Să nu spui niciodată pentru totdeauna – Jennifer L. Armentrout, (recenzie, Epica)

Să nu spui niciodată că nu citești povești încadrate în genul young adult. Asta e ceva ce îmi jurasem mie. Consideram că după o anumită vârstă poveștile astea nu mai au savoare. Am fost surprinsă să descopăr și povești frumoase printre ele, cărți care mă pot ajuta să înțeleg mai bine tumultul din sufletul adolescenților sau care pot distruge bariera asta ce se încăpățânează să coboare între generații.

„Să nu spui niciodată pentru totdeauna” nu este un roman care se remarcă prin ceva anume. Am mai întâlnit subiectul și în alte cărți, chiar a fost evocată și asistența socială; personajele sunt absolut normale, nimic ieșit din comun, nimic care să te facă să îi păstrezi într-un colț de suflet. Se remarcă, însă, prin scriitură. Pe Jennifer Armentrout o știam pentru cărțile sale fantasy. Tot adolescenți, dar unii cu puteri fantastice, cadre în care imaginația nu are limite. Total diferit, nu? Într-un fel. Nu au puteri speciale adolescenții din „Să nu spui niciodată pentru totdeauna”, dar au oameni speciali care le-au dat tăria de a merge mai departe, de a spera și de a îmbrățișa posibilitatea unei alte șanse.

40647568_2182537405346296_2559792266373758976_o.jpg

„Mai mult decât un roman de dragoste contemporan, o lecție de viață.” – Once upon a twilight

Adolescenții de astăzi sunt catalogați ca fiind „fulgi de nea”. Sensibili, predispuși depresiilor, emotivi și veșnic cu iluzia că sunt neînțeleși. Dacă adaugi la toate astea și traume pe care trebuie să le depășească, atunci e sigur că ai de-a face cu un adolescent „defect”. Ei nu sunt defecți, dar au grijă alții să le distrugă încrederea și stima de sine. Unii își revin, alții nu. Unii primesc o a doua șansă pentru a deveni întregi, alții primesc lovitură după lovitură până când ajung să o ia pe drumuri greșite.

Loviturile vin una după alta pentru adolescenții din acest roman. Abandonați de părinții naturali, lăsați în centre de plasament și încadrați în familii care făceau din asistență doar o meserie, copiii suferă traumă după traumă. Loviți, lăsați să moară de foame, speriați și mai singuri ca niciodată, Ryder și Mallory își găsesc sprijin unul în altul. Ryder era cu un an mai mare ca ea și își făcuse din dorința de a o proteja un obicei care devenise a doua lui natură. „Să nu scoți un sunet” era avertismentul pe care îl primea Mallory când domnul care ar fi trebuit să aibă grijă de ei era pus pe scandal. Ryder o încuia într-un dulap și o lăsa acolo. O proteja. Era tot ce avea mai bun pe lume.

După un incident nefericit, copiii sunt separați și legătura întreruptă. Mallory are noroc și este adoptată de o familie de medici, familie care se ocupase cu adevărat de ea. Patru ani de zile luptaseră cu un terapeut să o facă să creadă în ea și să vorbească. Mallory înflorise, dar spinii trecutului încă îi sfâșiau interiorul. Nu putea vorbi în public și îi era greu să lege prietenii. Carl și Rosa, părinții ei adoptivi, o ajutaseră să învețe acasă, dar pentru a avea un viitor strălucit era timpul să meargă la liceu. Asta însemna înfruntarea celor mai mari temeri ale ei. Dar însemna și să dea din nou ochii cu trecutul pentru că Ryder mergea la același liceu și devenise un băiat tare frumos.

Viața își continuase cursul dar nu fusese la fel de bună cu cei doi. Vor putea ei să își reînnoade prietenia? Avea sens să deschidă din nou supapa către trecut?

După cum v-am spus mai sus, romanul nu este unul remarcabil, dar este foarte plăcut scris. Se citește ușor în ciuda ușoarei tărăgănări a poveștii și a nervilor aferenți pe care mi i-a „gâdilat” pe parcurs, replicile sunt fluide și curiozitatea îți este trezită ușor, ușor. M-am pus în locul personajelor și m-am întrebat ce aș fi făcut dacă aș fi trăit în carte. E un exercițiu interesant, unul care îți permite să te conectezi mai bine cu romanul.

Romanul a apărut la Editura Epica Publishing House și poate fi comandat de pe Libris sau alte librării virtuale.

Despre carte:
An aparitie: 2018
Autor: Jennifer L. Armentrout
Categoria: Literatura Universala
Colectie: EpicLove
Editie: Necartonata
Editura: EPICA
Nr. pagini: 476
Traducator: Iulia Dromereschi

Reclame

17 gânduri despre ”Să nu spui niciodată pentru totdeauna – Jennifer L. Armentrout, (recenzie, Epica)

  1. Laura Apetroaie zice:

    Sunt destul de curioasă, căci am auzit atât de multe despre cartea asta! Am auzit și că e foarte bună, dar și că unii dintre cititori au avut parte de descurajare – au înaintat destul de greu cu lectura. Să vedem când îi va veni rândul. Tu ai vorbit frumos despre carte! 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  2. cititornecunoscut zice:

    Eu inca ma lupt cu genul YA, poate pentru ca la varsta la care trebuia sa le citesc, nu am facut-o si citeam altceva. Dar cu siguranta nu o voi rata pe aceasta, daca imi va iesi in cale, pare interesanta. Ma intereseaza mai mult, in acest caz, ca are o scriitura buna, nu neaparat o poveste originala.

    P.S Imi place cum ai rearanjat blogul, arata foarte bine. Felcitari pentru tot ceea ce faci!

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.