Și-a căutat-o – Louise O’Neill (recenzie, Storia Books)

„Și-a căutat-o… este o carte extrem de importantă, caustică, spusă fără menajamente.”
—Anna James, Elle

De câte ori am auzit „și-a căutat-o”, de câte ori nu m-am grăbit și eu să etichetez și să arăt cu degetul. Nu garantez că nu o voi mai face, dar cartea asta mi-a ridicat niște întrebări la fileu, depinde doar de mine să alcătuiesc acum un set de răspunsuri.

De când am devenit mamă, lumea a căpătat valențe foarte apropiate de cadre din filme horror. Văd pericole peste tot. Mi-e teamă că nu știu tot ce trăiesc fetele mele dincolo de zidurile protectoare ale casei. Cât îmi vor ascunde și cât voi ști? Cât timp vom rămâne prietene? Mă vor căuta pe mine sau pe prietenele lor? Vă recunoașteți?

Romanul acesta face o radiografie societății în care trăim. Tineri teribiliști, dornici de atenție și gata să rupă rândurile și să spargă etichetele, consum de droguri, alcool și expunere în online. Victime și agresori, linia subțire dintre adevăr și minciună. Cine minte? Cine spune adevărul? Tu de partea cui ai fi?

44767697_1675876612524059_5720224610897625088_n

E un cerc vicios, un cerc al vinovăției, al iresponsabilității. Un cerc care se întrerupe numai pentru a lăsa nenorocirea să se abată peste protagoniști. Cine a greșit mai mult? Are vreo importanță? Are. Vina crește atunci când este pasată de la unul la altul și eu am simțit că a pornit de jos până a ajuns la cote alarmante, amețitoare. Nu mă întrebați încă ce părere am eu strict legat de subiect. Am avut momente când am spus că da, și-a căutat-o. Și momente când i-am resimțit frica și nesiguranța până în cel mai adânc colț al sufletului.

La început, cel puțin în primele pagini, nu am știut de unde să „apuc” cartea asta. Nu înțelegeam cine sunt personajele, ce rol joacă fiecare și nu înțelegeam notele care făceau trimitere la faptele din trecutul Emmei. Încet, încet, s-a făcut lumină. Trebuia să o cunosc pe Emma în toate ipostazele.

Emma era o adolescentă frumoasă, cunoscută în școala ei și dornică de a fi în centrul atenției. Nu i-am înțeles ambiția asta de a fi adorată și iubită, nici înclinația spre flirt. Nu conta dacă băieții aceia erau simpli cunoscuți sau iubiții prietenelor ei. Emma voia să fie privită, se îmbrăca provocator, ațâța. Era conștientă de frumusețea ei și știa că dacă își dădea acceptul în legătură cu relațiile intime nu însemna decât că avea să fie percepută ca nefiind o tipă normală și plictisitoare. Era oricum, dar nu obișnuită. Acasă nu îi lipsea dragostea, îi lipseau doar banii la care visa. Prietenele ei aveau haine scumpe, piscină și casă uriașă. Ea nu. Cu toate astea, ar fi fost și mai iubită. Bani și frumusețe, cine i-ar fi rezistat?

„Înduioșător de exactă… spusă deopotrivă cu sensibilitate și o sinceritate de netăgăduit. O poveste convingătoare și curajoasă, care merită citită din scoarță-n scoarță.” – Heat

La o petrecere, Emma împinge limitele. Deschide cercul și dezastrul nu se lasă mult așteptat. Refuzată în favoarea unui puștoaice slabe, Emma vrea să aibă ultimul cuvânt. Flirtează cu Paul, un tip cu zece ani mai mare ca ea, se droghează din dorința de a părea o tipă matură și asumată, îl trage pe acesta într-un dormitor în chiotele prietenilor prezenți. Acceptă supusă relațiile intime, deși logica îi spunea să nu tacă, să plece de acolo. Dacă ar fi ascultat, dacă mintea nu i-ar fi fost așa încețoșată!

