Locul femeii – Lynn Austin (recenzie, Casa Cărții)

„Curajul este prima dintre calitățile umane pentru că e calitatea care le garantează pe toate celelalte.” – Winston Churchill

„Locul femeii” este un roman lângă care să te culcușești într-un weekend ploios. Nu trebuie să îți faci griji, povestea îți va încălzi sufletul.. Îți va vorbi despre prietenie, despre război, despre curaj, despre patru femei care își duc propriile lupte. Destinul li se împletește la un moment dat și nu se pot împotrivi relației de prietenie care înflorește între ele. Indiferent de clasă, de educație sau stare civilă, femeile sunt capabile de multe. Sacrificii, dragoste, compromisuri. Se potrivește de minune un lucru pe care l-am auzit acum ceva vreme. Femeia întâi cucerește lumea, abia mai apoi se așază și plânge. Nu suna chiar așa, dar asta era esența. Nu vorbim aici de feminism, vorbim strict de recunoașterea meritelor femeilor. Au avut mult de suferit de-a lungul vremii și luptele nu au fost deloc ușoare. 

Lynn Austin se pricepe să țeasă povești. Nu sunt ele pline de acțiune și răsturnări de situație, dar au sevă, au emoții, au istorii de viață și personaje care ajung să ți se pară remarcabile. Fără să fie o capodoperă, romanul „Locul femeii” te cucerește prin simplitatea lui, prin cumințenia cu care este scris. Autoarea Lynn Austin m-a cucerit de când am citit „Tot ce ea-și dorește”. 

40501241_2181415508791819_8854755948984532992_n.jpg

Deși este plasat în altă perioadă decât cea din „Tot ce ea-și dorește”, romanul „Locul femeii” aduce în prim plan tot femeia. Dacă în primul roman mergeam în trecut pe urmele a patru femei din generații diferite, în cel de față, trăim prezentul, un prezent incert, pus sub semnul întrebării datorită declansării unui nou război.

Americanii fuseseră atacați la baza de la Pearl Harbour și pierderile fuseseră uriașe. America avea nevoie de sprijinul tuturor, chiar și al civililor pe front, dar și al femeilor în șantierele navale. Se căutau femei pentru a fi instruite ca electricieni, dar nici măcar amenințarea războiului și invocarea spiritului civic nu puteau urni concepțiile unor bărbați. Virginia, Ginny după cum îi plăcea ei să i se spună, era femeia supusă bărbatului său. Avea doi copii, dar anii treceau și ei deveneau tot mai independenți. Crezând că locul ei era acsă, că valora puțin, temătoare și nesigură, Ginny se întreba în fiecare zi dacă soțul ei o înșela sau nu. Știa că este ștearsă, nu se diferenția prin nimic, nici măcar cuvintele noi pe care se încăpățâna să le învețe nu o făceau diferită, dar tot nu făcea nimic pentru ea. Trăia pentru a face mâncare și curățenie. Până când vede un anunț în ziar, anunț care solicita femeilor să se angajeze pentru a-i ajuta pe soldați. Ginny acționează impulsiv, obține slujba, dar trec luni de zile până când soțul ei descoperă viața ei dublă. Munca pe șantier o împlinea, dar putea renunța la ce însemnase până atunci viața ei? 

Rosa este personajul cel mai colorat al romanului. Crescută într-o familie dezorganizată, Rosa a muncit din greu pentru a supraviețui. Într-o seară se căsătorește cu Dirk, chiar dacă nu știa mare lucru despre el. Dirk pleacă la instrucție, Rosa merge în Stockton, în casa părinților lui. Ea iubea viața, ei erau aspri și ursuzi. Fugea pe geam pentru a petrece câteva ore în bar și nu se oprea din flirtat. Când se angajase pe șantierul naval, o făcuse doar pentru a nu mai suporta viața acră din casa socrilor, dar habar nu avea de cât de mult i se va schimba viața după ce se va întâlni cu celelalte femei. 

Helen este serioasa grupului. Avea cincizeci de ani și era mai singură decât un pui de cuc. O casă gală și rece o aștepta seara la întoarcere și locuri libere nu erau la școală. Se angajează și ea pe șantier, lucrul acesta fiind făcut dintr-o rebeliune pe care o suprimase întotdeauna. Deși încearcă să țină garda sus și să păstreze distanța, Helen are multe lucruri de învățat și de spus. Povestea ei m-a înduioșat tare mult. 

Jean este personajul care se remarcă. Crescută cu multă dragoste în ciuda faptului că provenea dintr-o familie cu 18 copii, Jean luptă pentru idealurile ei. Voia să meargă la facultate, nu voia să se căsătorească, urăște nedreptatea și diferențele rasiale. Ea este prietenoasă și atentă, dar are o poveste de dragoste care o face fragilă. Are prieteni care îi sunt alături la fiecare pas și tocmai de asta nu se oprește o clipă din lupta ei!

În timp ce războiul mondial se desfășura, protagonistele noastre au propriile bătălii de dus. Fie că vorbim despre înfruntarea din sânul familiei sau despre conflictele iscate la muncă datorită faptului că nu credeau în culoarea pielii, cele patru nu au deloc un parcurs ușor. Cu toate astea, se împrietenesc, cred, luptă și sunt mândre de fiecare realizare! Sfârșitul este emoționant și subliniază încă o dată relația specială dintre ele. Vă recomand cu mult drag cartea!

Un singur aspect mi-a stricat bucuria lecturii: greșelile întâlnite. „Vroiam” mi-a zgâriat retina, lipsa virgulelor este acută. Nici cerneala nu a ajutat prea mult aspectul, de pe unele pagini lipsesc multe litere (sunt aproape transparente)

An aparitie: 2008

Autor: Lynn Austin

Categoria: Literatura Universala

Editie: Necartonata

Editura: CASA CARTII

Nr. pagini: 496

Reclame

9 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Ispita ce esti! 🙂 Suna tare bine recenzia ta!

    Apreciază

    1. ancasicartile spune:

      Cartea este vinovată! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  2. anasylvi spune:

    Imi pare a fi o lectura foarte atragatoare, multumesc mult pentru recomandare!

    Apreciază

    1. ancasicartile spune:

      Îți mulțumesc și eu pentru vizita!

      Apreciat de 1 persoană

  3. Mariam Oana spune:

    Bineînțeles că reușești să mă tentezi cu această recenzie. Sună foarte bine, iar tematica este pentru sufletul meu. Felicitări pentru recenzia minunată și extraordinar de tentantă! ❤

    Apreciază

    1. ancasicartile spune:

      Îți mulțumesc! Sunt sigură că o să îți fie pe plac!!

      Apreciază

  4. Emilia.Militaru spune:

    Sună bine! Mi-ar plăcea! Va fi pe lista urmātoare. Mulţumesc pentru recomandare!

    Apreciază

  5. Di Tout spune:

    M-a intrigat titlul cum l-am vazut. Imi plac mult cartile despre femei, asa ca o pun pe wish list. Si citatul din Churchill e frumos!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s