Recenzii

Dresoarea – Cristina Nemerovschi Recenzie

26685794_2018826391717399_1222157280764767219_o (1).jpg

„Uneori, mi se pare că toată iubirea care mi-a fost răpită în copilărie, iubirea de care ar fi trebuit să am parte mi s-a adunat în interior într-un glob multicolor și scânteiază de acolo cu putere, împrăștiind viață în jurul meu. Pentru că doar iubirea e ceea ce împinge viața să meargă mai departe.”

 Sunt pe lume atât de multe cărți. Sunt cărți pe care le citești și cărți care îți citesc în suflet. Așa a fost pentru mine cartea Cristinei. A trebuit să recitesc de câteva ori paragraful de mai sus. A trecut multă vreme de când nu m-am mai regăsit atât de mult în niște cuvinte. Era ca și cum as fi călătorit în interiorul meu și aș fi putut deodată să dau glas sentimentelor pe care le port pe dinăuntru. Ca și cum, pentru prima oară în mulți ani, rănile mele ar purta un nume. Ca și cum le-aș înțelege. Am știut odată cu paragraful ăsta că voi fi cucerită prea ușor de autoare și că lecturarea acestui volum va fi ca o privire în oglindă. Nu pentru a-mi vedea chipul ci pentru a privi în sufletul meu, pentru a înlătura stratul confortabil în care l-am învelit și pentru a permite amintirilor să irumpă în forma lor cea mai pură. 

Povestea Ludmilei mi s-a părut remarcabilă și extrem de bine conturată și de pusă în scenă. M-am simțit exact ca la circ. Privirea mi-a fost furată de sclipiciul costumelor, de magie și de senzația de libertate. După ce cade cortina și animalele sălbatice sunt duse înapoi în cuști, ies la lumină adevărații monștri – cei interiori. Dacă se putea descurca admirabil cu animalele sălbatice și le putea îmblânzi cu multă calmitate și dragoste, Ludmila (aka Lidia) nu știe să îi liniștească pe demonii din interior. Erau mult mai puternici și se hrăneau constant cu teama ei, cu amintirile copleșitoare și cu rănile din copilărie care încă mai supurau. 

Ludmila era puternică și hotărâtă dar își construise un zid de apărare în jurul amintirilor sale. Izolase în cel mai adânc colț al minții și al sufletului tot ce însemnase prima jumătate a vieții ei. Nimic nu fusese demn de luat de acolo. Poate doar visul ei de a lucra la circ, de a se îmbăta cu libertatea și de a sfida propriile limite.  

Dacă își privea viața din afară, ar fi putut jura că este fericită. Făcea ceea ce își dorea, își iubea animalele pe care le trata ca pe copiii ei, primea în fiecare zi câte un dar de la un admirator secret, era apreciată pentru numerele sale de dresură și încercase chiar o relație cu Marius, lucru care se dovedise o mare greșeală ulterior. Atunci de ce se simțea incompletă? Ce o atrăgea mereu în vârtejul trecutului și în starea aceea de nesiguranță? 

Oksana. Oksana era sora ei și puntea către un trecut pe care și-l dorea foarte adânc îngropat. În noaptea care i se hotărâse soarta, acum cincisprezece ani în urmă, Oksana dispăruse și de atunci nu mai știa nimic de ea. Știa că nu avea cum să fi dispărut în același incendiu care le-a mistuit casa, simțea, avea nevoie să creadă că Oksana era vie și că ajunsese o femeie minunată. 

Oksana era prezentă în acele groaznice amintiri ale sale. Se născuseră într-un sat din Ucraina și avuseseră ghinionul să aibă o familie în care ”dragostea” și datoria de părinte să se manifeste prin înjurături, lovituri și aripi frânte înainte de primul zbor. Ludmila avusese o copilărie de coșmar și uneori nu știa cum de rezistase atâta timp bătăilor crunte. Rezistase fizic, pentru că psihic avusese nevoie de multă terapie pentru a permite amintirilor acelea crunte să se sedimenteze și să aștearnă iertarea și uitarea peste ele. 

Ar fi îngropat totul și ar fi uitat, dar unde era Oksana? De ce nu regăsise calea către ea? De ce nu o căutase? Ce se întâmplase atunci? Era ea gata să accepte un alt adevăr? Dacă amintirile Oksanei nu coincideau cu ale ei?

Mi-a plăcut tare mult cum este construit firul narativ. Facem salturi, acrobații ca la circ, în trecutul Ludmilei – fără plasă de siguranță și dăm piept cu momentele care i-au distrus sinele- și în prezentul ei – când plasa de siguranță este alcătuită din prieteni, încredere, dragoste și o realitate pe care și-a construit-o singură, bucată cu bucată. 

Pasajele referitoare la trecutul ei m-au ajutat să îi înțeleg și mai bine stările și mi-a redat legătura specială dintre cele două surori. Și totuși ceva le îndepărtase. Ce făcuse Ludmila când avea 15-16 ani? Asta era întrebarea care se tot întorcea zi de zi în mintea ei. 

Nu mă pregătisem în niciun fel pentru tot ce se întâmplă în ultimele pagini ale cărții. A fost un punct de maximă intensitate, punctul în care mă gândeam că liniștea tuturor va fi spulberată, că demonii interiori își vor da spectacolul final și că vor învinge. Uitasem să cred în globul acela multicolor care pune lumea în mișcare. Uitasem să cred în iertare și în eliberarea conștiinței, a împăcării cu sine. 

Cartea asta este o lecție. O lecție despre iertare, despre puterea iubirii și despre pasiunea care trebuie să ne conducă în viață. Este prima mea ”întâlnire” cu autoare și mă declar profund impresionată de profunzimea scrierii sale și îi mulțumesc pentru călătoria această inițiatică în cunoașterea de sine pe care mi-a oferit-o. 

Abia aștept să mai descopăr și alte cărți semnate de ea. Recunosc ca aveam câteva prejudecăți la adresa cărților sale, dar acest nou roman atinge o maturitate literară extraordinară. Se resimte o experiență de viață, o inteligență uimitoare și un talent fantastic pentru a reda cele mai intense sentimente și trăiri. 

Cartea a apărut la Editura Herg Benet și o găsiți aici. Eu v-o recomand cu tot dragul! 

 

Reclame

15 gânduri despre „Dresoarea – Cristina Nemerovschi Recenzie

  1. Prejudecăți am avut și eu, dar am ascultat-o pe youtube, în cadrul unor interviuri, și sunt sigură că și cărțile autoarei reflectă cultura sa bogată. Felicitări pentru recenzia absolut minunată! ❤ Mă bucur că am acasă romanul, altfel mi l-aș fi dorit sigur în urma recenziei tale.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s