Recenzii

Darul vieții – Alina Cosma (recenzie)

Sunt o visătoare incurabilă și îmi place să citesc cărți cu și despre dragoste. Poveștile construite frumos, poveștile pline de suspans, de trăiri și emoții sunt preferatele mele. Dragostea este o armă cu două tăișuri. Face bine și rău, alină, vindecă și doare de cele mai multe ori. Îmi place să citesc despre dragoste în orice formă a ei. Am citit povești despre dragostea care durează o viață, despre dragostea care a rămas neîmpărtășită și despre dragostea care nu a fost dragoste, despre a doua șansă, dragoste maternă sau dragoste pentru țară.

Unele romane nu mă mai pot surprinde, dar mă bucur de modul în care sunt prezentate și construite. Ideea o fi aceeași la bază, dar personajele sunt altele și trăsăturile lor sunt diferite, iar asta îmi asigură bună dispoziția și „pofta pentru citit”.

Romanul „Darul vieții” scris de Alina Cosma m-a atras ca un magnet datorită coperții. Sunt mamă și intuiam că va fi vorba despre o dragoste care va rodi și mă va încânta. Mi-a plăcut ideea, dar (da, acel „dar” minunat) am avut impresia că sunt la o cursă contra cronometru. Îmi plac romanele alerte, pline de dialog și replici spumoase care să mă ajute să îmi formez o părere despre protagoniști, dar în cazul de față, am avut impresia că am un timp limitat și că trebuie să mă grăbesc spre final. Mă simțeam împinsă de la spate.

darul

Deși nu îmi plac romanele pline de descrieri sau stări sufletești expuse la tot pasul, în romanul Alinei Cosma am resimțit acut lipsa unor astfel de precizări. Destul de liniară este acțiunea, număr redus de personaje, dar, cu toate astea, nu m-am conectat din prima cu povestea. Lipsea ceva. Mi-a plăcut ideea de la baza romanului, deși nu mi se pare una originală (ambele abordări le-am mai întâlnit, și mă refer aici la contractul de trei luni ca damă de companie pe care Dalia, personajul feminin, îl primește de la Cristian și la un amănunt de la final pe care nu vi-l pot dezvălui).

Povestea este una alertă, construită în jurul unor evenimente care ar putea sfâșia inima cititorului, dar dialogul sec, pe alocuri, i-a distrus potențialul. Dacă ar fi fost un pic mai dezvoltată, cred că ar fi fost cartea perfectă pentru o romantică. Iubirea aceea născută din întâmplare, capabilă să ierte, să lupte, să dărâme și să construiască. Iubirea pe care o întâlnești o singură dată în viață.

Cei doi protagoniști mi-au plăcut, le-am simțit „vocea”, le-am identificat doar foarte puține trăsături, dar destule pentru a continua să citesc și să le descopăr povestea.

Dalia era o tânără introvertită, simplă și dedicată serviciului. Iubea să deseneze și să creioneze schițe pentru atelierul vestimentar unde era angajată. Suferise o pierdere uriașă și de opt ani încerca să își trăiască viața fără părinții ei, oamenii care o iubiseră necondiționat.

Îl întâlnește pe Cristian Matei din întâmplare. El era patronul pensiunii unde petrecuse ea câteva zile. Dalia nu știa, dar află că tânărul antreprenor îi plătise nota de plată așa că, va fi nevoită să îl caute și să îi înapoieze banii. Nu avea nevoie de restanțe și datorii. Avea destule la capitolul fericire.

Cristian Matei este opusul ei: extrovertit, ambițios, hotărât, răzbunător și șarmant. Îi propune Daliei un contract de trei luni ca damă de companie. Trebuia să îl însoțească peste tot și să se prefacă pe cât posibil că sunt apropiați. El avea câteva polițe de plătit Roxanei, fosta lui iubită, ea voia să înțeleagă de ce un bărbat ca el ar alege o fată ca ea. Întâlnirile lor vor fi dătătoare de tensiuni, pentru mine așa a fost. Povestea lor va trebui să o descoperiți singuri, veți fi surprinși.

Când credeam că pot să prevăd deja finalul romanului, autoarea a schimbat traiectoria. M-a propulsat cu toată viteza de un zid de beton și m-a lăsat buimacă. Nu mă așteptam la așa turnură și sunt sigură că aș fi plâns dacă era puțin mai elaborat totul sau spus mai pe îndelete. Finalul fost ca o lovitură de trăsnet. Nici nu am știut ce m-a lovit.

