Jocul minciunii – Ruth Ware (recenzie)

Jocul minciunii – Ruth Ware îmi promitea o lectură încărcată de necunoscut și suspans. The sun spunea că „Agatha Christie se întâlnește cu Fata din tren”. Agatha Christie nu am citit prea mult, Fata din tren mi s-a părut o carte destul de bună, dar combinația dintre cele două stiluri nu am regăsit-o deloc în Jocul minciunii

Jocul minciunii este un nou thriller semnat de autoarea Ruth Ware. Am avut pe listă și primul roman al autoarea ”Într-o pădure întunecată”, dar nu știu de ce am tot amânat să o cumpăr. Vă dați seama că abia așteptam să citesc această carte pentru că eram foarte curioasă în legătură cu stilul autoarei. Am fost ușor dezamăgită, mi s-a părut statică, mult prea forțată pe alocuri. Și-a mai spălat păcatele spre sfârșit și asta a dus la cele 4 steluțe pe care i le-am acordat cu indulgență. 

Jocul minciunii - Ruth Ware
Jocul minciunii – Ruth Ware

Subiectul este bun dar total previzibil și nu a păstrat prea multe elemente surpriză, din punctul meu de vedere. Personajele feminine sunt personajele cheie în această poveste și mi s-au părut extrem de puțin conturate. Nu am resimțit deloc personalitatea lor. Trei femei căsătorite, cu carieră, cu copii, care lasă totul în urmă când Kate, prietena lor le trimite un singur mesaj ”am nevoie de voi”. Thea era singură care nu își găsise rostul, lucra într-un cazinou, Isa avea o fetiță de 6 luni și Fatima era căsătorită și avea doi copii. 

Firul narativ al cărții se împarte pe două planuri: trecut și prezent. Trecutul este modalitatea prin care aflăm cum s-au cunoscut cele patru și cum s-a născut prietenia lor, dar și despre jocul pe care îl jucau: Jocul minciunii. Se întâlniseră în vremea colegiului și Kate și Thea le-au luat sub aripa lor pe nou intratele în internatul din Salten, Fatima și Isa. Thea reinventase un joc pe care îl întâlnise într-un alt colegiu în care învățase. Jocul minciunii presupunea să mintă constant și să implice în minciunile lor pe cei mai cunoscuți din liceu, profesori etc. Jocul avea 5 reguli: Să minți, Nu schimba povestea, Nu te lăsa prinsă, Să nu le minți niciodată pe celelalte, Să știi când să încetezi să mai minți. Pentru fiecare minciună, fetele primeau puncte în funcție de cât de bine construită era minciuna și de cât de mult reușeau să fie credibile. 

Jocul minciunii – Ruth Ware Se termină vreodată minciuna? 

Începutul romanului ni le înfățișează pe cele patru fete la șaptesprezece ani de la evenimentul care le marcase și care le unise pentru totdeauna. Dacă la început am crezut că romanul este închinat prieteniei, pe parcurs mi-am schimbat părerea. Pe cele patru le ținea laolaltă minciuna și un secret teribil care dacă s-ar fi aflat ar fi iscat o avalanșă de repercursiuni. 

Kate era fiica unui artist renumit din Salten. Locuise alături de tatăl ei la Moară, o moară veche de apă, situată la marginea unui estuar. Moara fusese locul în care cele patru fete se refugiaseră pe timpul colegiului și locul în care aveau cele mai frumoase amintiri, asta până când un lucru neașteptat le desparte pentru totdeauna și cele patru devin elemente separate ale aceluiași nucleu. Separate, dar niciodată despărțite la nivel moral. Când Kate le cheamă în ajutor, ele lasă totul baltă și aleargă ca niște cățeluși la stăpânul lor. 

Cel mai enervant personaj a fost Isa. Isa este un munte de minciuni și de frică. Isa avea o fetiță de 6 luni și un bărbat pe care am crezul că îl iubește. Când Kate îi trimite un mesaj la miezul nopții și îi spune că are nevoie de ajutorul ei, Isa ascultă ordinul de îndată. Ba mai mult, o ia cu ea pe micuța Freya deși știa că Moara este o construcție dărăpănată, aflată în mijlocul unei mocirle, ruptă de civilizație și cu condiții extrem de nepotrivite pentru un bebeluș. Am dat vina pe teama ei că adevărul va ieși la iveală, dar când căsnicia ei este cu un pas în groapă și ea decide pentru a doua oară să meargă la Kate, nu mai are nicio scuză în fața mea. 

Thea este o altă victimă în jocul acesta al minciunilor. Nu prinsese rădăcini nicăieri. Bea mai mult ca niciodată și trăia la limita anorexiei. Avea o personalitate extrem de slabă și se refugia în spatele paharului cu alcool și al nopților petrecute în cazino. 

Fatima era medic și avea doi copii. Adolescenta rebelă fusese înlocuită de o tânără matură care își acoperea capul și care se ruga de cinci ori pe zi. Nu mai era loc în viața ei pentru greșeli și alcool. Pe ea am simțit-o căutând iertarea divină, mai împăcată cu ea decât celelalte. 

