Amnezia – Cristina Lincu (recenzie, Editura Univers)

Atât de tare m-a atras cartea asta! Descrierea, coperta, titlul, un autor nou de descoperit. Am terminat-o aseară și încă sunt confuză. Nu știu dacă trebuia să mai aștept, să o las să se așeze în mintea mea. Nu știu dacă e bine să scriu chiar acum. Am disecat informațiile, am întors pe toate părțile și tot ce mi-a rămas în minte este „…și dacă?”

Cristina Lincu are o scriitură tare frumoasă. Mi-ar plăcea să o citesc și altă dată. A reușit să construiască un roman psihologic extrem de încurcat, cel puțin așa l-am resimțit eu. Este primul roman de genul acesta cu care nu am putut rezona. Nu te poți pune în locul personajelor pentru că toate (aproape) au probleme psihice. Până la un punct, nu mi-a fost clar dacă există cu adevărat Ana și Ioana sau Ioana nu a fost decât o extensie a personalității Anei. Nu că Ana ar fi fost mai ușor de înțeles.

Ana Moscăianu este reală sau este doar o plăsmuire a minții? Poate o femeie cu mintea rătăcită să își creeze un univers paralel? Dar de ce ar „alege” ca și în acest univers să nu i se termine niciodată luptele?

Ana Moscăianu este o femeie care iubește total. Iubirea ei este vecină cu obsesia, o iubire bolnavă, un atașament toxic. Ana trăiește în două lumi, două realități pe care mintea ei le-a plăsmuit. Fusese rănită, rămăsese singură după moartea părinților săi și nervii ei zdruncinați fuseseră afecată ireversibil.

Ana de dinainte de accident este o Ana nesigură, dornică de iubire. Îl întâlnește pe Radu, un personaj creionat prea puțin, un om alunecos și înșelător; se îndrăgostește de el și acceptă tertipurile pe care el i le dă la schimb pentru doza de iubire.

Prima realitate a Anei este aceea în care ea este mama unor gemeni absolut superbi. Este singură, dar mai poate apela la părinții săi și la Ioana, prietena de care se îndepărtase timp de un an de zile, dar nu mai știa motivul înstrăinării lor. Ana mama este o mamă depășită de tot ceea ce se întâmplă, are nevoie de timp pentru ea și tânjește după Radu Lumină și după familia pe care ar fi putut să o aibă.

Cealaltă realitate a Anei era una mai dură. Ea era singură, gemenii erau la Radu, dar ea simțea că este legată de acei copii, părinții săi erau morți, prietenul ei bun era mort. Ea era singură, cu mintea făcută bucăți și amintirile precum un fum. Cine era Ana? Despre ce accident vorbeau toți?

Până la momentul menționării conflictului dintre cele două femei, nu eram sigură dacă Ioana există sau nu. Confuzia din mintea Anei este suprinsă foarte bine de autoare și ea ne învăluie și pe noi. M-a amețit tare, nu mai știam ce să cred și ce nu. Se așază cumva lucrurile, dar nu m-a mulțumit prea tare lucrul acesta. Aș fi avut nevoie de mai multe precizări, recunosc că nu am o idee completă și rotundă despre acest roman. Mi-a plăcut, mi-a displăcut, m-a surprins, m-a amețit. Poate că nu am putut vedea luminile și umbrele sale, poate că nu am știut să îi suprind esența, dar am încercat să redau ceea ce am putut să înțeleg. Amnezia nu este un roman pentru oricine, necesită atenție maximă și o stare anume.

Chiar dacă romanul mi s-a părut încețoșat, scriitura autoarei mi-a plăcut. Știe să se joace cu cuvintele, știe când și cum să introducă introspecția. Sunt curioasă să citesc și altceva semnat de ea. Am nevoie să îmi formez o opinie mai clară.

Romanul a apărut la Editura Univers și poate fi cumpărat de aici.

DESCRIERE: Prietenia între două femei, un triunghi amoros în care lucrurile sunt la fel de neclare ca în viaţă, o protagonistă sfâșiată între maternitate și dorinţa de a-și trăi viaţa, doi copii gemeni despre care nu știm dacă sunt reali sau plăsmuirea unei imaginaţii marcate de psihoză: în câteva rânduri, despre aceste lucruri este AMN3ZIA.

Ana este femeia care renunţă la propriii săi copii în favoarea tatălui lor și a soţiei sale infertile, în urma unui aranjament complex, din care nu lipsesc nici banii și nici șantajul. O decizie pe care Ana o regretă profund, încă din primul moment, și care o va face să pornească o luptă inegală, absurdă și inutilă pentru regăsirea lor, în timp ce iubirea obsesivă pentru tatăl gemenilor îi întunecă mintea.

Roman psihologic care urmărește evoluţia Anei în cursul unei serii de întâmplări peste care se suprapun decizii complicate, AMN3ZIA este o carte despre sens și alienare, dedicată „tuturor acelor femei pentru care viaţa este o luptă fără de sfârșit“.

În mai 2017, Cristina Lincu a debutat editorial cu cartea Mamă de 3, femeie de 10! Sau… invers, la editura Bookzone (reeditată în septembrie 2018 cu titlul Eu, o mamă (im)perfectă?). În prezent scrie un nou roman și a schiţat planul pentru cel de-al treilea.

După o carieră în jurnalism, marketing etnic și comunicare, Cristina Lincu a ales meseria de scriitor profesionist. Fiică de traducători (tatăl ei, Alexandru Lincu, a tradus și a publicat, în 1989, tot la Editura Univers, romanele Sclava Isaura. Căutătorul de diamante de Bernardo Guimarães, iar mama ei a tradus pentru aceeași editură), în prezent Cristina coordonează proiecte online (bloguri personale, reviste online pentru femei). Aproape un deceniu din viaţa ei a fost dedicat comunităţilor românești din diaspora, prin intermediul proiectului „Român în Lume“, în cadrul căruia a coordonat un ziar de limbă română, emisiuni radio, precum și antologia bilingvă de poezie – Român în Lume – Poezia diasporei române după 1990, Spania (Editura Fundaţiei Culturale Ideea Europeană, în 2004).

Reclame

13 gânduri despre ”Amnezia – Cristina Lincu (recenzie, Editura Univers)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.