Căderea împărățiilor – Stachecian, volumul 1 din trilogia Apa vie

23004630_1986252371641468_6793285492784016117_o.jpg

 

Vă aduceți aminte de basmele copilăriei? Atunci, recunoașteți cu ușurință următoarea frază:

”Pe vremea când Dumnezeu şi Sfântul Petru umblau pe pământ sub chipul unor moşnegi gârbovi sprijiniţi în toiag şi cu sandale rupte, se întâmpla să bată pe la uşile oamenilor la căderea nopţii iar de multe ori erau izgoniţi.”

Autorul acestui volum reușește să reconstruiască același cadru idilic folosind limba literară veche și elementele basmului. Creează cu aceste instrumente un basm modern, un basm în care misticismul te ține prizonier și te face să te întrebi dacă aceste ființe există aievea sau se nasc din răutatea ce își face cuib în sufletele noastre.

Înainte să vă povestesc un pic despre acest volum, trebuie să felicit autorul. Dacă autorul este un domn la vreo 50-60 de ani, profesor de Limba și literatura română sau licențiat în Litere, îl felicit pentru că aduce un suflu nou literaturii românești și se duce pe un drum nebătătorit. Dacă mă înșel și are altă vârstă și nu este nici licențiat, nici profesor, îl felicit de două ori. Pentru că o carte implică un volum uriaș de muncă, dar ca să scrii o carte fiind tot timpul atent la cuvinte, să folosești regionalisme sau forme ușor îmbătrânite (nu sunt arhaisme), mie îmi denotă profesionalism și inteligență.

Trebuie să menționez și faptul că deși scriitura m-a dus cu gândul la stilul lui Sadoveanu, și mi-a trezit emoții și melancolii, mi-a fost greu să pătrund în poveste și să o înțeleg la adevărata ei valoare. Mi-a fost greu să mă conectez la firul poveștii, dar am continuat pentru că îmi plăcea personajul principal masculin și pentru că dincolo de zmei, ursitoare, cai înaripați, tărâmuri populate de Blajini sau Pelerini, se întrevede talentul autorului și penița lui ruptă din plaiuri stropite cu praf magic de zâne.

Nalbian este nucleul acestui volum. L-am remarcat de la primele rânduri și călătoria lui mi se pare una inițiatică. Dincolo de căutarea Apei vii se ascunde căutarea lui interioară, călătoria în care își caută locul și sensul pe acest pământ. Cel puțin asta a fost percepția mea.

Nalbian locuia în Libra, la Cotul Mărgăritarului. Ținut idilic, aflat parcă la granița dintre real și magie, ținut în care toți munceau și în care Nalbian nu concepe ura și violența.

 „Ținutul acesta, Cotul Mărgăritarului, a avut parte, din cele mai vechi istorisiri, de puterea inimilor cumsecade. Fiii şi fiicele locurilor au rezistat, şi-au întărit obiceiurile, au înfruntat şi au alungat teribili răufăcători, ba chiar şi înfricoşătoare creaturi, dacă ar fi să dăm crezare legendelor. Astăzi, deşi rânduirea ține multele pământuri de partea stăpânului, spiritul e mai liber, dreptatea se împarte cu înțelepciunea bătrânilor învățați, iar toți cei care-şi văd de treabă se bucură de roade îndestulătoare”. 

Pentru a înțelege și mai bine firea lui și de ce destinul se pare că l-a însemnat anume, edificatoare sunt cuvintele părinților lui:

”  -E mare acum, știe ce face. Are dor de ducă, e sănătos la flăcăi. 

– Știu și eu bărbate…Mai pleacă omul, o drumeție, la cetate, la munte. Și se găsesc ele leacuri, ajutoare minți destupate. El nu, se duce unde se termină pământul de sub picioare, altceva nu-l mulțumește. 

-Dacă-l cheamă ce caută…Am încredere în mintea lui, mai mult decât în a trei jupâni din orice ținut, încearcă el s-o liniștească. 

