Între Eden și Infern – Olga Menai (recenzie, Etnous)

Dacă vă imaginați o carte fantasy la vederea titlului, țin să vă spun că vă înșelați. Romanul de față este o dramă, povestea unui om care a gustat din bucurie și durere, a iubit, a suferit, a plâns și a învățat să meargă mai departe.

Mă bucur când descopăr autori români contemporani, dar fața mea devine una cu măștile de la teatru. Zâmbesc și plâng în același timp. Deși povestea scrisă de autoarea Olga Menai are potențial, nu reușește să ne transmită un mesaj direct, concret. Se simte lipsa unei mâini îndrumătoare, a unui editor și a unei corecturi. Sunt greșeli la tot pasul. Lipsesc virgule, lipsesc litere, încadrarea în pagină este defectuoasă. Dincolo de aceste greșeli care nu țin strict de autoare, găsim lacune în poveste. 39070686_2164818717118165_5442172821906128896_o.jpg

39070686_2164818717118165_5442172821906128896_o.jpg

După cum v-am spus, cartea de față se vrea a fi o dramă. Autoarea dorește să surprindă viața așa cum este ea și ne expune o poveste de dragoste din alte vremuri. Ceea ce începe ca o discuție între bunică și nepoată se dezvoltă treptat sub ochii noștri într-o lecție de viață, într-o radiografie a unei povești.

Bunica din carte nu seamănă cu imaginea care îmi apare mie în minte atunci când spun „bunică”. Nepoata îi spune acesteia că a crescut suficient de mare pentru a afla povestea de viață a bunicii. Varianta neșlefuită și nescurtată. Fata este majoră, așa că mă gândesc că bunica ar trebui să aibă vreo șaizeci și ceva de ani. Sau pe acolo. Crescută în anii cu restricții, educată în stilul „old school”, posesoarea acelui bun simț vecin cu smerenia (cel puțin așa sunt oamenii de vârsta aceasta pe care eu îi cunosc), mă îndoiesc că i-ar fi spus nepoatei de orgasm, de modul în care îi frământa bunicul sânii și de faptul că acesta nu mai aducea nimic nou în pat.

De acord, orice generație are răzvrătiții ei, pe cei care urăsc regulile și nu se supun lor, dar totuși, vorbim de o generație care se raporta diferit la tot. Dacă povestea ar fi sărit în trecut și noi am fi fost martorii vieții bunicii în mod direct, altfel aș fi simțit. Dar așa, spusă direct de bunică, povestea își pierde din farmec. Autoarei îi scapă frâiele pe alocuri și am avut impresia că sunt două bunici. Una evlavioasă care îi dă sfaturi nepoatei, exact așa cum ar face orice bunică și una necenzurată care îi oferă nepoatei sale frânturi dintr-o viață prea tumultuoasă pentru epoca în care este încadrată. M-am întrebat dacă m-ar fi deranjat dacă locul bunicii ar fi fost luat de mamă, cel puțin aceasta era mai apropiată de vârstă. Da, tot m-ar fi deranjat. Sunt niște lucruri intime pe care nu le discuți cu un copil. De acord, îi oferi informații, da nu îi oferi detalii picante din viața ta intimă. Există o barieră pe care nu este etic să o treci. Cel puțin așa gândesc eu.

Povestea de dragoste dintre bunica Lora și bunicul Bogdan este spusă pe repede înainte. Surprinde doar superficial tot ce încăpuse în cei câțiva ani pe care i-au petrecut aceștia împreună. Câteva repere esențiale și detalii nesemnificative, cel puțin pentru mine. Așa cum am spus, există potențial, dar povestea pare neterminată. Nu sunt descrieri, nu vizualizezi personajele și nu știi cum să stabilești conexiunea cu ele. Da, tot ce este scris în carte te poate afecta, dar nedezvoltat fiind, am avut impresia că citesc un articol de ziar. O relatare și nimic mai mult. Emoțiile se zbat sub plasa pe care autoarea a aruncat-o în mod inconștient asupra romanului său. Dacă ar fi lăsat numai un spațiu cât de mic pentru a le lăsa să iasă, altfel ar fi stat lucrurile. Îmi pare rău că nu am reușit să mă bucur de această poveste, dar am ales să scriu fix ceea ce am simțit în legătură cu ea.

Îi mulțumesc autoarei Menai Olga pentru acest volum! Dacă sunteți curioși, puteți cumpăra cartea de aici. Astăzi beneficiați și de reducere!

Reclame

13 gânduri despre ”Între Eden și Infern – Olga Menai (recenzie, Etnous)

  1. evaancutahamza zice:

    Imi place titlul si coperta, dar nu cred ca mi-ar placea povestea. Eu am fost inzestrata cu o bunica super, care imi povesteste multe, care imi este, in primul rand, prietena, dar nu cred ca as suporta sa imi povesteasca de viata ei sexuala. Asadar, nici mie nu mi se pare in regula povestea, din spusele tale.

    Apreciat de 3 persoane

  2. Laura Apetroaie zice:

    O recenzie reală, cu argumente și asumată. Bravo! :*
    Bunica poate spune orice nepoților, dar sunt lucruri pe care un copil trebuie să le învețe singur sau când este pregătit. Mă gândesc foarte serios la ideile pe are le-ar avea un copil dacă ar afla asta de la bunica lui sau mama lui. Din ceea ce ai scris, simt că se pleacă din start cu preconcepții, răni, limitări și idei fixe despre relații și intimitate.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s