Lumânări vii – Teodora Matei (recenzie, Tritonic)(#1 Seria „Cazurile și necazurile comisarului Anton Iordan”)

V-am spus că mi-a fost tare drag de comisarul Anton Iordan. Nu aveam cum să stau departe de secția de poliție și de cazurile pe care le rezolvă cu atâta fler. Dacă în volumul „În mintea comisarului” am avut de-a face cu un comisar nesigur și amnezic, în volumul de față, comisarul este plin de vervă, tensionat, preocupat și ușor infidel

Teodora Matei este o autoare tare dragă mie. Deși m-a cucerit cu stilul fantasy, iată că m-a surprins cu stilul polițist. V-am mai spus, nu? Ce o face specială pe Teodora Matei? Stilul ei. Este ironică, amuzantă, atentă la detalii. Ce face din povestea ei una originală? Cadrul românesc pe care îl simți în fiecare pagină. Autoarea Teodora Matei surprinde atmosfera din secție, dintre membrii ei, dar evocă și scene domestice pline de autentic și de farmec. A primit o bilă albă de la mine pentru că a rămas în sfera spațiului nostru și nu a ales să „emigreze” alături de personaje. Subiectul i-ar fi permis să o facă; exploatat mai mult, dezvoltat pe mai multe planuri, subiectul ar fi fost demn de un thriller zguduitor. Dar, ca si la celălalt volum polițist, autoarea se precipită în a expune faptele. Da, esențele tari se țin în sticluțe mici. Dar când vine vorba de thriller, eu vreau esență, vreau sevă și detalii. Vreau să mă pot conecta cu povestea, să mi se permită vizualizarea elementelor introduse și mintea mea să fie prizonierul cadrului evocat. 

44729762_1913566582071750_5218875324703440896_n.jpg

Pe plan profesional, comisarul Iordan este asistat de Matache, un personaj colorat, inteligent și foarte amuzant. Matache are o minte sclipitoare și m-a uimit cu perspicacitatea lui. Relația dintre comisar și Matache nu este numai una profesională, se simte amiciția izvorâtă din situațiile pe care fuseseră nevoiți să le înfrunte de-a lungul timpului. Deși prietenia se presupune că se bazează pe încredere, comisarul Anton Iordan nu îi mărturisește acestuia relația lui extraconjugală. 

Pe plan sentimental, schimbul de mesaje dintre Andreea, amanta de serviciu, și comisar mi-a arătat o altă latură a acestuia. Prescurtări tinerești, declarații siropoase, promisiunile unei vieți pline de iubire. Andreea îi oferea liniștea pe care familia lui tradițională i-o nega de prea multă vreme. Doi copii adolescenți plini de problemele specifice vârstei lor. Anton știa cum să rezolve cazurile polițienești, dar acasă metodele +cestea nu se aplicau. 

***O explozie provocată de un nebun dintr-un cartier al Bucureștiului scoate la iveală o crimă odioasă. O roșcată este găsită spânzurată cu picioarele în jos, într-o boxă aflată la subsol. Ocupați cu dezastrul provocat de explozie, polițiștii află prea târziu de macabra faptă. Bătrâna care o găsise pe tânăra spânzurată nu se gândește o clipă că aceasta ar mai fi putut fi în viață. Alertați de bâtrână și de un tânăr zelos, polițiștii mută repede ancheta în subsolului blocului. 

Din fericire, tânăra trăiește, dar este de nerecunoscut. Matache este cel care reușește să îi dea de cap cazului. Cu ajutorul unui program și a câtorva cunoștințe de IT, Matache reușește să facă o simulare a unei reconstrucții faciale. Parametrii sunt introduși într-un program special care poate oferi o identitate reală acelor indici. De data aceasta, rezultatele indică o tânără căsătorită a cărei dispariție nu fusese denunțată. 

După cum vă spuneam, Matache este foarte bun în ceea ce face. Își dă seama că există un precedent și că mediile sociale erau baza de racolare a unui criminal nebun. Își alegea victimele, dar cum ajungea la ele? 

Ancheta se complică atunci când polițiștii realizează că există o legătură cu un caz din urmă cu treizeci de ani. Dar verdictul de atunci era clar: sinucidere. Cum se legau firele? Care era puntea comună? Aflați singuri toate aceste detalii! Nu am bănuit nicio clipă identitatea agresorului și nici motivele acestuia!

Așa cum am menționat mai sus, subiectul este unul bun, unul care mi-ar fi stârnit mult mai mulți fiori decât a făcut-o în această variantă ușor precipitată. Sunt sigură că există și mai multe detalii despre comisar în volumele următoare, dar eu nu vreau accent numai pe el. Aș vrea să văd mult mai detaliate cazurile, mai bine puse în scenă. 

O felicit pe autoarea Teodora Matei pentru fluiditatea textului, pentru ușurința cu care pare creionat comisarul, deși sunt sigură că nu este ușor să lucrezi cu un om atât de temperamental!

Romanul a apărut la Editura Tritonic și poate fi comandat de aici. 

Reclame

9 gânduri despre ”Lumânări vii – Teodora Matei (recenzie, Tritonic)(#1 Seria „Cazurile și necazurile comisarului Anton Iordan”)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.