Anca scrie...

Să numărăm…

play-stone-1744790__340

Învățăm de mici să numărăm. Un copilaș drăguț, concentrat și care ridică stângaci fiecare degețel și numără…imaginea asta îmi pare atât de plină de gingășie. Anii trec și învățam și mai multe numere. Știm deja să numărăm chiar și numerele alea cu multe zerouri (cifre pe care le auzim ori la câștigurile la Lotto ori când vine vorba de mita sau salariul politicienilor). Eu cred că numărăm greșit. Nu, nu, e bine cum numărăm. Douăzeci înseamnă douăzeci din orice unghi privești. Nu vorbesc de cantitate. Vorbesc despre calitatea numerelor din viața noastră.

Ne grăbim mereu undeva, spre ceva. Numărăm cu nerăbdare clipele rămase până la ziua noastră (până la o vârstă. După un număr de 29 și restul treaba ta, te gândești, te rogi și speri să uite toți să îți aducă aminte de anii pe care îi împlinești. Nu vrei să uite că e ziua ta. Iubești cadourile. Nu?)

Uităm să ne bucurăm de minutele petrecute în compania cuiva și uităm că poate mâine nu mai există pentru unul dintre noi. Numărăm greși clipele pentru o îmbrățișare. Din punctul meu de vedere, o îmbrățișare ar trebui să aibă minim 60 de secunde. Să simți tot ce sufletul are să îți spună. Să lași gestul acesta să vorbească în locul tău.

Numerele ne ghidează viața. Ne concentrăm pe numerele din cont (corect, trebuie să și trăim), dar dacă am face un bilanț al clipelor petrecute cu mama la telefon sau cu familia petrecută în jurul mesei, ar fi pozitiv?

Eu număr mereu. Număr clipele trecute de când pleacă soțul meu. Nu este partea pesimistă din mine. Știu că fiecare clipă scursă mă duce mai aproape de momentul în care revine. Număr părerile de rău pe care nu le exprim (sunt mai bună la teorie, csf nai csf?). Număr cuvintele pe care nu ar fi trebuit să le spun (dacă aș număra atâtea oi seara aș adormi jumătate de cartier). Număr te iubesc-urile pe care nu le rostesc și îmbrățișările pe care nu le dau. Adaug clipele pe care le pierd cu gândurile rătăcite precum caii verzi ai lui Smiley. Mai număr oamenii pe care i-am pierdut din vina mea, nu e așa greu să îmi recunosc vina. Și momentele în care am fost campioană la lașitate. Clipele în care le-am țipat în loc să le zâmbesc. Minutele pe care le-am plâns și nu am spus nimănui despre ceea ce mă doare.

Apoi am numărat greșelile pe care am încercat să le repar. Amintirile și clipele în care mi-am privit frații în ochi în loc să îi privesc în ecranul telefonului mobil. Am numărat instantaneele pe care le păstrez în cel mai frumos album pe care îl dețin: albumul din inima mea. Am numărat strângerile de mână împărțite cu mama mea. Și clipele în care două mânuțe drăgălașe mi-au răsfirat părul și m-au strâns cu iubire în cea mai pură formă. Momentele în care am acționat și nu am mai tăcut. Clipele în care m-am privit în oglindă și am spus că mai pot, că voi putea atâta timp cât nu mă voi mai gândi la renunțare. Am numărat toate minutele în care mi-am făcut culcuș lângă tine și m-am lăsat învăluită de dragostea și de siguranța pe care mi-o oferi. Secundele în care am amețit de fericire și cărțile în care mi-am pierdut pașii și gândurile.

Viața este un șir infinit de numere. Dacă am învăța să contabilizăm doar momentele pozitive și am adăuga în fiecare zi în dreptul unui număr ceva ce ne face fericiți…bilanțul anual ar fi mereu pe plus. Este adevărat că viața este grea, că unii primesc mai multe lovituri decât alții, dar greutățile vin oricum. De ce le-am întâmpina deja obosiți și triști?

Reclame

4 gânduri despre „Să numărăm…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s