Alias Grace – Margaret Atwood, Leda ***Recenzie

Nume: Alias Grace

Autor: Margaret Atwood

Editura: Leda

Număr pagini: 656

Traducere: Nicoleta și Florin Irimia

An apariție: 2013

 

18902862_1540049949391289_1461624053_n

 

Am primit de la Editura Corint / Leda această carte pentru recenzie. O remarcasem pe site și am rămas impresionată de coperta minunată. Apoi am citit descrierea și mi-am dorit tare mult să parcurg și eu cele aproape 700 de pagini. Am fost intrigată și de povestea pe care mi-o promitea și de numărul mare de pagini.

Nu citisem nimic semnat de această autoare și eram tare curioasă să descopăr un alt stil și noi orizonturi. Nu mă așteptam nici să îmi mențină curiozitatea atâta timp și nici să mă țină conectată la această lume. Trebuie să recunosc însă că la început nu mi-a fost pe plac. Nu reușeam să înțeleg modul în care este scrisă, un fel de poveste în poveste, o narațiune continuă, fără linii de dialog și cu mult prea multe detalii. Dar pe parcurs am fost cucerită atât de poveste, cât și de modul în care a fost scrisă. Am aflat puțin câte puțin, exact cât să îmi accentueze și mai mult misterul și suspansul, dar am avut și momente de respiro, cât să pot pune cap la cap toate detaliile și să încerc să dezleg enigma: fusese Grace Marks o criminală sau doar victima unor împrejurări ciudate? 

  

” Dar dincolo de acest aspect, spune reverendul Verringer, suntem prinși între posibilitatea de a avea o femeie nevinovată despre care mulți cred că e vinovată și posibilitatea vinovăției aceleiași femei, pe cae unii o cred inocentă.” 

 

Din postfața autoarei aflăm că deși Alias Grace este o operă de ficțiune chiar dacă se bazează pe o poveste reală. Canada anilor 1840 a fost zuduită de o dublă crimă comisă de Grace Marks și James McDermott. Relațiile intime, violența, abuzul, detaliile oribile dar și versiunile celor doi inculpați au ținut mult timp prima pagină a ziarelor epocii respective. Dacă McDermott a fost condamnat la moarte, Grace a fost condamnată la închisoare pe viață. Totuși… rămâne întrebarea: fusese Grace o criminală sau o victimă?

Romanul debutează cu Grace Marks în închisoare. Fusese reținută și condamnată. Primea pedeapsa conform legii pe timp de zi, dar una morală pe timp de noapte. Avea coșmaruri și căpătase o frică teribilă de doctori datorită relelor tratamente cărora fusese supusă în încercarea de a-i înțelege pornirile ucigașe. Grace fusese doar o copilă de 16 ani când primise sentința. Cumva toată această experiență o maturizase, asta dacă mai era nevoie, dar nu toți erau capabili să înțeleagă traumele din viața sa. Grace era o fată frumoasă, avea ochii albaștri încărcați de tristețe și de umbre. Era tratată diferit de fiecare persoană pe care o întâlnise și ajunsese să se simtă întocmai unui animal expus la circ,  sau la expoziție.

Ziarele scriau continuu despre ea, oamenii îi puneau în cârcă acuze noi și fapte care îi distrugeau și mai mult demnitatea și așa terfelită. Însă existau oameni care erau gata să lupte pentru a îi demonstra nevinovăția. Datorită comportamentului său exemplar și cumpătat, Grace primise permisiunea de a lucra în casa guvernatorului. Era pusă la tot felul de treburi, dar femeile din casa aceea aveau încredere în ea și în capacitatea ei de a munci. După ce într-o zi Grace este victima unui atac de panică la vederea unui medic, se mizează tot mai mult pe nebunia ei și este adus un alt doctor, Simon Jordan, care credea că o poată determina pe tânăra cu nervii zdruncinați să își acceseze amintirile din acea perioadă nefastă.

Simon Jordan visa la o clinică privată în care să ofere serviciile sale celor ce aveau nervii afectați. Era fascinat de tot ce avea legătură cu neurologia și cu capacitățile mentale ale oamenilor. Era convins că totul pornea din creier și că într-un fel se putea descoperi din timp subiectul care urma să aibă tulburări comportamentale sau de judecată.

 

Așa începe călătoria spre aflarea adevărului…

Grace începe să povestească în fiecare zi cu lux de amănunte întreaga ei viață de dinainte de crimă, iar doctorul consemnează treptat toate întâlnirile lor. Încercând să forțeze un pic lucrurile, doctorul aduce de fiecare dată câte o legumă, de obicei rădăcinoase pentru a da naștere ideii de mormânt, de îngropare; crezând astfel că va putea să o ajute pe Grace să își amintească… Tânăra știa ce i se întâmplase înainte, stia toate etapele maturizării sale precoce, dar nu era capabilă să refacă orele din acea zi care i-a condamnat întreaga existență ulterioară.

Fusese o copilă săracă, rămasă orfană de mamă la vârsta de 13 ani și forțată să muncească pentru tatăl care iubea băutura mai mult decât pe copiii săi. De la 13 la 16 ani lucrase în câteva case obținând mereu recomandări bune și experiență în plus. Era mereu în căutare de ceva mai bun, acel ceva care i-ar fi permis o pereche de încălțări pe măsura ei, un jupon sau o bucată de material.

