Prințul nemilos – Holly Black (volumul 1, seria Făpturile Văzduhului)

Simona Stoica spunea că ar da jumătate din biblioteca ei pentru continuarea acestei serii. Eram curioasă de atunci. Nu înțelegeam de ce ar da cărțile pe care le iubește atât de mult. Am înțeles acum și mă alătur deciziei ei cu vreo două sute de cărți. Cam atât aș da pentru a afla continuarea și pentru a mă mai bucura de lumea fantastic înfăptuită de Holly Black.

Știți ce senzație am avut la final? M-am simțit ca la un spectacol pe care învățasem să îl iubesc și la care cineva îmi închide ușa către scenă chiar în momentul când totul părea să se zguduie. Cum să fac să trag cu ochiul? Pot doar să îmi imaginez. Dar parcă nu este de ajuns. Aș vrea să am o formulă magică și să pot ajunge în regatul zânelor. Mi-aș face casă într-un copac, aș avea perdele din petale de flori și aș comanda saci întregi de praf magic de zâne. Prea multă Tinkerbell? Vă asigur că nu!

Lumea fantastică pe care a realizat-o autoarea Holly Black printre două bateri de aripi și pe care a pudrat-o cu moarte, sânge, uneltiri, spioni și dorințe ascunse, lumea pe care mi-aș fi dorit să o bat la pas și să mă bucur de creaturile ei magice: pixi, gnomi, zâne cu piele colorată și urechi ascuțite, muritori vrăjiți de puterile zânelor, broaște ce pot fi călărite, cai de rugină; numai lumea această fantastică dar uluitor de veridică este vinovată. Mai că îmi vine să caut case părăsite, văile dealurilor și scorburi de copaci și să mă uit atentă, atentă să văd dacă toate astea există. Să nu vă faceți griji pentru mine. Doar cartea ei m-a vrăjit, de asta nu mă pot feri. Ca să mă protejez de magia zânelor am nevoie doar de ciorapi întorși pe dos, un colier de scorușe și câțiva pumni zdraveni cu sare pe care să o presar peste mâncarea dulce a zânelor. Atât. Contra lui Holly Black nu am remediu, poate doar rugăminți. Oare aș putea să îi arunc o vrajă care să o determine să scrie mai repede volumul doi?

prințul.jpg

Ultimul fantasy young adult pe care l-am citit a fost unul cu vampiri. Mi-a plăcut și nu am mai vrut să repet experiența. Mă gândeam că mai mult de atât nu pot fi impresionată. E drept, cărțile din genul fantasy au avut de străbătut un drum sinuos către inima mea, dar au avut răbdare și au câștigat teren, încet, dar sigur. Neavând un bagaj bogat în acest gen literar, am fost surprinsă să citesc un roman fantasy cu zâne. Zânele le știm cu toții. Diafane, frumușele și bune. Excepții mai sunt, dar zânele bune au triumfat mereu. Zânele din Prințul nemilos sunt zâne atipice. Pot fi rele și manipulatoare. Puternice și de necontrolat. Nemuritoare și mândre. Nu ele sunt ciudățeniile de data asta, oamenii sunt. Muritorii sunt ființele ciudate în lumea lor. Sunt slabi și vremelnici, mincinoși și ușor de manipulat, dar indispensabili lumii zânelor, lumii conduse de Înaltul Rege Eldred. De ce? hmmm, nu aveți praf magic, așa că nu mă puteți vrăji. Nu vă spun! Trebuie să aflați voi singuri.

Surprizele nu se opresc aici. Vivianne era fiica lui Madoc și asta o făcea semi muritoare, semi zână. Madoc era o ființă fantastică, mama lui Vivianne era o muritoare care fugise când fetița ei era mică. O răpise și pe ea și venise în lumea muritorilor. Madoc descoperă planul soției lui și o regăsește mulți ani mai târziu, căsătorită cu un om și mamă a două fete gemene. Madoc ia cele trei fete în grija lui după ce o omoară pe mama lor. Faptul că nu a lăsat gemenele de izbeliște i-a adus un capital de imagine în ochii mei, capital pe care și l-a demolat singur, bucată cu bucată. L-am urât spre finalul cărții și spre binele lui, sper să aibă timp să își spele păcatele.

Mă gândeam că accentul va fi pus pe Vivianne, dar m-am înșelat. Jude este pionul principal și personajul meu preferat.

”Am fost crescută de bărbatul care mi-a ucis părinții, într-o lume plină de monștri. Trăiesc cu această spaimă, o las să îmi pătrundă în oase și o ignor… Nu tânjesc să să devin egală cu ei. În inima mea, tânjesc să îi întrec.”

