Șarpele din Essex – Sarah Perry, editura Nemira (recenzie)

Șarpele din Essex – Sarah perry a apărut la editura Nemira și mă bucur că am avut prilejul să o citesc! Literatura englezească este o provocare și o încântare pentru mine. Eu spun că ei au un stil „cântat”. Un stil încărcat de metafore, aproape poetic, doldora de umor sarcastic și personaje controversate.

Șarpele din Essex – Sarah Perry este un roman de citit o dată-n viață. Pornind de la o legendă pe care a auzit-o de la soțul ei, autoarea transpune șarpele și tot ce era legat de el în Essex, orașul în care se născuse chiar ea. Amestecă alături de simbolul șarpelui credință, rațiune, imaginație și oameni de știință. Toți aveau o explicație. Tu alegeai partea în care să te situezi. Uimitor este faptul că un „personaj” atât de absent este și cel care dă naștere celor mai multe speculații, celor mai multe scenarii.

sarpele.jpg

Primele pagini mi-au trezit curiozitatea. Intuiam că voi avea parte de o lectură interesantă și eram extrem de curioasă să văd cum se va amesteca șarpele în viața personajelor și ce efecte va stârni apariția lui.

Cora este personajul feminin central. Ea este soția lui Michael Seaborne, un om care are de oferit numai injurii și lovituri. Seaborne este diagnosticat cu cancer sofagian și refuză să fie operat. Luke Garrett, alias Drăcușorul, este doctorul lui și cel care era gata oricând să opereze ceva. Garrett este simbolul pentru inovație. Neînfricat și extrem de curios, Garrett este un personaj destul de interesant de urmărit.

Când Michael Seaborne moare, Cora își redobândește libertatea și pofta de viață. Eticheta cerea să se înfățișeze ca o văduvă tristă, dar moartea soțului ei cred că a fost cea mai mare bucurie. Alături de Martha, bona fiului ei și singura prietenă bună pe care o avusese vreodată, alege să meargă în Essex pentru a face cercetări. Era o naturalistă împătimită și voia să descopere cât mai multe elemente îngropate adânc în scoarța pământului sau chiar unele vii. Singurul lucru care îi mai umbrea existența era fiul ei Francis. Îl iubise cu toată disperarea specifică unei mame, dar Francis avea un comportament ciudat. Dezvolta obsesii pentru lucrurile din jurul său, colecționa lucruri ciudate și era extrem de tăcut.

Șarpele din Essex – un roman plin de mister

William Ransome este vicarul din Aldwinter, sătucul unde apăruse în apele râului misteriosul șarpe. În vreme ce satul este zguduit de o serie de dispariții și crime care aparent nu au nicio explicație, preotul este cel care pune toate aceste fapte pe baza înstrăinării oamenilor de Dumnezeu. Era convins că există o explicație logică pentru moartea caprei lui Cracknell sau pentru orice altceva li se năzărea sătenilor să pună pe spatele șarpelui.

Atrasă de creatura fantastică din apele râului, Cora se mută în Aldwinter și se împrietenește rapid cu familia preotului. Stella, soția lui William, era genul de gospodină desăvârșită și nu o dată a suspinat Cora la vederea gesturilor de afecțiune dintre vicar și Stella. Ei reprezentau tot ceea ce nu avusese ea.

Cora și William „vorbeau” aceeași limbă. Erau interesați de aceleași lucruri, erau pasionați și dedicați și o relație specială se înfiripă între ei, o relație ce poate fi comparată sau confundată cu dragostea.

Seria evenimentelor stranii nu încetează în micuțul sat și în timp ce preotul încearcă să găsească o explicație logică, sătenii sunt tot mai convinși că prezența stranie din apele râului era vinovată de tot ceea ce se întâmpla.

Să fi fost șarpele doar elementul de care aveau ei nevoie? Să fi fost șarpele ales doar ca simbol? Se știe că imaginea unui șarpe care își muscă coada este simbolul continuității. Discuțiile contradictorii dintre oamenii de știință și cei ai bisericii sunt legendare, așa că nu mă miră faptul că șarpele a fost ales pentru acest roman.

Deși mi-a plăcut „scheletul” pe care este ambalat totul, trebuie să recunosc că am întâlnit și pasaje ușor statice pe alocuri, pasaje pe care le-am parcurs mai greu. Legendele există dintotdeauna și mă bucur tare mult atunci când descopăr povești construite pe un astfel de fundament. Dacă și vouă vă plac legendele, atunci veți iubi și Șarpele din Essex. Dacă iubiți romanele clasice, veți iubi și stilul acestei cărți. Dacă nu ar fi făcut Cora câteva precizări despre un taxi, aș fi putut jura că ne aflam pe coclaurile Angliei de pe la 1800.

Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul editurii Nemira. Îl găsiți aici. Le mulțumesc mult prietenilor de acolo pentru exemplarul oferit!

Despre carte:
Cartea anului 2016 la Waterstones
Cartea anului 2017 la British Book Awards
Roman nominalizat la Premiul Costa 2016 și la Baileys Women’s Prize for Fiction in 2017
An aparitie: 2018
Autor: Sarah Perry
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Babel
Editie: Necartonata
Editura: NEMIRA
Nr. pagini: 528
Titlu Original: The Essex Serpent
Traducător: Ioana Văcărescu

Reclame

17 gânduri despre ”Șarpele din Essex – Sarah Perry, editura Nemira (recenzie)

  1. booksaremydrugsite zice:

    O am pe lista de dorințe încă de când a apărut, dar, deși povestea pare super interesanta, eu mi-o doresc pentru ca ador coperta (sunt o superficiala, stiu😂).☺
    Felicitări pentru recenzie, este superba și m-a făcut sa-mi doresc cartea și mai mult!☺

    Apreciază

  2. illusion zice:

    Am citit un pic în diagonală recenzia ta, căci mi-am luat această carte însă vreau să aștept concediul pentru a o savura. Însă eram curioasă dacă e bună sau nu, căci am luat-o mai mult impulsiv văzând explozia de poze cu coperta-i magnifică 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s