Paul este singura și ultima ei amintire din noaptea aceea, dar știa că fusese ceva mai mult de atât. Fusese găsită de părinții ei pe veranda casei lor, plină de bășici și într-o stare deplorabilă. Câteva zile, totul rămâne la fel. Dar când prietenele cele mai bune îi întorc spatele, când priviri acuzatoare și cuvântul „târfă” începe să devină un fel de rutină, Emma știe că totul este pe cale să alunece pe o pantă prea înclinată și prea alunecoasă.

Nu fusese doar Paul, fuseseră patru băieți. Și existau zeci de poze care stăteau mărturie serii care îi dăduse viața peste cap. Nu o afecta doar pe ea, relația dintre ea și părinții ei este zguduită din temelii. Pozele de pe profilul de Facebook creat cu numele ei sunt tot mai comentate și mai vizibile. Subiectul cazului fetei din Ballinatoom. Ce rost mai avea să îi fie protejată identitatea? Pozele alea nu vor lăsa pe nimeni să uite. Nici pe ei, nici pe ea. Era o victimă? Și-o căutase? Cine să o creadă când ea îi sunase pe băieți pentru a le spune că nu fusese ideea ei acuzația aia de viol? Ea ar fi vrut doar să uite, să rămână acasă pentru totdeauna și voia să își astupe urechile când ai ei se certau? Ar fi dat orice să îl vadă iar pe tatăl ei zâmbindu-i și spunându-i că este prințesa lui. Cum să se uite în ochii lui știind că și el văzuse pozele acelea? Picioarele ei desfăcute și pielea goala.

Ce m-a nemulțumit? Finalul deschis. Am înțeles că nu este un subiect căruia să îi poți pune capac, este un subiect care merită mai multă atenție. Este un semnal de alarmă care ar trebui să ne trezească. Cuvintele dure sunt aruncate prea ușor, ne tranformăm în judecători și dăm verdicte. În calitate de ce? Cine ne permite? M-a nemulțumit și atitudinea părinților. Mama ei o vedea perfectă, nimic mai bine, dar nu s-a întrebat o clipă ce făcea fata ei când pleca de acasă. Am avut impresia că tocmai ea îi insufla dragostea asta pentru ținuta incredibilă și pentru imaginea unei femei îngrijite care poate obține orice datorită imaginii ireproșabile. Nu e rău, dar e așa ușor să cazi în extrema cealaltă.

Cu siguranță, lecturarea acestui roman nu este o misiune ușoară. E greu să asculți la nesfârșit cuvintele acelea urâte care se repetă, e greu să o vezi suferind, e greu să o vezi atât de confuză și de singură, e și mai greu să vezi cum bulgării aruncați sunt retrași de unii atunci când se ridică în aer acuzația de viol. E și mai greu să vezi că renumele unei familii și statutul social sunt privite ca o garanție pentru un comportament ireproșabil. Este Emma victimă sau și-a căutat-o? Vă aștept părerea!

Un bulgăre de zăpadă. Cu asta aș asemăna cartea. Alunecă la vale și crește, crește în diametru. Impactul poate fi nimicitor, dar autoarea alege să ne lase pe noi să îi aflăm „destinația”.

Romanul a apărut la Storia Books și poate fi cumpărat de aici!
Traducător: Maria Mirabela Soare
Titlul original: Asking for it
Data publicării: 2018
Recomandată: +16 ani

Louise O’Neill

Louise O’Neill s-a născut în vestul orașului Cork, în 1985. A studiat limba engleză la Colegiul Trinity din Dublin și a lucrat o scrută perioadă la Elle în New York. Primul ei roman, Only Ever Yours, a fost extrem de bine primit de public și a primit distincția pentru cartea de debut decernată de Irish Book Awards în 2015. Și-a căutat-o este cel de-al doilea roman al autoarei și a primit Premiul Michael L. Printz pentru cel mai bun roman Young Adults acordat de American Library Association în 2017.
Reclame

11 gânduri despre ”Și-a căutat-o – Louise O’Neill (recenzie, Storia Books)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.