Recenzie: Spovedania unui preot ateu – Ion Aion

25182023_2003631639903541_821849685540690507_o.jpg

” De mulți ani port haina preoției. Am slujit atâtea Învieri, an de an, și atâtea morți, mult mai multe, ori de câte ori s-a ivit prilejul. Am văzut atâtea nașteri și decese, atâtea vieți… atâtea suflete pe dinăuntru, din scaunul spovedaniei, acolo unde mii de oameni, de-a lungul vremii, mi-au arătat gândurile tale, îndoielile, neputințele, durerile, dar mai ales toate mizeriile ascunse în viscerele lumii.

Când m-am hirotonit eram doar un copil. După primele spovedanii, m-am maturizat. După primele înmormântări, m-am abrutizat. După atâtea slujbe, m-am plictisit… de moarte … M-am săturat de studiul ăsta antropologic al omului religios. Cândva m-a fascinat, dar acum, că am văzut prea mult…”

 Au trecut prea multe cărți de când nu m-am mai mirat și m-am enervat așa cum am făcut-o în această după-amiază. Cartea asta ar fi reușit să mă facă să zâmbesc dacă nu m-ar fi durut atât de tare. Poate că nici nu ar fi trebuit să o citesc în această perioadă, poate că am fost prea dură cu ea, poate că s-a legat cumva de principiile mele și asta m-a durut. Mno, unii mă pot judeca sau mă pot pune la zid. Nu e tocmai creștinește ce voi face eu. Judec un om. Îl judec prin prisma a ceea ce a așternut pe hârtie și mi-a arătat și mie.

Pentru orice meserie este nevoie de har, de vocație. Unii au aceste înzestrări, alții ajung să practice o anume meserie presați de considerente financiare sau de cei din jur. ”Preotul” din cartea noastră recunoaște că viitoarea lui soție și viitoarea soacră sunt principalii factori pentru preoția sa. De ce am pus ghilimele? Pentru mine nu a fost preot. Un preot crede în misiunea sa. Nu aș vrea să stârnim polemici. Pentru mine preot adevărat este cel care este atent la nevoile celor din comunitatea sa. Nu suport hainele aurite, BOR – mașinile de firmă, catedralele uriașe și clopotele de sute de mii de euro. Iubesc bisericuțele acelea care au nevoie de o mână de pictură, de încălzire și în care vocea preotului reverberează în pereți și în suflet. Pentru mine toate religiile lumii sunt sub aceeași cupolă. Credința – asta ne unește pe toți. Toți credem în acel ceva superior care ne ghidează pașii. Chiar dacă nu ar exista, să dăm Cezarului ce e al Cezarului, nu este reconfortant să știi că există cineva pe undeva care te poate ajuta? Cineva pe care să îl chemi în ajutor? Religia o lăsăm spre discuție celor mai înțelepți.

Revenind la preoție și ghilimelele aferente. Am încercat să înțeleg dacă volumul de față este născut din dorința de a spune păsurile sau din vreo frustrare. Cred că a doua varianta este mai plauzibilă. Descoperirea unor tumori care pentru ”preotul” nostru sunt sinonime cu moartea, a dat naștere acestor zguduiri ale credinței. Eu așa simt. Mi-e greu să cred că un ”preot” care a avut har și înclinare către această misiunea poate să ia acum în deșert tot ce a făcut. A jignit slujba sa, a jignit enoriașii și a tratat pe toată lumea cu un soi de grosolănie. Asta e părerea mea.

De ce spun de frustrare? Pentru că știm că în cultul ortodox sunt șapte taine. ”Preotul” nostru vorbește despre moarte. Înțeleg că toată viața dogmele creștinești ne învață să trăim curat și cinstit, să fim pregătiți pentru eternitate, dar nu asta e tot. Importantă este destinația, dar și călătoria.

Am apreciat mai mult finalul cărții care ne îndeamnă să ne aplecăm spre cei din jurul nostru, dar nu cumva exact asta trebuia să ne învețe cât a fost preot?

Singurul gând bun care mi-a rămas în urma acestei lecturi a fost acesta. Să fim mai atenți la cei din jurul nostru. Să ar mai fi ceva: să nu faci nimic din obligație. Se spune că jumătate din viața noastră ne educăm prin prisma a ceea ce facem, prin prisma meseriei noastre, dar, repet, nu din  meseria făcută din obligație.