Ajunsese în casa domnului Kinnear, un domn necăsătorit dar care avea nevoie de o nouă slujitoare pe lângă Nancy Montgomery, cea pe care o avea deja. Grace își dorea să fie fericită și să rămână acolo mult timp, dar nu știa cât este de aproape de ultimele ei zile de libertate și nu știa că nisipul din clepsidra fericirii începuse deja să se scurgă.

De ce s-a ajuns la crimă? Era ea vinovată? Era ucigașă sau complice?

*** Oricât aș încerca nu pot reda întreaga dinamică a celor 700 de pagini. Nu este o carte care abundă în acțiune, dar abundă în detalii. Detalii despre cealaltă parte a baricadei. Citesc mereu cărți în care personajele principale fac parte din spuma societății, dar se ce întâmplă cu cei mai mai puțin privilegiați? Ce sacrificii sunt puși să facă? Ce compromisuri le brăzdează sufletul? Ce fapte le atinge demnitatea?

După cum v-am spus, modul în care este scris acest roman m-a bulversat un pic la început, apoi m-a cucerit pagină cu pagină. Nu este o lectură ușoară, o iubești sau nu, dar este o lectură care te antrenează în cursa pentru aflarea adevărului. Mi-a plăcut tare mult grafica de excepție a acestui roman, dar și faptul că autoarea a inserat la începutul fiecărui capitol fie bucăți din declarațiile originale ale condamnaților, fie fragmente din opere dedicate lor sau din opere care aveau puterea de a sublinia concluziile trase la finalul lecturii.

Aș fi vrut mai multă acțiune, mai mult dialog și personaje puțin mai bine evidențiate. Au fost conturate foarte frumos, dar parcă s-a mizat mult prea mult pe nebunie și pe profilul psihologic defect al fiecăruia. Toate aceste lucruri m-au determinat să îi acord 4 steluțe pe Goodreads.

 

Mulțumesc mult Editurii Corint / Leda pentru exemplarul oferit pentru recenzie! Dacă v-am făcut curioși vă spun că puteți găsi cartea chiar aici și vă sugerez să aruncați o privire pe site pentru că vă veți găsi noutăți și reduceri!

 

12191624_921948034565677_9005455948702566962_n

Să mori din dragoste – Donna Leon ***Opinie personală

 

”Inima care iubește nu ascultă de vocea virtuții sau pur și simplu n-o aude.”  Rodelinda Handel

18557385_1912011879065518_6731875284017427958_n

Când a trebuit să îmi aleg cărțile de pe site-ul celor de la Târgul cărții, am avut o misiune tare grea. Pentru că am putut alege din varietatea de titluri și de stiluri diferite, am profitat din plin. Titlul acesta mi-a atras atenția de prima dată și nu am stat pe gânduri absolut deloc atunci când am adăugat-o în coș.

”Să mori din dragoste” nu este o carte de dragoste așa cum v-ați aștepta. Este o carte polițistă în care vedetă este Guido Brunetti, un inspector de poliție. Guido era căsătorit cu Paula, avea doi copii și se pare că atrăgea spre el necazurile. Îi plăcea să își tachineze superiorul și construise o rețea de simpatii și antipatii în cadrul comisariatului.

Deși soției lui îi plăcea mai mult să citească decât să asculte muzică clasică, îl însoțește într-o seară la operă unde marea Flavia Petrelli înterpreta rolul feminin din Tosca. Flavia înjunghia un om pe scenă, ca mai apoi să se „sinucida”, fără să știe că în curând moartea își va face loc în viața ei și nu va fi ea călăul ci puntea și factorul declanșator al unor fapte care vor zgudui liniștea Veneției.

Adulată de fani și mereu în centrul atenției, Flavia își joacă frumos rolul în fața fanilor și a blitzurilor aparatelor de fotografiat. Își respecta fanii, dar nu socializa prea mult cu ei. Avea impresia că tot timpul așteptau ceva de la ea. Fusese căsătorită, avea doi copii și un trecut nu prea cuminte. Dar atenția tabloidelor nu se mai răsfrângea asupra ei, așa că putea avea și o viață liniștită după spectacole.

Dar liniștea nu durează prea mult. În cadrul unui spectacol la Sankt Petersburg primește mulți trandafiri galbeni, apoi la Londra se repetă scena și florile sunt și mai multe. Nu le dă prea mare importanță pe moment, dar își aduce aminte că treptat, de-a lungul timpului câteva bunuri personale dispăruseră din cabina ei. În cabina ei se presupune că intra doar machieuza și Marina, femeia care o ajuta să se pregătească. Când găsește cabina plină de vaze cu trandafiri galbeni, Flavia simte că e momentul să acorde mai multă atenție acestui fan care îi invada spațiul.

Locuia în timpul petrecut la Veneția în casa prietenului ei Freddy, cu care avusese cândva o relație. Accesul în clădire era extrem de limitat și totuși în fața ușii apartamentului său o aștepta o vază cu un buchet uriaș de trandafiri galbeni, fără niciun bilet. Acesta este momentul când se simte de-a dreptul înspăimântată și decide să îi povestească lui Guido toate temerile ei.

