Liliacul – Jo Nesbo (recenzie, Libris)

Găsesc întotdeauna titluri bune și autori nordici pe Libris. Îi caut mai ales când afară se face frig. Se potrivește de minune temperatura cu stilul rece în care nordicii construiesc thrillerele. Deși mai am multe de descoperit când vine vorba de acest gen, știu că nimic nu îi poate egala pe acești autori. Romanele lor sunt atent construite, detaliile macabre îmi înfioară pielea, povestea este migălos țesută de către autor. Pentru mine, acestea sunt elementele care îmi țin viu interesul. 

Liliacul – Jo Nesbo – un roman potrivit pentru luna noiembrie!

Când nu sunt atentă, fac și bazaconii. Am făcut una și acum. Îmi comandasem Liliacul de pe Libris și am zis să iau o carte de la bibliotecă pentru a mă familiariza cu stilul lui Nesbo, stil pe care unii îl considerau brut, necizelat. Și am început cu Omul de zăpadă, care este, întâmplător, al șaptelea volum al seriei Harry Hole. Mda, fix seria care începe cu Liliacul. Când am realizat, era prea târziu să dau înapoi. Eram deja prinsă de toată nebunia din Omul de zăpadă. Nu vă spun despre el decât că nu voi mai privi niciodată la fel un om de zăpadă, mai ales dacă stă cu fața rânjită spre mine. 

Liliacul – un thriller antrenant 

Așdar, am plecat la drum cu o mare doză de așteptare și cu un capital de simpatie pentru Harry Hole. Deși nu am simțit o clipă că am sărit vreo șase volume, mi-am dorit încă de atunci să aflu mai multe despre inspectorul criminalist al naibii de bun, dar al naibii de antipatic pentru colegii de la secție. 

Harry făcea referire la alcoolismul său. Voiam să aflu cauza, nu că ar exista una întotdeauna. Nu am avut noroc. Harry Hole a fost alcoolist și în acest prim volum. Un alcoolist care încă luptă cu adicția sa. Dacă mă așteptam la un ofițer dur, călit, necizelat, ba chiar lipsit de bun simț pe alocuri, iar am fost păcălită. Harry Hole nu este așa. Și am înțeles cam 30% de ce. 

Alcoolismul lui ucisese oameni. Trecuse drept victimă în ochii celorlalți, Poliția băgase gunoiul sub preș pentru că nimeni nu dorea ca imaginea instituției să fie afectată. Cu o alcoolemie peste limită, Harry conducea mașina de serviciu în urmărirea unui inculpat. Un începător le iese în cale, Harry îl acroșează. Tânărul moare, colegul lui Harry este aruncat prin parbriz și omorât pe loc. Pentru că nu avea ce să caute beat la serviciu, mai ales la volan, mai marii din Poliție hotărăsc să tacă și să adopte o minciună. Nu Harry condusese mașina, așadar, toată atenția se îndreaptă către ofițerul care a avut ghinionul să moară la datorie. I-am urât lașitatea deși i-am înțeles poziția. Oarecum. Se pedepsește singur. Să trăiască și să nu mai bea. Dar cine să îl păzească noapte și zi? Cine să lupte contra demonilor lui? 

Harry Hole – un criminalist atipic 

Pentru că nici nu puteau să îl concedieze și rezultatele îl recomandau, cei din Norvegia îl trimit pe Hole în Australia, Sidney, pentru a rezolva un caz ce implica o tânără norvegiancă. Tânăra fusese violată, strangulată și aruncată în mare. Dacă la început au impresia că tratează un caz singular, Harry și corespondentul său din Sidney, realizează că ar putea avea de-a face cu un criminal în serie. Se prefigura deja un tipar. Mai multe femei blonde fuseseră violate și omorâte în același mod. Singurul lucru care rămânea de făcut era stabilirea legăturii dintre cazuri. Distanța geografică le dădea planurile peste cap. 

Nesbo nu îți oferă nimic prea ușor. Trasează fire, aduce lumini și umbre peste subiect, implică personaje noi și îți împiedică propria anchetă. Toți suspecții aveau motive să o facă, dar cine este vinovatul și care este motivul lui?

Nu am descoperit criminalul. Sunt nepricepută? Nu am știut să îl identific. Mă gândeam că mă duce de nas și mă amețește dorind să îmi abată atenția de la cel mai banal lucru. I-a cam reușit. Cazul ia amploare și Harry se vede mai implicat decât considerase că va fi. Sidney i se insinuează în piele și în suflet. Doar nu credeați că va scăpa ocazia de a trăi o aventură în orașul libertății unde sexualitatea era expusă fățiș. Sexul și orientarea sexuală nu reprezentau un subiect tabu aici. Droguri, prostituție, polițiști dependenți de substanțele ilegale – un cadru propice pentru adrenalină și suspans!

Dincolo de cazurile prezentate, Jo Nesbo surprinde cu o tușă precisă farmecul local. Condimentează ancheta polițistilor cu legende despre aborigeni și triburile locale. Paragrafele acestea mă deconectau de toată tensiunea pe care începusem să o resimt. O luasem pe prea multe căi. Nu știam unde vor începe lucrurile să se limpezească. Dar eram curioasă să aflu deznodământul. Un singur lucru mi s-a părut ciudat. Traducerea. Nu aș fi zis că romanul ăsta este a lui Nesbo. Mi s-a părut total diferită față de cea de la primul volum citit de mine. 

Finalul m-a emoționat un pic. Mi-a arătat din nou latura umană, sensibilă a lui Harry Hole. Nu conta cât rău exista în lume, nu conta câte nenorociri văzuse. Nu își pierduse lumina. 

Jo Nesbo este un autor care scrie pe gustul meu. Abia aștept următoarele volume ale seriei! Liliacul –  , romanul scris de Jo Nesbo, poate fi cumpărat de pe Libris!

An aparitie: 2018

Autor: Jo Nesbo

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Fiction Connection

Editie: Necartonata

Editura: TREI

Nr. pagini: 432

Traducator: Bogdan Perdivara

Reclame

6 gânduri despre ”Liliacul – Jo Nesbo (recenzie, Libris)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.