Kate este personajul egoist care implică persoane nevinovate în păcatele ei. Nu am înțeles de ce după șaptesprezece ani cineva rupe tăcerea, chiar dacă autoarea a aruncat un motiv pe acolo. Nu mi s-a părut bine închegat totul. Finalul și atitudinea lui Kate mi-au demontat ideea cu prietenia sinceră, dar mi-a oferit elementul surpriză după care am tânjit atât. 

Jocul minciunii – Ruth Ware este un roman psihologic, dar nu un thriller, l-aș cataloga mai mult ca un roman de suspans. Mi-a plăcut modul de scriere al autoarei, dar aș fi vrut ca acțiunea să fie mai bine legată, mai atent construită și structurată. Minciuna își făcuse loc adânc în viețile fetelor și două dintre ele nu au învățat niciodată cea de-a cincea regulă. Mi s-a părut destul de interesant, așa că voi mai citi și alte cărți semnate de ea. Sunt curioasă dacă stilul acesta este cel caracteristic romanelor ei. Voi ce părere aveți despre această autoare? 

Eu am fost cucerită de această carte când am văzut-o pe Libmag și mă bucur că am putut să o citesc. Voi o puteți găsi aici, Eu abia aștept părerile voastre. 

Reclame

17 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Mariam Oana spune:

    Felicitări pentru recenzia minunată și sinceră! ❤ Chiar eram curioasă cum ți se va părea, și eu am autoarea pe lista de dorințe de ceva timp.

    Apreciat de 2 persoane

    1. ancasicartile spune:

      Îți mulțumesc! Asta e părerea mea, poate altora li se va părea perfectă. Am avut constant nevoie de ceva…

      Apreciat de 1 persoană

  2. fansf spune:

    Exact din cauza Isei nu m-am putut bucura de acțiune. Am scris recenzie pentru Bookblog, urmează să apară, și exact aceleași puncte nevralgice am găsit și eu: cum naiba, ca mamă și soție, să dai fuga ca un cățeluș când fluieră stăpâna Kate, la dracu’-n praznic, în mlaștină, și chiar de două ori, riscându-ți căsnicia? Și ce mare mister, mari secrete, dezvăluite cu țârâita, un mare fâs până la urmă. M-a dezamăgit rău cartea asta, cu toate că n-aveam mari așteptări, după ce citisem „Într-o pădure întunecată” (despre care am scris pe FanSF, și nu de bine). Ruth Ware are un adevărat dar în a crea personaje feminine antipatice, lipsite de credibilitate și care acționează stupid.

    Apreciat de 1 persoană

    1. ancasicartile spune:

      Eu nu am citit alta carte de-a ei, dar asta mari lipsuri. Am zis că sunt eu vinovată :)))

      Apreciat de 1 persoană

  3. anasylvi spune:

    Nu am citit nimic scris de autoare, nici genul nu se inscrie in zona pe care o prefer de obicei insa imi place cum ai punctat diferitele aspecte ale romanului.

    Apreciat de 2 persoane

    1. ancasicartile spune:

      Îți mulțumesc! Mie îmi place genul, da romanul asta m-a plictisit și m-a enervat

      Apreciat de 2 persoane

  4. Geo spune:

    Recunosc ca nu mă tentează aceasta carte. Nu este genul meu.

    Apreciat de 2 persoane

  5. Sorina spune:

    Mie mi a placut mult cealalata carte a ei. Din cate vad, seamana cu stilul ei, dar nu mi dau seama pana nu citesc.

    Apreciat de 2 persoane

    1. ancasicartile spune:

      Eu nu am citit-o. Asta mi s-a părut prea lunga pentru subiectul pe care îl are. Nu e ofertant deloc.

      Apreciat de 1 persoană

  6. Te iubesc! Ai cele mai frumoase recomandari de carti!

    Apreciat de 2 persoane

    1. ancasicartile spune:

      Pot sa roșesc?♥️ Îți mulțumesc și te îmbrățișez!

      Apreciat de 1 persoană

  7. Tu stii deja, cand este o carte despre care nu am auzit nimic, trag un ochi la recenziile tale, pentru a vedea ce si cum. In cel mai fericit caz, o voi amana pe aceasta…

    Apreciat de 3 persoane

    1. ancasicartile spune:

      Poate tu o vei simți altfel. Mie mi s-a părut prea lungită. Chiar sunt curioasa de părerea ta.

      Apreciat de 1 persoană

  8. Încă nu știu ce sa zic despre carte, nu prea pare a fi genul meu – deși citesc cam orice prind :))
    Probabil, cândva, nu acum, îi voi da o șansă, dar nu cred ca se va întâmpla foarte curând :))
    Oricum, recenzia este foarte buna, felicitări!😊

    Apreciat de 2 persoane

    1. ancasicartile spune:

      Îți mulțumesc mult!♥️♥️ Eu citesc thriller, dar asta nu a fost pe placul meu.

      Apreciat de 2 persoane

  9. Geo spune:

    Ce bine suna recenzia ta! Mai ca sunt si eu tentată sa citesc cartea asta.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s