 

Vigilentul polițist nu numai că intuiește pericolul din spatele acestor gesturi aparent nevinovate, dar face și legătura dintre atacul asupra unei domnișoare, Francesca Santello, care îi atrăsese cu vocea ei atenția Flaviei și fanul insistent.

Dar oare intuia bine polițistul? Mai există și alte piste care să conducă ancheta către agresor? Era  vorba de răzbunare sau de gelozie? Asta descoperiți voi singuri!

 Este prima carte semnată de această autoare pe care o citesc și am rămas plăcut surpinsă de naturalețea, de stilul relaxant și de simplitatea în care alege să își expună povestea. Deși am fost tot timpul curioasă să descopăr cine se ascunde în spatele atacurilor și de ce era vizată Flavia, nu am ”alergat” către deznodământ. M-am bucurat de fiecare pagină, de lectură și de câteva ore de relaxare!

Dacă v-am atras atenția, vă spun că puteți găsi cartea chiar aici și dacă tot ați accesat linkul aruncați o privire pe siteul Târgul cărții pentru că aveți de unde alege!

Mulțumesc Târgul cărții pentru exemplarul oferit!

 

Bărbatul ideal / The ideal man – Julie Garwood ***Recenzie

17974457_1496088257120792_2039550089_n

Julie Garwwod este una dintre autoarele mele preferate. Fie că vorbim despre cărțile historical romance sau de cele contemporane, Julie are același mod uimitor de  a îmbina povești frumoase cu doze de umor și fără să îți dai seama, te lași cucerit.

Când am ales această carte nici nu știam ce voi găsi în ea, pentru că nu am vrut să citesc descrierea de pe spate. Am vrut să am parte de o surpriză și să văd dacă are aceeași putere de a mă fascina. Cartea a fost frumoasă, m-a surprins să văd încă o dată latura asta e ei, dar tot historical-ul romance semnat de ea este mai bun.

Eleanor Kathleen Sullivan, sau Ellie după cum îi spuneau cei dragi, era un chirurg bun și foarte apreciat. Tot ce făcea izvora din pasiunea și determinarea ei de a face totul ca la carte. Numai viața ei nu o putea ”coase” cu toată precizia mâinilor sale. Pentru cei din orașul ei, Ellie era ori model, ori studentă, ori i se atribuiau diverse meserii. De ce? Pentru că Ellie fusese nevoită să își părăsească casa și orașul la vârsta de 12 ani. Nimeni nu știa acum unde locuiește, cu excepția familiei sale.

Ellie fusese victima unei obsesii. Evan Pattreson avea 17 ani când a văzut-o prima oară  și a dezvoltat pentru ea o pasiune bolnavă. A urmărit-o și agresat-o continuu și de două ori fetița de 12 ani a ajuns și la spital datorită agresiunilor fizice. Apoi părinții ei au hotărât să o trimită departe de casă pentru a fi în siguranță.

Evan stătuse pentru ceva timp într-o clinică privată, dar acum fusese eliberat și  nimeni nu știa unde este. Ellie nu putea prinde ”rădăcini” undeva, nu se putea atașa de oameni și trăia într-un apartament unde aproape jumătate din lucruile ei erau împachetate în cutii.

În timp ce alerga în parc, doctorița ajunge să fie martora unui schimb de focuri în care un agent FBI este împușcat. Agenții erau acolo pentru a-i captura pe soții Landry, doi traficanți de arme. Așa îl cunoaște pe Max Daniels, agentul care va trebui ulterior să îi ia și o declarație.

Max este atras imediat de frumusețea și aparenta vulnerabilitate a lui Ellie, așa că decide să arunce o privire în trecutul ei. Descoperă trauma legată de Pattreson și decide instant că va trebui să o apere.

Cu soții Landry pe urmele ei și cu vizita la Winston Falls, acasă la părinții ei unde sora ei se căsătorea, Ellie va fi în pericol constant. Patterson încă nu a ieșit la lumină iar soții Landry sunt renumiți pentru faptul că reduc martorii la tăcere.

Dacă aveți cartea acasă, sau cumva reușiți să o găsiți, nu ezitați să îi dați o șansă. Vă relaxează și vă binedispune, dar vă și pune pe jar. Vă recomand cu tot dragul să încercați măcar o carte semnată de Julie Garwood.

Moarte în Peru – Silvia Chindea, Seria Angela Brumaru #1, Editura Tritonic ***Recenzie

17355163_1458685844194367_1217311239_n

 

Titlul este destul de sugestiv, nu? Vă spun eu că și conținutul este criminal! Este prima întâlnire cu autoarea, dar cu siguranță rămâne una memorabilă. Nu menajează cititorul, nu îl lasă să respire, să doarmă sau să se gândească la altceva în afară de carte, de geoglife și de criminal. Da, avem parte de niște crime în decor, crime care poate au ceva în comun sau nu, care au mobile diferite, dar care zguduie atât mica comunitate de la Nazca, Peru cât și lumea unei jurnaliste românce.