Este o carte care într-un fel îți pune la încercare mintea, dar nu și credința.

Ce părere ați avut despre acest roman? L-ați citit? V-a plăcut?

 

Reclame

22 de gânduri despre ”Recenzie: Spovedania unui preot ateu – Ion Aion

  1. Mariam Oana zice:

    Posibil să fie una dintre încercările prin care acesta trece. Chiar dacă este preot, este tot om, cu slăbiciunile lui, iar uneori, credința mai are coborâșuri, nu rămâne constantă, oricât ne-am dori… Poate așa e și la el, una din coborâri… Frumoasă recenzie, felicitări! ❤

    Apreciat de 1 persoană

  2. anasylvi zice:

    Sa inteleg ca preotul respectiv devine ateu? Am observat de multe ori ca excesul de religie mai mult indeparteaza pe unii de Dumnezeu decat ii apropie. Totusi, a fi preot este o vocatie dar a devenit mai mult o meserie. Stiu ca exista preoti cu mult har dar ma intreb si cati din marea masa a preotilor mai cred cu adevarat in ceea ce fac.

    Apreciat de 2 persoane

    • ancasicartile zice:

      Pe ideea religiei care a devenit instrument de manipulare, nu mă deranja. Dar el se leagă de moarte, și spune lucruri ce i s-au spus sub Taina Spovedaniei. Aici m-a pierdut. Cred in Dumnezeu, nu în oameni sau în instituția care a devenit Biserica. Preoții sunt preoți cu beneficii. Numai pentru benficii, mai corect.

      Apreciat de 2 persoane

      • anasylvi zice:

        Intotdeauna este trist cand cineva devine ateu. Respect toate religiile dar nu cred ca numai una detine adevarul suprem, asa cum mai toate pretind. Cu toate acestea, niciodata nu m-am indoit de existenta divinitatii. Sa pierzi aceasta conexiune mi se pare ceva foarte dureros, mai ales pentru un preot. Strict parerea mea, nu o consider litera de lege.

        Apreciat de 1 persoană

  3. ancasicartile zice:

    Asta este și părerea mea. Mai dureros este că am simtit că și-a pierdut credința când a aflat de tumori. De parcă preoția ii asigură o viață fără de griji și boala. Putea să îi fie zdruncinată credința. E dreptul lui. Da până la ateism e cale lungă.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Emil Calinescu zice:

    Am scris mai multe pe blogul meu. Las recenzia la sfarsit, daca te intereseaza. Eu, vizavi de articolul acesta, am fix 3 observatii de facut:

    1. Ma bucur ca nu este recenzie clasica, din aia gasibila pe orice blog literar, si este un articol de opinie. Pot fi sau nu de acord cu el, dar imi place ca e diferit. Nu e umplut aiurea cu citate, din care sa nu aflu nimic. Din acest punct de vedere, bila alba.

    2. O intrebare: esti sigur ca are cancer? Pe mine cartea nu m-a convins c-ar fi adevarata. Dimpotriva: mi se pare mult fictionata, motiv pentru care nu stiu ce e adevarat si ce nu in ea.

    3. Ca sa fiu un pic avocatul diavolului, sa nu fie un comentariu ultra-laudativ la adresa ta (desi nu te cunosc, imi place cum scrii si te mai citesc din cand in cand), nu crezi ca aceasta carte este adresata EXCLUSIV ateilor? Dupa titlu intai si intai. Deci, cumva, nu ti-era adresata. Nu e un repros, e o intrebare. O curiozitate.

    Articolul meu, deloc recenzie, ci OPINIE, este aici – https://citestemil.ro/spovedania-unui-preot-ateu-ion-aion/

    Apreciat de 1 persoană

    • ancasicartile zice:

      Iti multumesc pentru comentariu! Recunosc, am avut emoții înainte să îl deschid. Nu, nu sunt sigură că are cancer, probabil doar s-a agățat de asta.
      M-am gândit că este o carte dedicată ateilor, dar eram curioasă sa vad de unde s-a născut ateismul lui. Citisem ceva articole despre el si il respectam pentru faptul că nu a îngroșat rândurile celor cu Mertanuri si vile pe numele lor. Sunt curioasă sa iti citesc părerea

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s