Septembrie în Shiraz – Dalia Sofer , Grup Editorial Corint/ Leda ***Recenzie

19029337_1920797094853663_6562654433071478277_n

 

Această carte m-a atras dintotdeauna datorită coperții sale atât de frumoase. Poate pentru voi nu înseamnă mult, dar pentru mine albastrul acela reprezintă calmitate, liniște, speranță. Așa că atunci când Oana Mariam de la Crâmpeie de suflet a organizat o carte călătoare pe grupul cu același nume și ne-a oferit șansa să ne bucurăm de această lectură minunată, eu nu aveam cum să o ratez.

 Eu sunt fascinată de cărțile ce au ca subiect viața femeilor din această lume. Lumea sfârtecată de războaie, îngenunchiată de lideri religioși, de grupări extremiste și plină de reguli pentru femei. Dar ”Septembrie în Shiraz” mi-a oferit o altă latură a acestei lumi. O familie, o parte a acestei societăți, distrusă și divizată, nedreptățită și forțată să se despartă, să îndure chinuri și suferință.

Împărțită pe trei planuri narative, cartea vă oferă emoții puternice pe care eu le-am comparat cu dușurile alternative cu apă caldă și rece.

Isaac era un bijutier evreu. Cel mai mare dintre cei trei copii ai familiei sale, Issac Amin era răspunsul rugăciunilor părinților săi. Era un om cald, onest și hotărât. Reușise să refacă și să reconstruiască toată măreția numelui său de familie. Se căsătorise cu Farnaz și aveau împreună doi copii, Parviz și Shirin.

Isaac nu era un om religios, dar ducea o viață cumpătată din punctul lui de vedere, nepotrivită din punctul de vedere al celor care ajunseseră la putere în Iran. Gărzile revoluționare care preluaseră puterea doreau egalitate între membrii societății, erau foarte duri cu cei care încălcau noile reguli și aduseseră mult mai multe norme de conduită care mai de care mai aberante.

Issac este reținut într-o după amiază și este escortat în închisoare sub acuzația de spionaj sionist fără a i se da șansa să își anunțe familia. Datorită noilor principii după care erau conduși, Isaac și Farnaz fuseseră nevoiți să îl trimită pe Parviz în Statele Unite să studieze, asta pentru a împiedica înrolarea lui în cadrul Gărzilor Revoluționare.

Isaac se refugiase în munca sa, Farnaz se alina în fiecare seară cu un pahar de coniac și în multele amintiri pe care le aveau împreună, Shirin era o copilă debusolată de direcția noii lumi care nu semăna cu nimic din ce fusese înainte, iar Parviz se simțea smuls din sânul familiei sale și neputincios în a-și găsi calea.

Vestea arestării lui Isaac alungă starea de apatie a soției acestuia și o obligă să facă orice era posibil pentru a afla adevărul despre acuzațiile aduse dar și despre locația acestuia. În timp ce îl caută și află că vor fi percheziții, Farnaz se mobilizează și distruge orice ar fi putut să îl incrimineze pe Isaac.

 Planul principal îl are protagonist pe Isaac și viața lui în închisoare. Interogatoriul, pedepsele corporale, teroarea, foametea și tratamentul inuman, te fac să te înfiori și să te gândești cu groază la fapul că toate acestea au existat și s-au întâmplat atât vinovaților cât și nevinovaților. Isaac era vinovat doar de viața lui prea occidentală pe care o ducea, pentru călătoriile sale în jurul lumii. Dar nu era spion. Putea el să le demonstreze asta celor care păreau să rămână mai duri ca stânca și mai inumani decât monștrii?

Planul secundar ne evidențiază trăirile și zbaterile celor două femei din casa Amin, amândouă victime ale noului regim și ale forței brute care se aplica fără rețineri.

Pe cel de-al treilea plan îl întâlnim pe Parviz, iar paginile în care am citit despre el au fost pentru mine singurele momente de acalmie. Parviz era debusolat, neliniștit și asemeni unei frunze desprinse de ram. Plutea fără țintă. Nu mai credea în planurile lui de viitor, nici nu putea spera să se alăture familiei. Avusese noroc de oameni îngăduitori pe pământ american, dar putea fi asta de-ajuns?

 ” Când venea luna septembrie, el își făcea bagajele și pleca spre nord, spre Teheran, știind că după opt luni avea să se întoarcă. Lunile de septembrie în Shiraz, spre deosebire de acest septembrie, purtau promisiunea unei întoarceri.” A cui? Asta va trebui să descoperiți singuri.

Mi-a plăcut tare mult acest roman și mi-a plăcut și mai mult atunci când am aflat din nota autoarei că este inspirat din povestea de viață a familiei sale. Nu mi-a plăcut faptul că au fost nevoiți să suporte aceste lucruri, să ne înțelegem, dar s-a simțit pe parcurs autenticitatea durerii, a trăirilor care marchează sufletul și viața.