Acțiunea debutează în forță. Nu ne este permis să respirăm normal încă de la primele pagini, adrenalina și șocul fiind la ele acasă. Un cadavru pe o străduță dintr-un cartier rău famat din Peru. Un bărbat înjunghiat, forțe de ordine prea puține și un reporter super curios. Deja eram intrigată și captivată. Asta a fost ”light” în comparație cu ce a urmat.

Mathias Eiffel era un milionar hotărât. Rămăsese văduv, iar pierderea iubitei sale soții îi destrămase toate principiile, dar îl detrminase să construiască o fundație pentru cei bolnavi de cancer. Un spital, studii, medicamente inovatoare, tratamente, speranță și un nume rămas în istorie. Toate astea îl atrag ca un magnet, așa că angajează un detectiv pentru a găsi cei mai buni șase oameni pentru a-l ajuta în planul lui măreț. Nu, nu la construirea fundației, ci la descoperirea unei comori de acum 2000 de ani, faimosul El Dorado din Peru. Studiase și cercetase. Geoglifele nu puteau fi doar niște desene ale unor băștinași inteligenți. Era sigur că toate desenele de pe pereții stâncoși erau de fapt o hartă care ducea spre mult vânata comoară.

Christina Frey era inspector de taxe, unul care își petrecea vacanța de vară aproape de Cercul Polar. Era calculată și hotărâtă, iar asta o face ideală pentru a fi lider de grup. Silvia Zaha organizase multe expediții în Noua Zeelanda, America Centrală și de Nord. Karol D. Sowell era fotograf profesionist la Greenpeace. Tymon Wozniak era șomer și se bucura din plin de un an sabatic, după ce aplicase pentru diferite slujbe fără succes însă. Neville Roux lucrase ca instructor de snowboarding în Elveția, momentan lucra la o stațiune exclusivistă în Japonia. Petr Svoboda făcuse parte din echipa de arheologi care descoperise un tezaur trac în Bulgaria.

Ce au în comun cei șase? Nimic ați spune. Nimic, în afara faptului că fuseseră convocați la reședința lui Mathias Eiffel și convinși să accepte planul ușor nebunesc al acestuia. Mathias știuse ce butoane să apese pentru a primi aprobarea lor, mai ales că le și oferea un salariu atractiv și bani din despăgubirea de la statul peruan când comoara era descoperită.

Deja sună din ce în ce mai bine cartea, nu? Da! Dar acțiunea de abia de acum începe! În Peru, Angela Brumaru, o jurnalistă româncă de investigație, trebuia să cerceteze și să scrie un articol în legătură cu virusul Zika. Care erau cauzele lipsei acestui virus mortal în Peru când statele din jur sufereau acut? Asta trebuie să descopere. Și mai trebuia să reușească să îl uite pe Sebastian, omul însurat cu care avea o aventură. Știa că nu era corect, știa că nu vrea să se îndrăgostească de el, dar planetele erau altfel aliniate pe undeva. 🙂

În prima seară petrecută la Nazca, Angela o întâlnește pe Karen D. Sowell, fotografa grupului angajat de Mathias. Cele două se întâlniseră frecvent în colțuri diferite de lume prin prisma meseriei lor și legaseră o prietenie specială. Karen pleacă să cumpere un nou rând de băuturi dar nu se mai întoarce la masa lor. După numeroasele telefoane și căutări disperate, Angela anunță poliția. Datorită altei crime, un necunoscut înjunghiat și abandonat în plină stradă, forțele de ordine se mobilizează rapid, dar numărul lor extrem de mic și lipsa de informații, nu prea îi ajută în anchetă. Angela trebuie să descopere adevărul. Karen era prietena ei.

Știa locul perfect de unde să înceapă. Grupul de cercetători. Dacă unul dintre ei dispărea, suma de bani împărțită ce li se cuvenea devenea mai mare.

Angela își începe cercetările dar are impresia că urmărește o ceață. Ori de câte ori simte că se apropie de ceva, totul dispare. Un fotoreporter local i se alătură. Ancheta ar fi mult mai ușoară dacă ar avea acces liber la cultura locală și la dialectele din zonă. O a doua moarte în cadrul grupului aruncă totul în aer și face orice scenariu și mai greu de deslușit și de urmărit.

Cine voia să îi împiedice? Erau membrii grupului sau altcineva trăgea sforile pentru a nu fi descoperită comoara?

Asta va trebui să aflați voi. Eu vă spun că am avut parte de o lectură antrenantă, dinamică și plină de suspans. La un moment dat urmăream atâtea piste și parcă derulam propria investigație. Aveam propriul tabel cu suspecți, fiecare cu motivele lui. Angela este un personaj spumos și puternic. O jurnalistă motivată, inteligentă și dedicată muncii ei. Mi-a plăcut tare mult dragostea ei pentru plaiurile pe care crescuse. Aflată în Peru, nu uită de strada pe unde alergase, de mirosul cămării măiței sau de detaliile copilăriei. M-a înduioșat teribil și m-a detrminat să o plac și mai mult. O aventură captivantă, construită cu migală și măiestrie, o lectură plină de mister și situații limită.

V-o recomand cu drag! Mulțumesc mult editurii TRitonic pentru exemplarul oferit! Dacă v-am făcut curioși, o puteți achiziționa chiar de aici, unde aveți și REDUCERI!!

