Curaj – Anca R. Poezii, noiembrie

Sunt doar o mână de praf în vânt

Călător pe peronul vieții prea scurte

O umbra târzie, un pumn de pământ

Înfrângeri din prea multe lupte.

 

Mă ridic orice-ar fi, singur mereu

N-aștept mâini întinse degrabă,

Îi spun necazul lui Dumnezeu

Și nimeni nimic nu mă-ntreabă.

 

Ridic praful în pumnii mei strânși

Adaug curaj și un pic de putere,

Și ochii mi-i țin mereu larg deschiși,

Credința mi-e cea mai mare avere.

 

Nu mă las doborât de orice necaz,

Nu ridic steagul alb în războaiele mici,

În vene eu am sânge pur de viteaz,

Nu mă las doborât de furtuni de frici.

Reclame

6 gânduri despre ”Curaj – Anca R. Poezii, noiembrie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.