Dacă sunteți curioși, cartea o găsiți chiar aici, pe site-ul editurii Corint la un preț foarte bun! Eu spun că este un roman de citit, așa că vi-l recomand!

Îngeri rătăciți – Marius Albert Neguț

16466646_1411646935564925_1118052431_o

      Îngeri rătăciți- Marius Albert Neguț      Un roman tulburător de debut, un omagiu adus miilor de aripi frânte care au dorit libertatea. A cui? A noastră, a celor care ne bucurăm astăzi de prezentul câștigat prin trecut.

    „Îngeri rătăciți ” este romanul de debut al autorului Marius Albert Neguț, apărut la editura Libris Editorial în 2016. Drepturile de autor încasate din vânzarea cărții vor fi donate unei fundații ce are ca scop educația copiilor defavorizați.
Iar autorul prin penelul și talentul său ne-a purtat mai bine pașii prin lumea acestor copii pentru care el a ales să lupte și să scrie.

Vă spun că acest roman este cel mai bun roman de debut pe care eu l-am citit. Autorul m-a surprins atât prin stilul de scriere, dar mai ales prin povestea minunată pe care a așezat-o în paginile romanului său, cât și prin acțiunea bine gândită și bine structurată. Documentarea și datele exacte pe care le-am putut regăsi de-a lungul lecturii, mi-au demonstrat munca pe care autorul a depus-o; expresiile folosite pentru creionarea cât mai naturală a personajelor care par incredibil de reale, mi-a demonstrat implicarea; iar expresiile și cuvintele alese mi-au demonstrat atenția la detalii.

” Lumea e urâtă? Închide ochii, astupă-ți urechile și fă-o cât de frumoasă vrei…Apoi, dă vina pe mine pentru că ți-am dezvăluit hidoșenia ei, fără să vezi că iluzia, pe care singur ți-ai creat-o, te împiedică să schimbi realitatea.”

Știm cu toții că noi, cei de azi, suntem suma acțiunilor din trecut și suntem responsabili pentru ziua de mâine. Nimic nu caracterizează soarta noastră mai bine ca vorbele lui Sofian, personaj „colorat” al acestui roman, care nu știe carte multă și care se semnează cu o cruce, dar știe una și bună, că lumea se împarte în două categorii: descurcăreții și fraierii. Cei din prima categorie sunt oportuniștii, cei care au mereu un plan stabilit sau care știu să se plieze în funcție de o anume situație. Fraierii sunt cei care se hrănesc cu vise, cei care au luptat pentru idealism, libertate și care înghit o data la patru ani găluști asezonate cu ulei, găleți și calendare.

Lectura romanului a fost o tornadă de trăiri: durere, revoltă, dragoste, milă și neputință. Și cum vorba poetului „toate-s vechi și nouă-s toate” constat cu stupoare ca nimic nu s-a schimbat.

Romanul este scris după tiparul poveste în poveste, pașii fiindu-ne purtați atât în trecut, în epoca comunista cât și în cea postdecembrista, autorul reușind să redea prin cuvintele alese atât simplitatea acelor vremuri, cât și durerea resimțită de o națiune, prin descrierile ample.
A construit personaje atât de veridice, încât dacă închideam ochii le puteam simți, vedea și mi le închipuiam vorbind.
Cel mai mult am apreciat modul în care a împletit destinele personajelor sale cu evenimentul din 1989, dar și părerile personale sau studiile care ne oferă cu subiectivism sau cu obiectivism tot ce s-a întâmplat în zilele în care am fost atacați de ”legionari” ?i ”teroriști”, în zilele în care Armata Română a tras în poporul său și când minerii au ieșit din inima pământului să ”își apere țara.”
Vă spun sincer că acest roman mi-a trezit interesul de a cerceta și citi mult mai mult despre revoluție, despre adevărata fața a revoluției, pentru că tinerii și intelectualii, oamenii de rând, bătrânii și ”golanii” care au strigat:
”Noi de aici nu plecăm
Nu plecăm acasă ,
Până nu vom câștiga
Libertatea noastră.”,
au strigat și pentru tine, și pentru el și pentru ea, și pentru ieri sau mâine.

Autorul ne-a purtat prin România comunistă, locul unde opinia ți-era îngrădită, unde cel care avea puțină putere îl privea de sus pe cel care îi era inferior, unde stăteai la rând pentru alimente dar nu exista rând pentru fericire, unde oamenii ieșeau în stradă pentru pâine, (noi țară agricolă!) sau pentru câteva ore în plus de distracție la Tv, unde ”cel mai iubit fiu al țării” și ”ilustra savantă” au dat naștere celor supranumiți Decreței interzicând avortul și divorțul, unde femeia era educată cu câte o palmă sau o mamă de bătaie.

