Recenzii

Pe insulă – Tracey Garvis Graves (recenzie)

26240912_2021281408138564_7812001820773414401_o.jpg

Romanul acesta mi s-a lipit de suflet în ciuda faptului că, pe alocuri, sfidează un pic logica, sau cel puțin ceea ce numesc eu logică într-o carte. Sunt un cititor ”chițibușar”. Caut mereu explicațiile, logica, nu accept jumătățile de măsură și deciziile luate în pripă doar pentru a fi luate. În acest roman dai deoparte faptul că produsele cosmetice ce ar fi consumate în mod normal în câteva luni durează vreo trei ani, dai deoparte întrebările pe care ți le pui datorită regimului alimentar sau curiozitățile despre vreo boală, vreo răceală sau mai știu eu ce îți trece prin cap. 

Te gândești la simplitatea vieții lor, te întrebi dacă nu cumva simplitatea acelui stil de viață este echivalentul paradisului mult visat, dacă nu cumva viața complicată și oamenii care te înconjoară nu îți vor judeca și condamna fiecare alegere anulând orice șansă a ta la fericire. Nu am visat noi toți, măcar o singură dată, să ne pierdem pe o insulă pustie, departe de prejudecăți, de norme de conduită, de morală și de stres? Da, am fi fericiți pentru câteva zile, apoi ni s-ar face dor și ne-am întreba…mai există fericire odată întorși la vechiul stil de viață? Ne sunt afectate deciziile de mediul în care ne aflăm? 

V-am pierdut? Vă asigur că astea vor fi, în cea mai mare parte, și concluziile voastre după lecturarea acestui roman. Nu știu ce aș fi făcut eu și nici dacă aș fi rezistat atâta timp, așa că am admirat și mai tare personajele și am apreciat modul cald, cuminte și simplu în care este alcătuit totul. Acțiunea curge cu aceeași lentoare specifică unei zile de vară pe o insulă tropicală, dar nu te deranjează, te ajută să înțelegi, să construiești și să apreciezi. 

Eu am fost destul de sceptică în privința acestui roman și l-am adus mai în față pe lista de lectură mai mult pentru a-mi demonstra superficialitatea și slaba lui calitate. Și m-am înșelat. Mi-a plăcut, mi-a intrat în suflet atât de tare că am început-o ieri și am stat până târziu în noapte în compania ei. Eram curioasă să văd. Să nu mă înțelegeți greșit, nu afirm că este vreo mare operă literară, vreo carte care abundă în lecții și filozofii de viață, dar este o poveste care inspiră dragoste, curaj, determinare, acceptare și putere de sacrificiu.

Anna Emerson este profesoară de engleză, are treizeci de ani și multe întrebări în legătură cu viitorul său. Mama ei era mai pragmatică și rezuma totul la ”ești fericită cu sau fără el?”. Anna nu mai știa. De opt ani trăia o poveste de dragoste cu John și aștepta mereu, emoționată, marea întrebare care întârzia să apară. Pentru ea viitorul se contura clar: familie și copii. John se pare că nu avea aceeași viziune. Dornică să pună un pic de distanță între ei, distanța aceea binefăcătoare care limpezește gândurile, Anna acceptă propunerea familiei Callahan: să meargă alături de întreaga familie pe o insulă pustie și să îl mediteze pe T.J., fiul lor care trebuia să recupereze cunoștințele de la școală.

Anna împachetează conștiincioasă toate lucrurile de care ar putea avea nevoie pe o insulă pustie și decide să se bucure de acest colac de salvare aruncat de viață. Habar nu avea de întorsătura dramatică pe care o va lua viața ei! 

T.J. Callahan avea 16 ani și se recupera după o luptă grea cu limfomul Hodgkin și ultimul lucru pe care îl voia era să meargă într-o vacanță cu părinții. Voia să se bucure de viață alături de prietenii săi, să meargă la colegiu și să se îndrăgostească. Datorită unei petreceri pe ultima sută de metri, T.J. trebuia să ajungă pe insulă cu profesoara lui, Anna Emerson. 

După câteva zeci de ore de așteptat, zboruri anulate și ore de nesomn, cei doi sunt îmbarcați într-un hidroavion care avea să îi poarte spre destinația de vis. Doar că la jumătatea drumului, chiar deasupra oceanului, pilotul suferă un atac de cord și moare chiar înainte de o manevră riscantă, dar care are rolul de a asigura supraviețuirea celor doi tineri. Răniți și speriați, plutesc în derivă pentru câteva ore până când valurile îi scot la țărm pe o altă insulă. Era o insulă micuță, nelocuită, dar se amăgeau cu gândul că a doua zi vor începe căutările de salvare și că totul va rămâne doar o amintire. 

Din fericire găsesc în apropiere un cocotier și un arbore care făcea fructe de pâine, cel puțin nu aveau să moară de foame până la salvarea lor. Valurile aduc la țărm și rucsacul lui T.J. și valiza cu produse de igienă a Annei, dar și barca pneumatică ce ar fi trebuit să aibă și rachete de semnalizare și aparate de localizare de urgență, dar care dispăruseră miraculos de la locul lor. 

Sunt nevoiți să se descurce cu puținul care îl aveau la îndemână și sperau din tot sufletul că salvarea lor nu va mai întârzia mult. Erau înfometați și însetați, Annei îi era teamă ca boala lui T.J. să nu revină și încercau constant să se încurajeze unul pe celălalt. Descoperă pe insulă o baracă abandonată din lemn și câteva scule ruginite. Poate valorau puțin, dar pentru ei erau ca o asigurare de supraviețuire. 

