Recenzii

Asasinul regal – Robin Hobb (volumul 2, seria Farseer) (recenzie)

Asasinul regal – Robin Hobb m-a fascinat! Când am terminat volumul unu (Ucenicul asasinului), am subestimat-o pe Robin Hobb. Fusesem fascinată de măiestria ei în reconstruirea unei cetăți medievale cu toate elementele ei, îndrăgisem personajele atât de bine creionate și îmi făcusem o părere în legătură cu stilul ei, dar mă gândisem că nu are cum să scrie mai mult de atât. Iată-mă la finalul volumului doi fascinată de un roman care mi-a depășit cu mult așteptările.

Asasinul regal este un roman epic! Fantastic! Grozav! Alegeți voi orice cuvânt bombastic și puneți egal între el și volumul de față. Nu aș fi crezut vreodată că un roman plin de uneltiri, trădări, crime, lupte și creaturi fantastice mă poate emoționa atât de tare. Mă credeți când vă spun că „dialogul” dintre Fitz și un pui de lup este cel care m-a făcut să lăcrimez? Atâta devotament, atâta trăire și relația specială dintre ei doi…pfff, iar mă emoționez. 

asasinul.jpg

Fiecare roman nou de Robin Hobb e un motiv de sărbătoare. Împreună cu milioanele de admiratori ai cărților ei, mă bucur nespus de fiecare vizită în cele Șase Ducate, în Tărâmul Ploilor Sălbatice, și abia aștept să văd unde o să mă ducă în continuare.“

George R.R. Martin

Facem o scurtă recapitulare pentru cei care nu au citit primul volum sau recenzia mea. Fitz Chivalry este fiul bastard al regelui Chivalry. Tatăl lui Fitz abdicase și lăsase tronul celor Șase ducate lui Verity, fratele moștenitor. Fitz fusese lăsat de bunicul matern la poarta palatului. Avea numai șase ani când începe să lucreze în grajdurile regelui sub îngrijirea lui Burrich, omul devotat al lui Chivalry. Pe Burrich îl lega de Fitz o obligație de onoare și o vină pe care îngrijitorul o purta pe umeri. Pentru unii nu era fondată, dar Burrich este un om drept și un om de cuvânt. Cu toată grija lui Burrich, Fitz ajunge să fie transformat în asasin regal. Bunicul lui patern, regele Shrewd, știa că bastardul putea deschide anumite uși cu numele lui dar dispariția sa nu ar fi afectat pe nimeni. Ar fi fost o pierdere pe care o puteau accepta ușor, dar misiunile lui încununate de succes ar fi adus multe beneficii curții regale. 

„Un bastard, Regal, e ceva unic. Pune-i un inel cu sigiliu pe deget și trimite-l în străinătate și vei face din el un diplomat căruia niciun conducător străin nu va îndrăzni să-i întoarcă spatele. Poate fi trimis în siguranță în locuri în care un prinț de sânge nu poate risca. Imaginează-ți în câte feluri te poți folosi de cineva care este și totuși nu este de neam regesc. Schimburi de ostatici. Alianțe prin căsătorie. Acțiuni secrete. Diplomația cuțitului.” (volumul 1)

Asasinul regal – o carte despre devotament și onoare 

Fitz supraviețuise primei misiuni importante în calitate de asasin regal, dar fusese otrăvit și încă nu se recuperase complet. Trupul lui era măcinat de otravă dar mintea îi rămăsese la fel de ageră. 

„Câteodată e mai ușor să mori pentru regele tău decât să-ți pui viața în mâinile lui.”

Fusese acceptat de bunicul patern și de Verity, dar nu la fel stăteau lucrurile când venea vorba de Regal, celălalt unchi al său. Regal este întruchiparea omului avid de putere care este capabil de orice mișelie pentru a ajunge să își îndeplinească planurile. 

Cu regele Shrewd mai slăbit ca niciodată și dependent de ierburi dătătoare de uitare și plăcere, cu Verity concentrat să apere apele din jurul regatului cu ajutorul Meșteșugului de Corăbiile Roșii pline de Neoameni și cu o regină străină de obiceiurile locului, Regal se folosește de orice prilej pentru a pune mâna pe coroană. Verity era mai absorbit și mai slăbit pe zi ce trecea, așa că Fitz știe că nu poate lăsa garda jos. Era de datoria lui să își apere regele și pe viitoarea regină, soția lui Verity. Va avea un preț uriaș de plătit pentru asta. Molly, femeia pe care o iubea cu disperare, nu îi va înțelege devotamentul față de rege. O iubea, dar destinul lui fusese trasat deja. 

Rănit și mai nefericit ca niciodată, Fitz se comportă ca un nesăbuit pentru prima oară în viața lui. Moștenise Meșteșugul pe linie paternă, dar capacitățile lui erau mult mai puternice de-atât. Moștenise și Harul, dar Burrich nu îl lăsase să îl dezvolte, se temea că va bastardul va fi alungat de la curte și comparat cu un animal. De ce? 

Harul era o legătură pe care Fitz o avea cu animalele. Putea intra în mintea lor și putea să le influențeze comportamentul. Când legătura era destul de puternică și Fitz putea stăpâni Harul, se putea transforma în animalul respectiv și se putea comporta ca atare. Oamenii nu acceptau Harul și se temeau de cei care îl posedau.  

Meșteșugul însemna cam același lucru, dar la oameni. 