Nu aș putea să vă spun prea multe despre carte, pentru că acțiunea este complexă iar șirul poveștii nu trebuie nici tulburat, nici trunchiat.
Vă spun în schimb că am învățat despre importanța educației și că am regăsit bunătatea omului simplu gata să dea pietrele peste cap pentru a își ajuta aproapele.
Vă mai spun că am citit cu lacrimi în ochi pasajele unde am descoperit căminele de copii,  copiii instituționalizați și modul inuman în care erau tratați.
Lumea de sub noi, cealaltă lume, cea a canalelor și a aurolacilor, cea în care visele pline de culoare durează atât cât durează și aurolacul din pungă, unde pumnul face legea, unde mii de copii ai nimănui își frâng aripile.

Pentru că trebuie să vă vorbesc un pic despre acțiunea cărții, vă voi spune despre personajele sale, până la urmă, ele au dat savoarea și culoarea acestui roman prin comportament, nume sau personalitate.

Ursu Radu- el rămăsese orfan. Tatăl său cu mintea înecată în alcool o omorâse pe cea care îi dăduse viață lui Răducu, anulându-i acestuia dreptul la dragoste și mângâiere. Drumul lui nu fusese ușor: închis într-un orfelinat, readus în sânul familiei lui Sofian și a Rozaliei, crede că în sfârșit viața lui va intra pe drumul cel bun. Însă recrutarea și revoluția din 1989 îi răpesc tot ce avea mai de preț pe lume. Astăzi era un bețiv ce își făcea veacul prin canale, cu părul lung și nespălat și cu o barbă neîngrijită pe față. Dar oare în fața vinei, ne putem ascunde?

Alături de Ursu prin canale stătea și Mihăiță, alias Gargamel. Un puști pe care l-am iubit de la primele rânduri, m-a cucerit prin devotamentul și dragostea sa pentru Ursu, cel pe care îl considera cel mai bun prieten al său pentru totdeauna.

Iordache- era un fost securist, actualmente senator ales în Parlamentul României, care în spatele unei fundații, care culmea se numea ”Spre fericire”, distrugea viețile copiilor orfani, fie îi dădea spre adopție unor familii din străinătate, evident contra unei ”donații”, fie îi folosea pentru traficul de organe.

Iordache își urmase întotdeauna interesele. Era bogat și se bucura de carieră, așa că îi lipsea numai o familie. Când o întâlnește pe Ruxandra Dima, mama Lianei și soția unui erou al revoluției, pe numele său Dima Ștefan- profesor de istorie, știe că s-a îndrăgostit. Însă apariția lui în viața celor două femei echivalează cu un șir de nenorociri și compromisuri, fapt care o distruge pe Liana. Lia, un copil care suferă după moartea tatălui, indiferent cât de eroică fusese, descoperă ”afacerile” lui Iordache, fuge de acasă și în disperare se aruncă de pe podul Izvor, moment în care este salvată de Ursu din apele înghețate ale Dâmboviței, chiar în Ajun de Crăciun, iar asta îl aduce în atenția Poliției și a senatorului capabil de orice.

Când Ursu este curios să afle ce a determinat-o să recurgă la acest gest extrem, începe de fapt și incursiunea în trecut, în încercarea lui de a o învăța despre acceptare și iertare.

Vor urma pagini întregi pline de acțiune, în care ne vom întoarce fie în zilele Revoluției, fie le vom urma pașii protagoniștilor noștri în tunelurile subterane atât de vast răspândite. Fie că vorbim despre momentele calde din sânul familiei, momente încărcate de dragoste și devotament, fie că pătrundem în lumea subterană, autorul a știut să scoată în evidență componentele fiecăreia, lucru pentru care eu îl felicit și pentru care am notat cartea cu 5 steluțe pe Goodreads.

Milițieni, tablagii, securiști, revoluționari, mineri, tineri, studenți, ”golani”, orfani, militari, recruți, copii trimiși la export, mușamalizare, oportuniști, descurcăreți și fraieri – despre ei toți veți afla detalii și modul lor de viață.

Durere, furie, revoltă, dragoste, empatie, emoții, milă, neputință, speranță, dragoste și lecții de viață – toate astea le veți simți parcurgând un roman de nota 10, pe care vi-l recomand cu tot dragul!

Nu este o carte pentru adulți. Este o carte pentru oricine, una pe care ar trebui să o parcurgem pentru a nu lăsa cortina să cadă peste cei care au înfruntat cu pieptul lor loviturile și au strigat pentru libertate.

”Revoluția, de care te plângeai și tu, a șters de pe tabla istoriei, nu doar comunismul, ci și oameni! A adus, nu doar libertate, ci și durere! Anul 1989, a fost un an cum nu poți întâlni în viață, a răsturnat totul, a rearanjat vieți.”