PS: cartea are la bază locuri și detalii reale! Personajele și motivele călătoriei lor sunt elemente de ficțiune!

429837_388311107864636_350553007_n

Dragostea nu are reguli / Trust no one – Amanda Quick ***Recenzie

16729602_1419737181422567_1582137352_n

Amanda Quick are în palmares numeroase premii literare, cărțile sale vânzându-se până în prezent în peste 35 milioane de exemplare…Și am și înțeles de ce: cu această autoare nu te plictisești niciodată și ești mereu luat prin surprindere, nu știi la ce să te aștepți. Toate poveștile semnate de ea nu se înscriu în vreun tipar, fie că le insuflă personajelor ei puteri paranormale, fie că atinge subiectul alchimiei, fie că are un scenariu care include crime, Amanda te captivează, te ține în suspans iar în final rămâi conectat la poveste cel puțin câteva ore, declar pe propria răspundere!

TITLU: DRAGOSTEA NU ARE REGULI
TITLU ENGLEZĂ: TRUST NO ONE
AUTOR: AMANDA QUICK
EDITURA: LITERA
COLEC?IA CĂRȚI ROMANTICE
AN APARIȚIE: 2016
NUMĂR PAGINI: 287
TRADUCERE: LAVINIA ?ERBAN

Grace Elland lucra pentru Sprague Witherspoon, un vorbitor motivațional care schimba viețile oamenilor, ea era ”creierul” din spatele blogului care îl propulsase pe Sprague, dar și autoarea cărții de bucate care avea rețete inspirate din câte un citat care era menit să aducă speranța. Deși se pricepea de minune să îi motiveze și să îi salveze pe alții, Grace nu se putea salva pe sine.
Când găsești un cadavru, salvezi un băiețel și pe tine, omorând agresorul, s-ar putea spune că ai un ghinion teribil, dar când descoperi și cadavrul șefului tău devii suspect.

” Ca să-ți descoperi viitorul, trebuie să ieși și să te plimbi prin ploaie.”

Grace fusese la locuința lui Sprague pentru că el nu apăruse la birou, iar acolo îl descoperă pe acesta decedat și dă alarma. Când descoperă și o sticlă de votcă identică cu cea pe care o folosise când îl lovise pe agresorul ei și îl salvase pe micuțul Mark , Grace este la un pas de colaps. Să fie coincidență?

Descoperirea macabrei întâmplări și sticla de votcă îi readuc în memorie atât întâmplările care îi marcaseră viața, cât și coșmarurile pe care mult timp luptase pentru a le depăși.
Din pură curiozitate adolescentină, intrase în ruinele unui fost azil, unde prietenii ei teribiliști mai dădeau petreceri. În subsolul clădirii, descoperă un băiețel legat care plângea și cadavrul unei femei, victimă a agresiunii domestice. Trager, agresorul, urma să revină la locul faptei și să scape de corpuri, însă Grace dă dovada de prezență de spirit și salvează copilul, însă îl omoară pe bărbat când acesta dorea să o prindă. Se salvase, dar avea un preț uriaș de plătit: liniștea ei. Ani de zile de consiliere psihologică, cursuri de apărare și nopți de nesomn.
Și ca și cum toate astea nu ar fi suficiente, devine și suspectă în acest caz.

Prietena ei, Irene, îi aranjează o întâlnire cu Julius Arkwright, fost pușcaș marin, actualmente investitor de succes. Nici că se puteau nimeri mai bine două firi atât de diferite: Grace- vedea partea plină a paharului, dorea mereu să își ”repare” iubiții, credea și inventa citate motivaționale și nu își dorea pe nimeni în viața ei, mai ales datorită atacurilor de panică ce o apucau în mijlocul nopții.
Julius era realist. Nu avea încredere în nimeni și știa că nimic nu este ceea ce pare. Doar când venea vorba de implicarea într-o relație părerile lor coincideau.

”Acceptă necunoscutul! Este singura certitudine.”

Însă, în ciuda tuturor diferențelor, Julius nu poate sta deoparte când vede că Grace primește emailuri de amenințare, culmea de pe adresa șefului ei decedat, iar când noi informații apar în urma anchetei poliției, este clar că bărbatul va rămâne lângă ea să o protejeze.

Fie că tânăra primește un mesaj îngrozitor de amenințare, fie că prietena ei Millicent este victima unui atac, mereu este plasată la locul faptei și o sticlă cu votca, aceeași sticlă care îi declanșa atacuri de panică. Cineva lasă această ”semnătură” pentru a o tulbura și pentru a induce suspiciunea asupra ei.

Deși la început o acuză și o bănuiește pe Nyla, fiica șefului ei, Grace va afla în curând că într-adevăr nu se putea încrede în nimeni.
Lista suspecților este pe zi ce trece mai lungă. Este bănuit Burke, alias Domnul Perfect, logodnicul Nylei, cel despre care Witherspoon spusese că nu este potrivit pentru ea. Următorul pe listă este Larson Rayner- inamicul numărul 1 în domeniul în care activa Sprague, relația lor fiind destul de tensionată, mai ales că în trecut împărțiseră și aceea?i afacere și aceeași femeie. Nici Millicent, contabila firmei, nici Kristy, secretara angajată de ceva timp,nu scapă fără să fie trecute pe lista neagră.
Millicent, Kristy și Grace mai aveau ceva în comun: ura Nylei, aceasta era geloasa pe relația de prietenie dintre tatăl ei și cele trei femei, iar ura ia amploare când Nyla afla și de suma fabuloasă de bani deturnate din contul tatălui său.

