Tăcere – Anca R. Poezii

Tăcere – Anca R. Noiembrie, Poezii.

Mi-e sufletul plin de gânduri deșarte
Mi-e dor de cuvânt, de tine, de fapte,
De seri liniștite și mers apăsat,
De zâmbet senin și cuget curat.

M-apasă tristețea cu-aripa-i tăioasă,
Ea vine, mă doare și trist iar mă lasă,
N-o pot alunga, este parte din mine,
Din cioburi de rău nu mă pot face bine.

Mă ia, mă-nvârtește, mă poartă pe sus
Mă las păcălit, sunt ușor de sedus.
Și cum aș putea eu s-o condamn
Când fără ea tot liniște n-am.

Mă zbat, mă agit, îmi rup iar din piept
Continui dansul acesta amar, desuet
Sunt muritor, deci defect din născare,
Și uite, mă plâng, și uite, mă doare.

Și uite cum tremură biet sufletul meu,
Nu știu de mai cred sau dacă-s ateu,
Nu știu unde încep sau unde sfârșesc,
Știu doar că-s defect și totuși iubesc.

Reclame

6 gânduri despre ”Tăcere – Anca R. Poezii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.