Întâlnirea cu Dexter Morgan – Vise întunecate, Dragul și devotatul Dexter – Jeff Lindsay

Soțul meu este un mare iubitor de filme și seriale. Nu de puține ori mi-a recomandat anumite titluri, dar eu mă las absorbită de lumea cărților și nu am timp de vizionat altceva. Cu Dexter mă presează de multă vreme, el era foarte încântat de serialul omonim și de personaj. Din păcate, cărțile nu m-au impresionat absolut deloc. Subiectul are un potențial uriaș, Dexter este un personaj care poate fi foarte interesant, dar a lipsit mâna fermă care să le modeleze.

Dexter ar putea trece drept un individ absolut normal, numai că el este oricum, numai normal nu. Partea psihologică nu a fost dezvoltată suficient, nu pe gustul meu. Faptul că autorul a dorit să amestece o dublă personalitate sau a indicat o ușoară înclinare către tiparul unui sociopat vecin cu psihopatul, nu m-a convins. Nu înșiruim cuvinte și așteptăm să priceapă alții contextul. Trebuie să știm să le alegem cu grijă, să știm cum să le ordonăm pentru a transmite mesajul corect.

Cum ambele volume îi poartă numele, mă așteptam la mai mult Dexter. Da, e normal să fie prezentate și cazurile din poliție, dar toate astea au luat din strălucirea criminalului de criminali. Eu nu am văzut serialul, am urmărit doar câteva secvențe între cele două cărți, și nu m-am aflat sub vraja actorului care i-a dat viață lui Dexter Morgan. Am citit cartea ca atare și am simțit că îmi pierd timpul cu ea.

Dexter este un tip isteț și sarcastic, dar o traumă din copilărie l-a marcat pentru totdeauna. Tatăl lui adoptiv, a cărei prezență mi-aș fi dorit să o simt mai mult, i-a dat câteva sfaturi prețioase și l-a ajutat să devină Dexter de astăzi. Nu am înțeles cum un polițist îi acceptă lui Dexter chemarea de a omorî, dar pot să mă prefac de amorul artei. Să zicem că este credibilă varianta asta: polițistul are propriile frustări pentru că de-a lungul anilor a văzut cum scapă basma curată tipi care ar fi trebuit să stea pe viață la închisoare. Și de aceea îl îndrumă pe Dexter să își aleagă victimele din rândul celor care meritau cu adevărat.

Dexter lucra în Poliție, el analiza petele de sânge de la locul faptelor. Avea cu sângele o legătură specială: acasă la el existau peste treizeci de lamele pe care era o picătură de sânge de la fiecare victimă de-a sa. Vă întrebați și voi cum scăpa Dexter? Cum nimeni nu îi căutase pe cei patruzeci de dispăruți? Să vă întrebați, că și eu am făcut-o. M-am întrebat și ce făcea cu cadavrele după aceea. Și cum de nu se muta în Poliție, la Investigații, pentru că avea o minte sclipitoare.

Traducerea nu a avut continuitate. Dexter cel normal era un actor desăvârșit. El zice despre sine că nu este capabil să simtă emoție și sentimente, eu nu am văzut chiar asta. Din moment ce îți începi propriile anchete pentru a decoperi criminali, eu zic că îți pasă puțin. Juca rolul unui om obișnuit: avea job, mânca gogoși, simula o relație cu o tipă care nu dorea implicații sexuale, îi erau dragi copiii acesteia. Dexter cel întunecat, cel care simțea nevoia de a omorî, este numit fie Pasagerul întunecat, fie Călătorul Întunecat. Mi-ar fi plăcut să existe o potrivire la traducere, așa am simțit că este altă mână.

Personajele sunt slabe, slabe. Dexter mă face să râd când are dialoguri mentale. Toate scârțâie. Încă nu mi-e clar dacă omul e nebun de-a binelea sau doar vreun justițiar deghizat în tocilar, unul din ăla care trăiește mai mult din imaginația sa și rodul acesteia.

Deborah, sora vitregă a lui Dexter, este foarte ștearsă, nu spun că este și naivă. Ups! Am spus! Numai spre finalul volumului doi își spală puțin din păcate, din punctul meu de vedere, când face un gest care dă dovadă de altruism. În rest, personaj mobilă, de decor.

Dexter nu m-a convins nici în acțiunile sale întunecate. Când omori treizeci și șase de persoane, mă aștept să fii pregătit, să știi ce faci. Omoară, în primul volum, un individ și își decupează din nu știu ce folie de plastic o mască și un șorț. Hai, măi! Și ce ai făcut cu ele? Le-ai lăsat pline de amprente și ADN? Ai purtat mănuși? E bine. Da vreun fir de păr, vreo urmă de bocanc, vreo fibră, ceva… nimic?

După cum am spus, potențialul era uriaș, autorul nu a fost prea dur când le-a conectat. Și nici prea iscusit, aș zice eu. Am citit romane mult mai bune de-atât, romane care mi-au dat fiori. Dexter m-a făcut să râd și să întorc plictisită paginile. Numai trei steluțe a primit de la mine și mă bucur că am încheiat capitolul Dexter. La noi sunt traduse doar primele două volume. Au fost de ajuns pentru mine.

Romanele au apărut la editura ART/ Paladin.

Reclame

5 gânduri despre ”Întâlnirea cu Dexter Morgan – Vise întunecate, Dragul și devotatul Dexter – Jeff Lindsay

  1. Oana - Crâmpeie de suflet zice:

    La volumul al doilea nu am ajuns, iar la carte m-a influențat mult serialul, recunosc. În carte, da, nu se pune accentul pe multe aspecte care sunt surprinse în serial. Acolo, personajul este genial. Cartea mi s-a părut un fel de scenariu creat după serial, ca și la Gilmore Girls.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.