-De mic are el dileme. Mai știi când fugea cu rațele? Voia să le facă să zboare. Până a trântit una bine, de-a rămas șchioapă. Greu l-am scos din stare ei. ”

Pe scurt, Nalbian ura nedreptatea și dușmănia. Nu înțelegea de ce nu se pot stinge conflictele cu vorbă bună și nu reușea să identifice sursa disensiunilor dintre semenii săi.

”Dacă nu cu împăcare, atunci cu ce să stingi ura?”

Ceea ce pornește ca o aventură specifică unor băieți cu visuri mărețe, se transformă treptat în scopul vieții lui Nalbian. Alături de frații lui de suflet, Adenil și Brosoc, construiește o luntre ce i-ar fi putut purta pe apele Mărgăritului până la cetatea Karivatra. Adelin se logodește și locul lui este luat de trupeșul Getozak, un flăcău bine legat ce făcuse parte din oastea Librei.

Deși își îndeplinesc acest vis după câteva peripeții, Nalbian nu își stinge tumultul interior și își separă drumul de cel al prietenilor săi. Trebuia să găsească Apa vie, cheia tuturor problemelor, iar pentru asta avea de rezolvat o ghicitoare și de înfruntat multe pericole:

” La trei degete de rouă, zece fură, vine nouă, 

Măsură rămasă deci, câte au căzut în beci.

Cât de mare sau adânc el, poartă-n pântece la fel.

Cine-o bea cu picătura, ca și prima și totuna,

Vindecare vor afla, și trupul și inima.” 

Călătoria lui Nalbian se pare că îl poartă până la capătul pământului. Avea cu el o bucată de hartă, câteva învățături de la Înțelept, o dorință nestăvilită și câțiva galbeni pe care nu întârzia să îi împartă cu cei nevoiași. La un moment dat mi-a dat impresia că era vreun sfânt de-a lui Dumnezeu trimis să aducă liniștea și dragostea pe coclaurile unde exista doar nevrednicie și neputință.

Pentru a ajunge la Apa vie, Nalbian va trebui să înfrunte creaturi mistice și pericole ce ar fi putut să îi zdruncine credința și misiunea. Dar se pare că în ciuda condiției lui umane, Nalbian este hotărât să răzbească. Va ajunge el la sursa Apei Vii? Va înțelege cu adevărat misiunea lui? Se va putea întoarce acasă în Libra? Asta veți descoperi voi singuri, dacă v-am trezit curiozitatea.

Lecturarea acestui volum a însemnat pentru mine o adevărată aventură. Au alternat pasajele în care mă bucuram și încercam să descifrez misterul și sursa inspirației cu pasajele în care m-am simțit rătăcită într-un tărâm fără hotare. Am apreciat stilul de scriere, personajele extrem de bine creionate și faptul că autorul a demonstrat că și astăzi se pot scrie basme și că inspirați de cuvinte mai putem crede în magia ursitoarelor și a zmeilor.

Este o serie care promite aventuri nemaipomenite și incursiuni în tărâmuri fermecate.

Mulțumesc mult autorului pentru acest volum! Mai multe detalii despre carte aflați de aici. Cartea poate fi cumpărată de pe Libris, Librarie.net și în curând de pe elefant.ro.

 

 

Reclame

17 gânduri despre ”Căderea împărățiilor – Stachecian, volumul 1 din trilogia Apa vie

  1. Oli zice:

    Si la mine urmeaza la citit! Abia astept sa o descopar, iar recenzia ta m-a facut si mai curioasa, Imi plac mult scrierile de acest gen. Si imi place foarte mult si recenzia ta, felicitarile mele, ai scris minunat despre aceasta carte!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Alina Andreea Cătărău zice:

    Chiar îmi puneam la un moment dat întrebarea dacă avem în literatura română basme mai noi inspirate din cele vechi și iată că am găsit răspunsul în recenzia ta. Mă bucur că am aflat de existența acestei cărți, pentru că îmi pare foarte interesată. O carte scrisă într-un stil oarecum arhaic, care redă culoarea acelei lumi magice.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s