După ce trec pe rând ziua de naștere a lui T.J.,  Crăciunul și ziua de naștere a Annei din luna mai, cei doi sunt convinși că acasă li s-a organizat slujba de înmormântare și că doar un miracol i-ar mai fi salvat. Renunțaseră să mai creadă în miracole după ce două elicoptere trecuseră survolând zona în zadar, dar erau hotărâți să supraviețuiască, să ajungă acasă și să petreacă împreună următorul Crăciun. 

Petrecuseră atâtea zile în paradisul construit din greu cu mâna lor. Cine ar fi crezut că au trecut trei ani și că T.J. devenise bărbat? Un bărbat de care Anna se simțea tot mai atrasă. Era greșit, dar cine îi putea condamna aici? Mai exista cumva ziua de mâine? Anna spera că da, dar oare vechea lor lume ar fi putut accepta statutul lor? Ar fi putut familiile lor să înțeleagă pasiunea și nevoia lor? Și John, cum rămâne cu John? O mai aștepta el oare? 

Pe insulă nimic nu era sigur. Nici măcar masa de seară sau rezerva de apă de ploaie. Nu erau siguri de salvarea lor și nu știau dacă și cum va evolua tot ceea ce se înfiripase între ei. Fusese de vină natura, nevoia și dorința? Sau era dragoste? Dragostea aceea dintre doi oameni maturi care știu ceea ce caută. Pe insulă sunt apropiați și împart un petic de pământ. Dar cum va fi când vor reveni la viețile anterioare? Sau dacă unul dintre ei ar păți ceva?

Mi-a plăcut mult povestea de dragoste dintre cei doi. Este la fel de naturală ca și cadrul idilic în care trăiesc. Acțiunile lor sunt spontane și par lianele de care se agață pentru privi spre mâine cu speranță. Cele două personaje centrale sunt credibile, sensibile și par verosimile. Sunt luptători, dar știu când să lase garda jos. Se iubesc în ciuda tuturor prăpastiilor dintre ei chiar dacă știu că în lumea lor nu vor avea nicio șansă.

 

V-am spus că am avut multe întrebări pe alocuri, că am privit sceptic și cu sarcasm tot ce se întâmpla pe insulă. Dar, la un moment dat, povestea mi s-a insinuat în suflet și nici nu știu când am început să simt emoția și nerăbdarea, deznădejdea și speranța celor doi protagoniști. Dacă sunteți în căutare de un roman în care să vi se culcușească sufletul, de un roman cu o poveste atipică de dragoste, atunci ”Pe insulă” este alegerea potrivită! Vă recomand cartea! 

Cartea a apărut la Editura Publishing House și o puteți achiziționa de pe diverse site-uri: libris.ro, elefant.ro, librărie.net, cartepedia.

 

Romanul va fi și ecranizat! Abia aștept!

Anunțuri

13 gânduri despre „Pe insulă – Tracey Garvis Graves (recenzie)

  1. Chiar eram curioasa de parerea ta despre acest roman. Pe mine nu m-a atras, pentru ca am citit un fragment pe undeva si mi s-a parut destul de pueril. Dar poate ii voi da o sansa, in urma recenziei tale.

    Apreciat de 2 persoane

  2. Mi-a placut foarte mult cartea! Nu am pornit cu nici o prejudecata legata de diferenta de varsta sau statut dintre cei doi, pentru ca povestea lor de viata imaginata in carte e una aparte, iesita din tipare. E foarte sensibila si frumos scrisa. Cartea m-a dus cu gandul la filmul Laguna albastra.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Cand am văzut că te-ai apucat de ea,abia asteptam sa iti citesc recenzia.Pe mine (ca de cele mai multe ori) m-a atras titlul si coperta ,dar nu citisem nimic despre ea.La fel cum spune si Oliviana ,din ce am aflat din recenzia ta,parca te duce cu gândul la Laguna albastră. O sa o trec pe listă.

    Apreciat de 1 persoană

  4. So! Am fost foarte sceptica in privinta acestui roman. Nu neaparat din pricina diferentei de varste, cu toate ca acest aspect a stat la baza deciziei de a-l ocoli. Nu este o noutate ca anul trecut, in special in ultimele luni ale lui, am cam dat gres cu alegerea lecturilor, asadar inclin sa cred ca am dezvoltat o fobie fata de noile aparitii despre care nu cunosc mare lucru. Drept sa spun, nu prea m-a atras nici coperta. Pare monotona. Statica. Fara strop de vivacitate. Tot ceea ce tine de static, nu-mi pica bine. Cand citesc incerc sa ma detasez de realitate, nu sa tot caut cu lupa actiunea. In fine. Acum bat campii. Faza este ca asteptam impresia ta inca de cand ai postat ca citesti, iar dupa recenzie sunt hotarata sa-i dau o sansa cat mai curand. Povestea chiar seamana cu Laguna albastra, diferenta este ca protagonistii aceleia erau de aceeasi varsta.
    In alta ordine de idei, felicitari pentru recenzie! Tin mult la parerea ta si ma bucur enorm ca am mai adaugat o dorinta de lectura in acest nou an. Iti urez spor in toate si timp sa ne delectezi cu opiniile tale! Pup!

    Apreciat de 1 persoană

  5. Felicitări pentru recenzia minunată! ❤ Nu eram foarte sigură în privința acestui roman, tot încerc să mă abțin, dar în urma citirii recenziei tale cred că o să îl adaug pe listă. Deocamdată, sunt cu listele, până mai citesc câteva cărți din cele avute acasă 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s