Recenzii

Grădina speranței – Diane Ackerman (recenzie), ecranizată în 2017

„O poveste uluitoare despre război, care disecă incisiv și acuzator viziunea pervertită a naziștilor despre natură… Nu greșim cu nimic afirmând că aceasta este cartea pe care Ackerman a fost destinată s-a scrie.” – Los Angeles Time

Grădina speranței – Diane Ackerman (carte găsită pe site-ul librăriei Libris) este o carte dură. O tăietură adâncă în carne vie. O filă de istorie amestecată cu un strop de umanitate, o doză mare de nenorociri și condimentată cu „picanterii” despre un sistem care a îngenuncheat o lume întreagă. Mulți oameni asociază armele cu războiul. Nu armele au făcut războaiele. Oamenii au făcut-o. Ei le-au pornit. Ei au fost cei care au agresat continuu scara evoluției. Ei au fost cei care au devenit călăii semenilor lor, ei au îndestulat pământul cu sânge nevinovat, ei au înlocuit ciripitul păsărilor cu zgomotul bombelor (știați că sunt de mai multe feluri și fiecare are „muzica” ei?). Oamenii sunt cei care au pus armele pe masă, martori reci și muți care au împrăștiat moarte și au spulberat liniștea. 

Am dat peste o frază, una pe care am citit-o de câteva ori și care mi-a dat sufletul peste cap:

”De ce oare, s-a întrebat ea, animalele pot uneori să-și domine comportamentele prădătoare în doar câteva luni, pe când oamenii, în ciuda secolelor de civilizație, pot dă devină rapid mai sălbatici decât fiarele?”

35238217_2102811676652203_415048631414947840_o.jpg

Despre Hitler și nazism am citit mult. Și aș mai citit încă pe atât. Aflu mereu informații noi, lucruri pe care nu le știam înainte. Culmea egoismului și a ipocriziei am întâlnit-o în cartea asta. Concentrată într-un singur rând. Un rând de negru pe alb. Un rând care a făcut să mi se ridice toate firele de păr. 

 „În timpul celui de-al Treilea Reich, animalele au devenit creaturi nobile, mitice, aproape angelice – incluzându-i și pe oameni, bineînțeles, dar nu pe slavi, țigani, catolici sau evrei. Deși subiecții lui Mengele puteau fi operați fără anestezie, un exemplu remarcabil de zoofilie nazistă a fost penalizarea unui biolog de frunte care nu asigurase viermilor destul anestezic în timpul unui experiment.”

Grădina speranței – Diane Ackerman urmărește îndeaproape o bucată de istorie. O bucată mult prea mică și care riscă să fie pierdută printre statistici și analize. Jan Zabinski, directorul Grădinii Zoologice din Varșovia,  și soția lui Antonina, o mare iubitoare de animale. Nu funcția lor este importantă, ci calitatea lor de oameni. Rolul lor în salvarea a peste 300 de evrei, riscurile pe care și le-au asumat deși erau părinții unui băiețel. 

Jan Zabinski era cunoscut în lumea iubitorilor de animale. Credea în realizarea unor habitate cât mai apropiate de cele naturale pentru fiecare animal în parte. Își dedica timpul liber modernizării grădinii pe care o iubea atât de mult și avea planuri mărețe  de viitor. Planuri care au fost devastate de bombardierele Stuka și de soldații germani. Grădina devenise o ruină. Goală, lipsită de viața și bucuria pe care o asigurau animalele pe care le iubea atât de mult. Cine ar fi zis că tot animalele vor salva oamenii? Cuștile lor vor deveni ascunzători pentru evrei. Pe sub pământ au fost săpate canale de comunicare.  O colecție particulară de viermi va fi biletul de scăpare din ghetoy pentru zeci de evrei. Bizar, nu?

Evreii învățaseră să se descurce cu hrană puțină și buncăre lipsite de aer. Dar nu învățaseră să fie catalogați drept „neoameni”. De unde să mai aibă speranță când străzile lor erau bombardate și cartierele le erau transformate în ghetouri? Și totuși, doi oameni le oferă speranță și un colac de salvare.

Antonina nu avea studii, dar avea dragoste. Putea simți o altfel de legătură cu animalele, una care pornea din suflet. Cum ar fi putut un astfel de om să asiste pasiv la nenorocirile lumii? Nu a putut. Nici măcar atunci când aflase că era însărcinată cu cel de-al doilea copil. Își proteja „musafirii” și se preocupa să aibă hrană și protecție. Antonina reclădise pe ruinele grădinii zoologice o altfel de grădină. Una care abunda în umanitate și compasiune. Una în care pericolul pândea de peste tot și moartea îi putea deveni vecin în câteva minute. „Musafirii” ei meritau orice risc.

De astfel de oameni a fost nevoie. Despre astfel de oameni ar trebui să mai auzim povești. Sunt convinsă că nu au fost singurii.

Ideologia nazistă era bazată pe supremația ariană pe toate planurile. Hitler visa la o rasă pură, germani înalți și bine făcuți. Nici animalele nu „scăpau” de perfecțiune. Hitler voia să împerecheze exemplarele care întruneau cele mai multe calități din cele ale strămoșilor și să vâneze numai animale de origine „germană”. Toate animalele din Grădina Zoologică au fost reținute (cele care au scăpat nevătămate). Orgolii, ambiții și moarte. O lume îngenuncheată și un om prea mândru, un om a cărui minte va fi greu de înțeles și descifrat. 

Am parcurs cu greu paginile despre ocuparea Varșoviei. Mi-am adus aminte de toate atrocitățile pe care le-am întâlnit în alte cărți. Diane Ackerman îți face lectura și mai grea pentru că nu îmbracă în detalii cu accente beletristice. Ea îți oferă descrieri tranșante, informații din abundență. Scene care îți taie răsuflarea și povești care îți lasă cicatrici adânci. Nume neînsemnate pentru istoria lumii, dar nume care au jucat un rol covârșitor în istoriile personale. 

Diane Ackerman își construiește romanul pe baza jurnalelor personale semnate de Jan și Antonina Zablinski (pune și la dispoziția noastră câteva fotografii de-ale celor doi protagoniști) și trasează tușe reci și sigure. Stilul ei de scriere este unul descriptiv (prea descriptiv pe alocuri. Nu consider istoriile anumitor animale relevante pentru povestea de față) și rece. Nu am simțit prea mult emoțiile ei, dar cred că a fost nevoie de detașare pentru a duce o astfel de poveste la capăt. Romanul acesta este unul din categoria celor care te învață pentru că în urma lecturări lui ai multe de învățat. 

Când vrei să citești ceva bun, dă-i o șansă acestei cărți. Merită! 

Despre carte: 

#respectyourself 

An aparitie: 2018

Autor: Diane Ackerman

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Istorie

 

Editura: METEOR PRESS

Nr. pagini: 328

Traducator: Mihai Dan Pavelescu

baner_respectyourself

Reclame

11 gânduri despre „Grădina speranței – Diane Ackerman (recenzie), ecranizată în 2017

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s