Vara jucăriilor moarte – Antonio Hill (recenzie, Rao)

„Vara jucăriilor moarte”, romanul semnat de Antonio Hill, mi-a ținut companie în aceste zile de început ale lunii octombrie. Să fie vinovată starea de sumbru indusă de farmecul sărbătorii americane de la sfârșitul lunii, să fie vinovată starea mea sau nervii mei care aveau nevoie de ceva care să îi țină întinși la maxim? Nu știu pe cine să dau vina. Știu doar că romanul nu a fost atât de „thriller” pe cât mă așteptam să fie. Nu am citit toate cărțile care aparțin acestui gen, mai am mult până departe. Poate doar că am dat de cărți mai antrenante, mai pline de suspans. Cărți care sunt capabile să îți dea fiori de la prima frază pe care o parcurgi. 

„Vara jucăriilor moarte” este o poveste polițistă, poveste presărată cu câteva crime săvârșite din dorința de a menține închis un caz care s-a întâmplat în urmă cu mulți ani. Deși se dorește a se păstra misterul, toate firele s-au legat repede în mintea mea și era evident că totul avea legătură cu moartea lui Iris. 

41991498_2191281054471931_3907370850000568320_o.jpg

Știți că mie îmi plac romanele și serialele polițiste. Îmi place să îm bag nasul în anchetă, să îmi fac propriul perete cu suspecți și propriile scenarii. Îmi plac și seriile, dar numai dacă îmi place de personajul principal sau dacă mi se pare că există o conexiune cu modul în care autorul alege să prezinte fiecare caz. Mi-a plăcut de Hector Salgado, polițistul bun-rău. De ce spun asta? E bun în ceea ce face, al naibii de bun dacă e să te iei după respectul pe care îl are din partea colegilor săi, dar, în urma unui acces de furie, Salgado îl bate măr pe un presupus doctor Omar.

Omar era implicat într-o vastă rețea de prostituție, rețea care aducea fete de culoare din cătune sărace și le promitea o viață mai bună. Omar trebuie să se ocupe de ele. Nu mi-a fost prea clar de ce. În urma unei vizite, o fetița se automutilează până la moarte. O imagine grotescă, un strigăt mut de ajutor care îi trezește conștiința polițistului. Cu mintea întunecată de furie, Hector îl lovește pe Omar și ăsta este începutul unui șir de dezastre asemănător cu dansul pieselor de domino: vin unul câte unul și toate par să îl afunde și mai tare pe polițist în căderea lor.

Exclus din ancheta asupra acestui caz, lui Salgado îi este încredințat un caz care se prefigura a fi unul extrem de ușor. Un băiat de bani gata cade de la fereastra casei unde locuia. Deși fusese la o petrecere restrânsă, nu consumase o cantitate de alcool așa mare cât pentru a avea mintea întunecată, nici nu consumase alte substanțe interzise. Mărturiile celor prezenți înlăturau orice ipoteză a vreunei crime. Așadar, moartea lui Mark fusese catalogată drept un accident nefericit și atât. Mama lui, mamă care îl abandonase când avea vreo doi ani, revine în Barcelona și cere anchetarea cazului cu mai multă atenție. Hector Salgado și Leire, polițista nouă din secție, încep să scoată șa iveală amănunte care fuseseră prea ușor trecute cu vederea.

Mark devenise un adolescent cu probleme, toate puse pe baza traumei produse de abandonul mamei. Tatăl lui îl trimite la Dublin, de unde tânărul se întoarce total schimbat. Părea dedicat unei cauze care îl consuma și era determinat să meargă cu planul până la capăt chiar dacă asta însemna ca vinovatul să plătească un preț uriaș. Totul are legătură cu moartea lui Iris, o fetiță de 12 ani, fetiță la moartea căreia asistase și Mark pe vremea când el avea vreo șase ani. Cine îi făcuse rău fetei și cine dorea ca vinovatul să plătească? Ce legătură aveau toate astea cu Mark și cum ajunsese el să fie mort? 

Întrebările se acutizează când apar în scenă Aleix și Gina, prietenii lui Mark și ultimele persoane care îl văzuseră în viață. Aleix este un tip demonic care se ascunde în spatele fizicului său care trezește simpatia tuturor. Mi-a stârnit ușor antipatia și am fost atentă la fiecare mișcare de-a lui. O minte bolnavă, egoistă și extrem de rece. Gina este exact tipul de adolescentă naivă, îndrăgostită și supusă greșelilor. Dominată de personalitatea lui Aleix, Gina nu are curaj să spună polițiștilor de planul pe care îl urziseră toți trei înaintea de noaptea fatidică. 

Hector Salgado trebuie să descopere adevărul despre moartea lui Mark, dar și să afle ce se întâmplase cu Iris. Cazul îi dă de furcă, dar și mai mult suferă când cazul doctorului Omar se complică și toate indiciile duc spre el. Apropiații lui par să fie vizați de cel care îi înscena toate acestea, dar de ce fusese el cel vizat? Explicația mi s-a părut incredibilă, nu improbabilă, dar greu de crezut, cel puțin pentru mine. Se legau toate, dar cine și-ar fi riscat pielea călcându-l pe bătături pe Salgado?

Deși autorul îmbină elementele din viața de civil cu cele din viața de polițist, Hector Salgado mi-a rămas necunoscut până la sfârșit. Nu m-am putut conecta deloc la poveste, mi s-a părut că a început totul prea brusc și că, la final, toate au venit bolovănos peste mine. În primele pagini m-am simțit complet amețită. Parcă cineva mă învârtise bine, bine, ca mai apoi să îmi dea drumul pe străduțele Barcelonei. Prea multe detalii au venit deodată, prea multe piste pe care trebuie să le urmărești simultan. Nu este o poveste rea, dar i-a lipsit ceva. Poate adrenalina, poate suspansul. Nu știu. Vedem ce ne aduce romanul următor căci la finalul acestuia se conturează alt caz.

Romanul a apărut la Editura Rao și poate fi comandat de aici. 

Despre carte:

Romanul este un thriller poliţist, a cărui acţiune se desfășoară pe
durata a numai cinci zile, în atmosfera apăsătoare a unei veri
călduroase din Barcelona. Protagonistul său, inspectorul Héctor Salgado,
are de rezolvat un caz aparent simplu, sinuciderea unui tânăr. Dar
intriga se complică pe măsură ce Salgado intră într-o lume a
privilegiilor și a abuzurilor de putere din înalta societate din
Barcelona, unde se va confrunta cu criminali periculoși, cu secrete de
mult îngropate și, în mod ciudat, cu propriul său trecut. Un caz
întunecat, violent și aparent imposibil de rezolvat, în care destinele
personajelor se întrepătrund, și care aduce la lumină vinovăţii,
răzbunări, păcate și crime, adevăruri incomode ale celor mai puternice
familii ale orașului. Deznodământul este unul surprinzător și lasă loc
unui alt mister.

An aparitie: 2018

Autor: Antonio Hill

Categoria: Literatura Universala

Dimensiuni: A

Editie: Necartonata

Editura: RAO

 

Reclame

9 gânduri despre ”Vara jucăriilor moarte – Antonio Hill (recenzie, Rao)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.