vindecare…

Ai spune, mamă, că-s om mare
Ți-aș spune, mamă, că tot doare.
Că doare liniștea, tăcerea
Că-n inimă am doar durerea,
Și lacrimile stau grămadă
Și nu e nimeni să le vadă.
Și nu e nimeni să le știe,
Nici ce a fost sau va să fie.
Și nu esti tu.
Preferi să pleci,
Să taci, să uiți,

Să nu stai, mamă să m-asculți,

Preferi să uiți că m-ai născut,

Și nu-ți dai seama c-am crescut.
Dar am crescut cu aripi frânte,
Cu lacrimi și cu gânduri multe,
Cu sufletul ciuntit de dor,
Și fără prea mult ajutor.
Dar, stii? Din toate-am învățat
Și oamenii m-au vindecat.
Și-au anulat din cicatrici,
Mi-au șters din suflet multe frici
Nu-s cea mai bună, bag de seamă,
Dar astazi sunt la rându-mi mamă,
Învăț, îndrept, alin și cresc
Și ce-i mai important: iubesc.

Reclame

19 gânduri despre ”vindecare…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s