Am citit mult, dar nu sunt obișnuită cu tehnica aceasta „hei-rup”. Sunt curioasă dacă voi reuși să mă pliez mai bine pe celelalte cărți semnate de autoare. Îi mulțumesc mult autoarei pentru exemplarul oferit. Dacă sunteți curioși, puteți găsi romanele semnate de Alina Cosma pe pagina ei de autor.

Reclame

30 de gânduri despre „Darul vieții – Alina Cosma (recenzie)

  1. Chiar imi pare rau ca nu prea ti-a placut. Intr-adevar, dialogul defineste cartile Alinei, dar mie mi-au placut, sunt carti care pe mine m-au relaxat si mi-au transmis anumite emotii. Dar, intr-adevar, nu ar strica putin mai multe descrieri.

    Apreciat de 3 persoane

  2. Mie sincer, mi-a placut cartea. Intr-adevar, la acelfel final nu ma asteptam, practic am ramas socata descoperind deznodamantul, dar cu restul lucrurilor spuse de tine nu ma identific. Nu mi s-a parut ca actiunea mergea pe repede inainte. Alina este o autoare talentata, si daca vei citi si restul cartilor ei, vei vedea ca a avansat enorm de mult dupa fiecare carte scrisa. Eu m,am identificat cu personajele si mi-a placut si povestea foarte mult :).
    Imi pare rau ca nu te-ai atasat de poveste, dar na, fiecare persoana are gusturile sale :*

    Apreciat de 3 persoane

    1. Mă bucur să văd că recenzia făcuta te-a adus la mine pe blog. Eu știu să fac diferența între o carte scrisa pe repede înainte și una care nu este pe gustul meu. Dacă mă citești constant, cred că ți-ai dat seama de cam cat de mult citesc. Am o cultură vasta când vine vorba despre carti si îmi asum ceea ce spun. Nu perii pe nimeni, nu judec pe nimeni. Îmi împărtasesc întotdeauna părerile fix așa cum simt. Și asta voi face întotdeauna. Mă bucur că ție ți-a plăcut, e clar că nu coincidem. Povestea are multe minusuri, comparata numai cu operele altor autori români. Dar, na, nu putem fi de acord.

      Apreciat de 4 persoane

    2. Este talentată, dar există minusuri sau lipsa documentării. Nu cred că e rău că se atrage atenția, mulți dau bani grei pentru asta… Întotdeauna există loc de mai bine și un autor mare nu se apară, ci lasă și critica, și lauda să fie în favoarea sa, pentru că tot reclamă este…

      Apreciat de 4 persoane

  3. Am trecut din faza de „gură-cască” la faza de „wow!”. Mă uit la paharul cu apă și mă gândesc dacă cei de la regia de apă nu au turnat altceva decât clor în conținut. Promit că mă voi documenta. Apropo de coperta în alb-negru… ți-a scăpat, la fel ca ideea. Este o carte care dacă aș schimba ceva, s-ar duce pe apa sâmbetei. De asemenea mi-aș jigni colaboratorii, oameni care au citit mii de cărți, licențiați în literatură. Dacă tu ai schimba recenzia nu ai fi Anca Rucăreanu, la fel și eu dacă mi-aș schimba stilul de scris, aș fi o copie xerox. Dar îmi place să învăț, să mă perfecționez, dar niciodată să copiez pe alții. Mulțumesc pentru bunătatea de a-mi da sfaturi, pentru viitor le voi lua în seamă foarte serios.

    Apreciat de 2 persoane

    1. Mie mi-a plăcut coperta și nu am insistat asupra ei pentru că aș fi devoalat întreaga construcție. Pe scurt…o îmbinare între ideea 50 shades, accidentul părinților și el vinovat – subiect fumat, moartea și transplantul de inimi – suna a la Sparks – l-am mai văzut. Nu ai precizat daca a născut iniante de transplant și ai trecut foarte repede de moartea Daliei. Acum erau la club, in rândul următor era dimineața. Zero emoție și zero suspans. Eu citesc thriller și știu ce înseamnă suspans. E dreptul tau sa îți aperi scrisuk, e dreptul meu sa îmi apar părerea. Nu cer părerea nimeni când scriu și nu mă ascund după deget. Ar însemna să îmi bat joc de mine și toate cărțile cu adevărat bine pe care le-am citit în viața mea.