Delapidare de fonduri, crime, atacuri și suspiciuni, o sticlă de votcă , două lumi fuzionate și doi oameni care au puterea de a se îndrăgosti în tot haosul creat.
În timp ce imperiul lui Sprague se prăbușește, Grace află că mentorul ei nu fusese omul pe care îl admirase. Dimpotrivă, acesta avea propriile schelete ascunse în dulapul la care altcineva ajunsese și îl șantaja cu ele.

Care sunt legăturile dintre trecutul și prezentul ei? Cine o dorea dată la o parte și cine i-a înșelat încrederea?

Dar mai ales cum i-a schimbat viața lui Julius, aflați singuri dacă alegeți să citiți cartea.

”Nu te poți întoarce în timp pentru a schimba lucrurile, dar poți merge mai departe pe o cale diferită.” .

*****

Aș cam merita o pedeapsă. De ce? Păi am atâtea cărți semnate de Amanda pe rafurile bibliotecii și eu le las să mă aștepte? Mmm, uitasem cât de mult îmi place stilul autoarei, uitasem de cât de mult mă bucur de fiecare dată când aleg să mă delectez cu o poveste de a ei. E ca și cum pleci într-o călătorie în care știi că vei simți o doză mare de adrenalină, de suspans dar mai rămâne doar să identifici sursele. Eu vă recomand cu drag cartea și dau fuguța, fuguța să îi dau cele 5 steluțe pe Goodreads!

Dragoste sub presiune/ Friction – Sandra Brown ***Recenzie

16683140_1419727918090160_134473302_n

 

TITLU: DRAGOSTE SUB PRESIUNE
TITLU ORIGINAL: FRICTION
AUTOR: SANDRA BROWN
EDITURA: LITERA
COLECȚIA: CĂRȚI ROMANTICE
AN APARIȚIE: 2016
NUMĂR PAGINI: 404

Sandra Brown – este una dintre cele mai cunoscute autoare americane contemporane. Cele peste 70 de cărți scrise de ea au fost publicate în 33 de țări, în peste 80 de milioane de exemplare.

Îmi place Sandra… atât latura ei romantică din cărțile de dragoste, unde scenele fierbinți poartă amprenta ei, cât și noua Sandra- cea care lasă la o parte poveștile mai siropoase și ne aduce cărți polițiste, cu acțiune bună și personaje bine gândite. ”Dragoste sub presiune” este a doua carte semnată de ea ,(în stilul acesta mai nou)pe care am citit-o și mi-a plăcut la fel de tare ca ” Păcatele trecutului”.

******************

Pentru Crawford Hunt venise ziua cea mare. Era ziua procesului pentru stabilirea custodiei fetiței lui, Georgia. Era ranger texan, unul de temut, unul puternic și inteligent- dar toate astea păleau în fața zâmbetului dulce încadrat de bucle blonde. Fetița lui era centrul lumii, îi pregătise o cameră complet roz, un tutu si balerini, dar socrii săi nu prea erau pregătiți să renunțe la tot ce le aducea aminte de fiica lor, Beth.

Însă , exact în momentul în care tânăra judecătoare este pregătită să anunțe verdictul, intră în sala de judecată un tip mascat, îmbrăcat în salopetă de zugrav care trage cu arma , rănindu-l letal pe aprodul din sală. Evident, adrenalina îl împinge pe Crawford să prindă făptașul, chiar dacă asta e posibil să îl coste încredințarea fetiței sale.

Curioși de cum s-a ajuns în punctul acesta?

Crawford Hunt ajunsese un ranger bun. Nimeni nu îi ghidase pașii, poate doar dorința lui din subconștient de a face ordine într-o lume dezordonată. Crescuse într-o familie prea ocupată de altceva, în afară de copil. Mama plecase cu alt bărbat, iar tatăl ajunge treptat dintr-un procuror de temut -un bețiv notoriu.

Avea o doză prea mare de curaj, de nebunie , astfel că atunci când i se oferă ocazia anihilării unei rețele pe care o supravegheau de mult timp, nimic nu îl ține deoparte de orașul Halcon și de Fuentes, capul rețelei. Dorind să pună o dată pentru totdeauna capăt actiunii, Crawford face o mișcare de ultim moment, care însă îl costă un glonț în picior și doi oameni căzuți , dar operațiunea fusese un succes până la urmă.

Înnebunită că soțul ei intra în opera?ie, Beth se grăbește să ajunga la el, împreună cu fetița lui, însă are un accident de masină , în urma căruia femeia își pierde viața.

Presat de vină, Crawford ajunge el însuși o copie a tatălui său: un bețiv. Fetița este încredințată bunicilor, iar acest lucru pare să fie singurul care îl determină pe Hunt să redevină ce a fost: acceptă că nu e vina lui că Beth nu mai este, după ce urmează cu strictețe vizitele terapeutice de la psiholog și își reia munca, chiar dacă acum stă mai mult în spatele unui birou.