Jude este un personaj uimitor. Condiția de muritor o face slabă în ochii zânelor, dar Jude este puternică, puternică și ambițioasă, puternică și vicleană. Își dorește să le vorbească zânelor de pe picior de egalitate și nu vrea să se mai simtă subestimată datorită faptului că avea de trăit doar câțiva ani pe pământ. Nu voia să fie o plantă. Să trăiască și să moară. Voia să lupte, să cucerească și să se impună. Colcăiau pe dedesubtul slăbiciunii sale aparente toate aceste dorințe care îi mistuiau interiorul și o împingeau să facă uneori niște lucruri nebunești. Sfida continuu și împingea limitele. Nu trecea neobservată niciunde și atrăgea antipatii la orice pas, spre deosebire de sora sa geamănă.

Nu îi fusese ușor să se adapteze. Fiind muritoare avea deja suficiente probleme, dar asta nu o înfrânează atunci când acceptă propunerea prințului Dain. Dain era al treilea la tron și preferatul tatălui său. Dacă era ales de tatăl lui, Dain ar fi putut conduce regatul Elfhame și ar fi putut primi coroana, coroana însângerată ce putea fi povară, dar și blestem în același timp. Dar până la marea încoronare, Dain avea nevoie să afle dedesubturile posibilelor atacuri. Avuseseră la curte crime prin otrăvire, paturi mânjite de incest și secrete murdare. Dain nu avea nevoie de surprize, voia siguranța și coroana.

Jude era specială. Putea să mintă, atribut pe care zânele nu îl aveau. Putea să își folosească arma pentru a obține ce dorește, dar oare jocurile nu erau prea mărețe pentru o muritoare? Avea ea capacitatea de a răzbi printre vrăji și descântece? Îi putea rezista urii lui Cardan?

Cardan era un alt prinț moștenitor, prinț care ura muritorii și pe Jude în special. Nu se sfia să fie rău cu ea și nu ezita să îi sublinieze cât de fragilă și neînsemnată era. Însă nu știa cine poate fi Jude. Am impresia că nici ea nu știa prea bine.

Silită să lupte, să supraviețuiască și să țină piept urii zânelor, Jude își construiește scut din slăbiciuni împletite cu ambiție și voință. Personaj complex, Jude vă va cuceri fără doar și poate. Și sunt sigură că vă veți îndrăgosti și de carte. Elementele fantastice sunt acasă la ele în acest roman, acțiunea nu lipsește și urzeala zânelor este departe de a fi terminată. Nu am găsit încă Prințul nemilos. Să fie o capcană? Un descântec? Sau un preambul pentru tot ce urmează? Vom afla. Începem să numărăm până la apariția volumului doi?

Prințul nemilos este prima mea întâlnire cu autoarea și am fost surprinsă. Acțiune multă, un fir narativ imprevizibil, personaje aflate la granița dintre bine și rău, note întunecate pentru o lume pe care mi-o imaginasem sclipicioasă și roz, lupte și ură laolaltă cu dragoste și compromisuri. Tentant, nu? Vă asigur doar că dă dependență!

Volumul a apărut la editura Storia Books și eu vi-l recomand cu tot dragul! Veți fi surprinși!

„Încă o creație fantastică, profund antrenantă și pe deplin captivantă de la Black, care-și merită locul pe toate rafturile de cărți YA.”
—School Library Journal

Despre carte:
Data publicării: 2018
Număr pagini: 432, paperback
Vârstă recomandată: 14 +
Titlu original: The cruel prince
Traducere: Bogdan Voiculescu

Reclame

26 de gânduri despre ”Prințul nemilos – Holly Black (volumul 1, seria Făpturile Văzduhului)

  1. anasylvi zice:

    In primul rand, felicitari pentru o prezentare deosebit de reusita! In al doilea rand, chiar daca la prima vedere pare altcumva, se pare din ceea ce ai zis ca acest roman are o doza suficienta de element epic incat sa imi starneasca interesul. Drept urmare, iti multumesc pentru recomandare!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Iosif Strasbourg zice:

    Daca as fi adolescent, cu siguranta as citi-o, însa, minor fiind, 🙂 ma multumesc si-ti multumesc draga Anca pentru superba si explicita recenzie. Întotdeauna am iubit stilul povestilor nemuritoare, fantazy, sf, aventura si metafizic-psihologice…
    O noapte sublima !

    Apreciat de 2 persoane

  3. Mariam Oana zice:

    Nu voiam cartea asta, am crezut că nu este chiar atât de ofertantă. Însă, acum, după recenzia ta absolut minunată, m-ai tentat foarte tare și m-ai făcut curioasă. Îmi place tipul acesta de lume, povestea pare extraordinară, fapt pentru care clar trebuie să o am… Felicitări pentru recenzie! ❤

    Apreciat de 2 persoane

  4. Claudia Dare zice:

    Am terminat și eu cartea, Anca. În aceeași zi în care am început-o. Dacă nu, cu siguranță m-ar fi tentat recenzia ta superba. Hai ca încet-încet te prinde și fantasy. 😉🤗
    Vreau sa îți spun că, din punctul meu de vedere, prima parte nu m-a convins 100% sau mai bine zis nu m-a convins Cardan. Era undeva pe fundal. În schimb Jude… Îmi place de ea. Finalul a fost wow și am ajuns sa iubesc cartea.

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s