„ Un asemenea om își poate întinde gândurile și ghici de la distanță ce gândesc și simt alții. Dacă e foarte iscusit, poate să-și impună gândurile și sentimentele altuia.”

Fitz are ocazia să exerseze capacitățile Harului când salvează un pui de lup. Îl cumpără pentru că simte că negustorul îl înfometa și îl bătea constant. Avea de gând să îl elibereze după ce îl ajuta să își revină un pic. Puiul fusese luat de mic de lângă mama lui și nu știa să vâneze, așa că Fitz se trezește cu încă o obligație. Ochi întunecați, ăsta era numele lupului, îl percepe pe Fitz ca un membru al haitei li zi după zi, relația dintre ei doi se schimbă. Ochi întunecați îl păzește de la distanță pe Fitz și nu o dată îl avertizează asupra pericolelor. Dialogurile mentale dintre ei sunt cele care m-au distrat și m-au emoționat teribil. Ochi întunecați îl anunța pe Fitz când îi vine femela (Molly) și Fitz avea de lucru când trebuia să îi explice lupului său că femela bipedă îi aparținea numai lui și nu se împărțea cu membrii haitei. 

Regatul celor Șase Ducate era atacat pe toate planurile. De pe mare veneau Corăbiile Roșii pline de Neoameni („Neoamenii nu aveau sentimente. Nu erau răi, nu se bucurau de cruzimea și crimele lor. Când și-au pierdut capacitatea de a simți ceva față de semenii lor sau de alte ființe de pe lume, au pierdut-o și pe aceea de a face parte din societate.”) și dintre zidurile castelului venea amenințarea din partea lui Regal, un personaj pe care l-am urât cu toată ființa mea. Fitz era tras în toate părțile și simțul datoriei era mai puternic zi după zi. Era obligat să îi apere, dar cine îl apăra pe el? 

Regele Shrewd era lipsit de vlagă, regina Kettricken nu are nicio putere și Verity hotărăște să plece în căutarea Străbunilor care i-ar fi putut ajuta să înlăture odată pentru totdeauna atacurile pline de cruzime ale Neoamenilor. Verity este declarat mort la puțin timp după ce pleacă în călătorie, Fitz pierduse legătura cu el, așa că Regal nu poate scăpa ocazia de a se încorona. Să fie asta soarta celor Șase Ducate? Să fie ele cotropite de minciună, trădare și sete de putere? Ce șansă avea Fitz de a mai răzbi prin noianul acela de minciuni și compromisuri? 

Este un roman minunat, roman pe care Robin Hobb îl scrie cu măiestrie și curaj. Nu uită să dea farmec locurilor și personajelor sale, este atentă la creionarea fiecăruia în parte și din fiecare rând răzbat trăiri și sentimente la care nu ai cum să rămâi indiferent. Am citit patru volume din seria lui George Martin și pot să spun că trilogia lui Robin Hobb este mult mai „accesibilă”. Deși este la fel de încărcată de detalii, acțiune și suspans, Robin Hobb construiește mult mai aerisit și mai light fiecare scenă. Personajele sunt introduse gradual și fiecare are rolul său, detaliile sunt mai bine explicate și mi se pare mult mai ușor de digerat. Sunt la fel de fascinată de faptul că o autoare poate recrea farmecul unei lumi dominate de bărbați și duritate.

Recomand cartea tuturor. Aveți elemente din mai toate genurile și, după cum v-am spus deja, seria este scrisă atât de bine încât nu rămân semne de întrebare sau elemente neelucidate. 

Seria a apărut la Editura Nemira, ediția aceasta având niște coperți de senzație. Dacă v-am făcut curioși, puteți cumpăra cartea de aici. Eu cred că este o investiție care merită toți banii.

Despre carte: 

Data apariției: 20 februarie 2017

Colecția: Nautilus 

Traducere: Antuza Genescu

Număr pagini: 720

Reclame

52 de gânduri despre „Asasinul regal – Robin Hobb (volumul 2, seria Farseer) (recenzie)

      1. Da, intr-adevar, sunt cea mai buna descindere in fantasy-ul epic romanele ei. 🙂 Eu as fi vrut sa-i vad macar odata masculii izbucnind razbunator imediat, fara nicio influenta a spiritului animalier. Trebuiau sa fie destul de animalici si fara rezonarile alea care nu depindeau de ei. 😀 Dar tocmai de aia este ea originala. Personaje din astea simplist-realiste au toti ceilalti scriitori! 😀

        Apreciat de 2 persoane

  1. Nu am citit nimic scris de acest autor, desi am vazut ca este foarte laudat. Mi-a placut recenzia ta, se vede ca ti-a placut foarte mult cartea. Totusi, nu stiu daca si cartea ar fi chiar pe gustul meu.

    Apreciat de 2 persoane

  2. Mă bucur că m-ai sunt cărți care dau emoții adolescentine. Țin minte că „Cei trei mușchetari” și „După 20 de ani” alături de „Winetou” au fost cărți care mi-au legănat adolescența. Pe atunci nu aveam Facebook, Twitter sau celelalte…

    Apreciat de 2 persoane

  3. Nu am citit nimic de această autoare și recunosc ca nu mi-a atras atenția această serie până acum. Cred că e bine scrisă, povestea pare interesantă, iar partea cu puiul de lup cred ca e impresionantă, dar și amuzantă. Oricum, recenzia ta e convingătoare, am reținut recomandarea.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s