Jurnal…

Am tot sperat, am tot crezut
Că va fi iar un început.
Că vei dori să mă revezi,
Că vei începe să mă crezi.

Cum poți în ochi să mă privești?
Și să uiți, mamă, să mă crești?
Cum poți rupe cu mâna ta
Pe cel ce l-ai născut cândva?

Să mă privesti cu-atat necaz?
Să mi-arunci vorbe în obraz?
Să uiți, mamă, că m-ai născut
Și să nu vezi cât am crescut?

Să uiți, mamă, că am copii
Nu vrei aproape să le fii?
Nu vrei ca să le fii bunică?
S-auzi cum strigă asta mică?

Nu vrei ca să îi prinzi de mână,
Nu vrei cu tine să rămână
O noapte să le spui povesti?
Să îi educi și să îi crești?

Să îi ajuti să crească mari?
Sa-nvete ca să fie tari?
Să știe că doua femei
Și-ar da și viața pentru ei?

Cum poți, mamă, doar să zbieri?
Să blestemi tot ce a fost ieri?
Să uiti de a ta misiune?
Să mă-nveti, mamă, să fac bine?

Poate că ti-am cerut prea mult,
Poate

nici eu nu știu s-ascult,
Dar stau puțin și bag de seamă,
N-am uitat, mamă, să fiu mamă.

Reclame

4 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Mariam Oana spune:

    Ce versuri… Te îmbrățișez, draga mea dragă ❤

    Apreciază

    1. ancasicartile spune:

      😍😍 te imbratisez si eu!

      Apreciază

  2. Oooook…mi s-a zburlit părul de la versurile astea. Emoţionantă poezie.

    Apreciază

    1. ancasicartile spune:

      Îți mulțumesc! Și pe mine mă răscolește! 😦

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s