Dar oare este suficient? Este el gata să o crească pe micuța Georgia?

Holly Spencer- nu avusese parte de un start prea bun în viață. Dar ajunsese avocat, iar acum , la recomandarea unui judecător bătrân , prieten al tatălui ei, candida la funcția de judecător. Cursa se dovedea extrem de greoaie, mai ales că rivalul său, Greg Sanders , abia aștepta o ocazie să o facă praf.

Ea prezida completul de judecată pentru stabilirea custodiei micuței Georgia , dorind din răsputeri să ia decizia corectă pentru binele minorului. Totul este lăsat în aer, după ce atacatorul năvălise în sală și începuse să tragă.

Crawford anticipează oarecum miscările agresorului, așa că îi salvează viața judecătoarei, după care aleargă după bărbatul mascat pe scări.

Crawford surprinde pe acoperișul judecătoriei un bărbat înarmat  și este convins că acesta este agresorul. Dat fiind faptul că barbatul se pare că nu renunță la pistol, ofițerii care îi sar în ajutor rangerului texan, îl împușcă pe presupusul agresor.

Un polițist zelos, Neal, mânat mai mult de dorința de răzbunare , decât de dreptate va încerca să îi pună întreaga acțiune lui în spate, prezentând diverse scenarii.

Când Crawford realizează ca bărbatul de pe acoperiș nu era același cu atacatorul din sala de judecată, începe adevărata acțiune. Luptând cu socrul lui, care îl crede prea vulcanic și nesocotit pentru a fi tatăl micuței, dar și cu Neal, ce pare să îi pună bețe în roate la fiecare mișcare, Crawford este mereu prins la mijloc.

Cine o vrea anihilată pe Holly? Care este motivul atacului?
Dar dacă nu judecătoarea fusese în pericol? Dacă atacatorul dorise să ucidă pe altcineva??

Acțiunea cărții se dezvoltă și apar personaje cheie, iar intriga se complică și mai mult datorită atracției dintre judecătoare si ranger. O relație care nu favoriza nici ancheta, nici procesul pentru custodie.

Care sunt dedesubturile atacului? Dar și legătura cu operațiunea din Halcon, vă invit să descoperiți singuri.

Cartea face parte din colecția Cărți romantice, apărută la Editura Litera.

Marile minciuni nevinovate / Big little lies – Liane Moriarty ***Recenzie

marile-minciuni-nevinovate_1_fullsize

 

 

Marile minciuni nevinovate

Titlu original: Big little lies

Autor: Liane Moriarty

Editura: Trei

Număr pagini 536

Traducere: Mariana Piroteală

An apariție: 2015

Fiction Connection

Să arate latura întunecată a ceea ce pare familia perfectă e una dintre specialităţile lui Liane Moriarty. – Library Journal

Liane Moriarty a scris prima sa carte, Three Wishes, pentru examenul final de master la Macquarie University din Sydney. Înainte de a fi scriitoare, Moriarty a avut o carieră de succes în marketing şi publicitate. A publicat, de asemenea, mai multe cărţi pentru copii. La Editura Trei, a mai apărut Secretul soţului, roman care a cunoscut o ascensiune fulminantă în topul New York Times, ajungând pe locul 1 la doar două săptămâni de la apariţia în Statele Unite.
Marile minciuni nevinovate va fi serial TV, avându-le în rolurile principale pe Nicole Kidman şi Reese Witherspoon.

După ce zilele trecute căzusem în starea de melancolie, tot la lectură am apelat ca să îmi revin. Aveam nevoie de ceva nou, ceva diferit, ceva care să mă amuze și să mă țină conectată. De Liane Moriarty, sinceră să fiu nu auzisem, dar coperțile cărților m-au atras ca un magnet, așa că am știut de îndată că voi citi măcar una. ”Marile minciuni nevinovate” a fost prima alegere, nu mă întrebați de ce, nu am citit descrierea de pe spate, nu am căutat recenzii, am vrut să fiu surpinsă și am fost.

Dincolo de crima de care aflăm din primele pagini, atmosfera a fost destul de relaxată, m-am amuzat teribil și m-am recunoscut. De ce? Pentru că ne aflăm în Pirriwee, o mică peninsulă unde liniștea aparentă, dulcea toropeală insuflată de soare și de sunetele valurilor sunt ca o fațadă care acoperă micile conflicte din casele oamenilor sau din…curtea școlii. Da, da curtea școlii, acel spațiu comun unde aparențele ascund bârfele, unde mamele atotștiutoare fac legea, unde se fac petiții pentru tot și orice, unde sunt doamnele care prea ocupate de carieră vin pe fugă să ia copiii și mai sunt mamele care se bagă peste tot, consilii, adunări, cercuri de ”înzestrați”, spațiul unde se face paradă cu aptitudinile copilului, unde nu poți purta o discuție de om normal, pentru că auzi aceeași placă. Uf, m-a cam luat valul. Dar așa e peste tot, nu?

