în viața ei era o minciună și o fugă continuă…iar el era o țintă mult prea sus pusă pentru ea. 

Interese ascunse, crime, lupte pentru putere, răzbunare și planuri pentru a elimina pe oricine ar fi stat în calea visurilor mărețe. Cine trăgea sforile? Cât se puteau opune? Dar și ce legătură există între Alyssa și Chase descoperiți doar dacă citiți cartea. Eu vă spun că am rămas suprinsă de turnura lucrurilor. 

Am apreciat de asemenea că autoarea ne prezintă acțiunea din perspectiva tuturor personajelor. Mie îmi place această abordare. Îmi permite să cunosc mult mai bine fiecare personaj în parte, să mă familiarizez cu el și să îi înțeleg personalitatea. Alyssa mi-a atras atenția de la început tocmai prin faptul că este o tipă comună, asta pentru că și nouă, fetelor normale, ni se pot întâmpla lucruri extraordinare. Mie îmi plac personajele imperfecte în perfecțiunea lor, personajele care par reale, credibile și care nu culeg doar flori în calea lor. Rodica le dă viață, îi face veridici, le insuflă dragoste și pasiune, ca mai apoi să îi trimită să ne atingă sufletele. 

Mai are rost să spun că următoarele volume se anunță la fel de interesante? Rodica, ai ales exact personajele ce mi-au intrat pe sub piele în acest roman și recunosc că până să citesc descrierile fiecărui volum, mă întrebasem cum rămâne cu ei. Apoi m-am liniștit și mi-a apărut zâmbetul pe buze. Prevăd o călătorie frumoasă! 

Mulțumesc mult pentru exemplarele oferite! Dacă v-am făcut curioși, vă spun că o puteți achiziționa de aici, unde beneficiați și de 15 % REDUCERE!!!

 

 

Grădina umbrelor / Garden of shadows – V.C. Andrews (Dollanganger #5) ***Recenzie

17880376_1893006527632720_8759325580559737012_o

Acest ultim volum se poate citi foarte bine și la începutul seriei, dar credeți-mă când vă spun că este mai bine să îl lăsați ultimul. Pe parcursul celorlalte volume mi-am pus o grămadă de întrebări. Am oscilat continuu între a arunca vina pe umerii lui Malcolm sau pe cei ai Oliviei. Am știut că trebuie să fie ceva, acolo undeva în trecut, acel ceva ca un punct de cotitură de unde totul a început să meargă prost.

Să fi fost o genă a nebuniei pe undeva prin moștenirea genetică? Să fi fost secrete bine păstrate? Sau poate frustrările și orgoliile cuiva?

Cert este un singur lucru…la un moment dat începusem să aranjez mai bine piesele istoricului familiei si ceea ce am descoperit, m-a șocat. Am avut nevoie de câteva minute de pauză pentru a recapitula tot ce citisem în celelalte volume și vă spun sincer că fiori reci am simțit trecându-mi prin spate.

Deși cartea debutează cu povestea Oliviei și a lui Malcolm, bunicii păpușilor din Dresda, (cei patru copilași închiși pentru trei ani și patru luni în mansarda casei), acțiunea merge până în ziua în care destinele lor au fost decise și copilașii au văzut doar ușa ce s-a închis, neștiind la acel moment nici pentru cât timp vor rămâne acolo, nici toate consecințele ”captivității” lor.

Olivia, bunica maternă, a fost personajul pe care l-am urât de la început și până la sfârșit. O femeie înaltă, cu o construcție osoasă și cu ochii la fel de cenușii precum viața ei la conacul Foxworth.

La începutul volumului cinci, Olivia mi-a inspirat milă, dar sentimentul s-a evaporat la fel de repede ca și aburul. Crescuse alături de tatăl său, așteptând fericirea. Mama ei murise exact când avea mai mare nevoie de ea. Moștenise constituția puternică și înaltă a tatălui său și îi era tare greu să găsească pe cineva care să o iubească. Femeile gingașe, fragile, frumoase și prostuțe, aveau trecere mai mare în rândul căsătoriilor.

Într-o zi, casa lor este vizitată de Malcolm Foxworth. La fel de înalt ca și tatăl ei, hotărât și prosper în afaceri, și chipeș pe deasupra, lui Malcolm nu i-a fost deloc greu să o cucerească pe Olivia. Până la urmă, bărbații nu roiau în jurul ei, așa că putea fi unica ei șansă.

Nu știa nimic despre el. Bogăția și determinarea, privirea lui rece și ochii albaștri precum cerul iernii, erau singurele trăsături pe care le remarcai imediat. Ajunsă la reședința lui Malcolm, Olivia dă piept cu atmosfera sumbră a conacului Foxworth. Casa purta trăsăturile lui Malcolm: rece, goală și fără prea multe de oferit.

Însă, mult prea curând, liniștea le va fi spulberată. Olivia va regreta decizia ei luată în pripă, mai ales când se lovește de caracterul mult prea dur al soțului său. Nu era nici vorbă de romantism, de priviri cu subînțeles, de gesturi și tachinări. Uși bine închise, secrete și dorința de a avea moștenitori.

Olivia se va căli treptat în lupta cu soțul ei. Nu pentru că ar fi vrut, ci pentru că a fost nevoită. Mai întâi, a trebuit să accepte și să înțeleagă aversiunea lui Malcom față de mama lui, femeia care îl părăsise când el avea doar cinci ani. Apoi a trebuit să lupte cu atracția lui Malcolm față de Alicia, soția mult mai tânără a tatălui lui Malcolm.

Destinele lor vor fi zguduite de vești proaste care vin în cascadă, ca pentru a sublinia faptul că în familia Foxworth, nimeni nu se născuse pentru a fi fericit.

Este o serie care merită citită, în ciuda îcărcăturii ei emoționale. Eu am învățat despre cât rău pot face secretele, despre cât de multe destine pot afecta orgoliile și cât de greu este să fugi de ceea ce ți-a fost scris. Să fie destin sau să fie doar o coincidență nefastă?