Copilărie

Copilărie, aș vrea să-mi cer iertare!

M-am tot grăbit, am tot cerut

Să cresc om mare.

 

Copilărie, mi-ai luat în joacă

Zâmbete, visuri

Și inima nu știe ce să facă.

 

Copilărie, te port în suflet

Da nu mai ai farmec.

Îți dau cu egoism câte un zâmbet.

 

 

Copilărie, să-mi spui, de ce m-am grăbit?

De ce am uitat?

Spune-mi, de ce am clipit?

 

Copilărie, mai lasă-mi genunchii juliți

Și rana din palmă

De ce n-ai strigat: de ce vă grăbiți?

 

Copilărie, de ce nu mă mai joc?

De ce nu mai sper?

De ce de zâmbet pur nu mai e loc?

 

 

Copilărie, te strig în vise

Lasă-mi speranța,

Și lasă-mi uși deschise

Ca să mă pot întoarce oricând la tine

Ca să te simt și să mă simt pe mine.

 

Copilărie, tărâm de povești

Zmei, zâne, iertare,

Culoare și farmec îmi ești.

feather-3010848__480.jpg

 

 

Reclame

17 gânduri despre ”Copilărie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.