      Apreciat de 3 persoane

      1. Câte cărți de dezvoltare personală ai citit? Câți ani de psihologie ai studiat? Te rog să nu îmi răspunzi mie, pentru că știu răspunsul. Să ai un viitor lung, ca autor de cărți! Dacă ai citit atât de mult, sunt convinsă că poți să scrii, mult mai bine ca și mine.

        Apreciat de 1 persoană

      2. Nu toți cititorii au har. Nu toți avem imaginație și nu toți avem înclinații către aceleași lucruri. Da, citesc mai mult decât multi alții. Nu este nevoie sa studiezi, este nevoie sa te documentezi. Agnes Lugand este de profesie psiholog, nu doar studiază, și ce să vezi? Mie nu îmi transmit prea multe cărțile ei. Cărțile de dezvoltare personala nu au niciun gram de importanta pentru mine. Am citit două-trei și mi se par frecție la piciorul de lemn .

        Apreciază

    2. Draga mea, dacă ar citi cărțile doar oamenii de Litere, atunci nu mai le scoatem din sertar sau le lăsăm doar în mediul academic. Să nu uităm că Ishiguro a luat Nobelul și puțini îl plac, nu înseamnă că aceia care i-au dat premiul se simt jigniți. Sunt absolvent de Litere (pot demonstra cu diplomele care mă recomandă, deși mi se pare pueril acest aspect, o carte bună prinde la orice fel de cititor, nu doar la cel cu studii, nu știu de ce îi jignim pe cei fără, au capacități și ei), iar stilul are lacune: dialogurile sunt prea multe și uneori lipsite de substanță, există o lipsă a documentării, care conduce la o lipsă de emoție, nu poți fi autentic sau original când vorbești despre locuri și situații pe care nu le-ai trăit. E drept că epifania apare la scriitorii mari, dar aici ar merge puțin îmbunătățite unele aspecte. O să revin cu o părere după citirea celorlalte 5 romane și promit să scriu despre ele din punctul de vedere al filologului, așa cum am fost învățată în facultate.

      Apreciat de 2 persoane

  4. Frumoasa recenzia, sincera si… reala! Asta imi place la recenziile tale. Gasesti intotdeauna ceva frumos de spus, dar si punctezi lipsurile. Eu asta apreciez. Cum am putea sa ne vedem lipsurile in scrierile noastre, daca nimeni nu ni le arata? Cum am putea sa rezolvam problemele si astfel sa evoluam. Critica constructiva e benefica, atunci cand stii sa o folosesti in hranirea scrierii tale. Dar asta e parerea mea. Intotdeauna am preferat un feedback sincer, decat cuvinte mari, frumoase, ce nu m-ar ajuta sa identific greselile. Si vorbind despre greseli, in orice poveste se gaseste cel putin una. Fiindca suntem diferiti si percepem povestea in stilul propriu. Ce X gaseste perfect, Y poate intalni unele nemultumiri. Nu stiu daca am citit cat tine, Anca, dar am un bagat literar destul de mare in spate, la varsta pe care o am si iti spun sincer ca nu am putut citi cartile unor mari autori romani, si nu numai romani… iti inteleg parerea si ti-o respect. Din pacate, nu cred ca povestea se muleaza pe ce caut eu sa citesc. Poate pentru altcineva e perfectă.
    Felicitari pentru recenzie, am citit-o cu drag, ca pe toate pe care le citesc atunci când gasesc timp. Te pup si iti doresc sa ai puterea sa fii tu insati intotdeauna! Te cuprind!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Vă mulțumesc mult! Mă bucur că mă înțelegeți și înțelegeți pozitia mea. Când ai un bagaj literar, știi să faci diferența intre o carte bine scrisă și una care are lipsuri. Am întâlnit cărți ce nu au fost pe gustul meu, dar am știut să apreciez talentul autorului. Sunt și cărți care nu te impresioneaza deloc. Asta a fost una din ele. Seacă, goala de orice descriere. Vă pup și va îmbrățișez!

      Apreciat de 1 persoană

      1. Anca, draga mea, gusturile nu se discută! Niciodata. Se accepta. Zic sa fim oameni si sa ne respectam, pentru ca asta conteaza. Tu sa fii tu intotdeauna! Asa vei avea langa tine doar oameni care merita sa stea in preajma ta. Te cuprind!❤

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s