Dacă zilele trecute ”înotam” în romantism, astăzi am aflat și despre partea urâtă a iubirii. Am citit despre faptul că violența domestică i se poate întâmpla oricui, că ne mințim pe noi și pe cei din jur, că uităm să fim unici și ne ghidăm după efectul de turmă, pentru că nu-i așa, nu suportăm comparația sau ca altul să fie mai bun.
Una peste alta, este o carte condimentată cu tot felul de întâmplări, asezonată cu tot felul de caractere și ornată cu bârfe. De ce am ales termeni culinari? Pentru că ”inima” societății din Pirriwee era o cafenea micuță, Blue Bells, unde ori se lăsau jos măștile de mame dedicate copiilor ori se puneau pe tapet ultimele bârfe.

Liniștea aparentă a școlii și a micuței peninsule este distrusă după ce o crimă teribilă are loc. Nu vă spun nici ce, nici unde, dar acțiunea ne poartă în trecut cu 6 luni înainte de noaptea tragică.

Madeline avea 40 de ani. 40! 40! 40! Și încă nu știa cum să treacă de pragul ăsta. Avea 3 copii din două căsătorii. Cu Abigail fusese mamă singură, pentru că ”încântătorul” ei fost soț nu era pregătit pentru o nouă etapă și a plecat să se distreze. Cu Ed, cel de-al doilea soț, avea doi copii- Chloe și Fred- și era fericită. El o iubea și îi suportă toate crizele, mai ales caracterul ei predispus spre scandaluri. Dar dacă un lucru ura mai mult pe lume, acela era nedreptatea. Bine, și pe Bonnie, actuala soție a fostului soț. Vi se pare ciudat? Stați că nu știți tot. Bonnie și Nathan se mutaseră și ei pe insulă, ba mai mult aveau o fetiță care era colegă cu Chloe a ei, iar Bonnie era zen și praf de zâne, așa că Abigail este atrasă inevitabil de mama vitregă, aproape că devine și vegană, merge la acțiuni caritabile și face yoga. Pe scurt..tot ce nu făcea Madeline. Da când să mai facă ea dacă era prea ocupată să rezolve treburile altora?

Renata era mama Amabellei, o copilă înzestrată. Renata era mama cu carieră. Era ocupată tot timpul, avea mereu ședințe de consiliu și îi plăcea să se laude cu asta. Era prea ocupată chiar și să vadă că soțul ei avea o aventură cu bona franțuzoaică.

Celeste era mama gemenilor-Josh și Max- și soția lui Perry, un om bogat, dezvoltator imobiliar. Deși aveau bani și în fața întregii lumi erau cuplul perfect, în intimitatea lor relația era una toxică. Celeste era lovită sistematic și în zone bine ascunse ale corpului. Regretele lui creșteau o dată cu vânătăile ei, iar pentru câteva săptămâni, Celeste va fi în siguranță, copleșită de dragoste și cadouri. Ajunsese să creadă că merita loviturile, ea îl provoca, nu? Și ea l-a lovit de vreo câteva ori. Important e că nimeni nu știa, nici copiii nu văzuseră. Nici nu aveau să o creadă pe mami, pentru că tati era tăticul perfect. Cel care îi poza, le gătea și îi ducea în excursii scumpe. Celeste își promisese că îl va părăsi când băieții vor fi la facultate. Ori de câte ori încercase până acum, ceva se întâmpla, așa că nu știa ce o să facă.

Jane era nou venită în peninsulă. Era mămica tânără a lui Ziggy, un băiețel minunat. Era prea serioasă, prea tristă și prea tăcută. Dar Madeline o simte și o ia sub aripa sa. Trebuie să aibă grijă de ea, nu? Și ea fusese mamă singură, și ea simțise privirile răutăcioase.

Când la grădiniță, Amabell fiica Renatei este intimidată, un întreg conflict stă să izbucnească. Amabella îl indică pe Ziggy ca fiind făptașul, iar temerile lui Jane iau amploare. Nu știa nimic despre tatăl lui, fusese o aventură de o noapte. Dacă fusese un om rău? Dacă fiul ei îl moștenește?

Mămicile sunt împărțite în două tabere, iar acuzele și insinuările zboară dintr-o parte în alta. Însă lucrurile au o rezolvare, iar până la concursul de cunoștințe generale totul va fi uitat. Sau nu?
Niște declarații luate celor implicați sau mămicilor de la școală, pe care le veți regăsi din când în când, mie mi-au smuls hohote de râs. Sunt scrise parcă pe principiul ”unde dai și unde crapă.”

Cine moare și cine este criminalul? Ce secret unește cele două tabere și îi face complici?

Lectura a fost captivantă, ușoară și m-a relaxat, în ciuda subiectului abordat. Nu are rost să vă spun că m-am înfuriat pe alocuri pe Celeste, sau cât de curioasă eram să văd deznodământul. Modul în care autoarea a prezentat povestea nu numai că te ține conectat, dar te face să te simți parte integrantă, ești acolo în miezul acțiunii. A creat și redat perfect ideea de comunitate, cu oameni pestriți și diferite tipare de personalitate. Cu siguranță vă recomand cartea și cu siguranță voi citi și altele semnate de ea!
Ne uităm la serial?