Crima prin mica publicitate – Rodica Ojog- Brașoveanu

22137332_1974129969520375_4283522495267181563_o

Synopsis:

Un șantaj, două crime, un pașaport, două piste. Un vis de înavuțire și idealul de a ajunge în Occident. Mai multe afaceri, mai mulți infractori. Personaje și întâmplări fără număr într-un roman care te ține cu sufletul la gură.

Rodica Ojog-Brașoveanu pătrunde în cotloanele intime ale fărădelegilor și ale psihologiei omului, imaginând aventuri dramatice și povești care te pun pe gânduri.

Să vă vorbesc despre marea doamnă a literaturii polițiste românești e ca și cum m-aș apuca să fac vreo dezbatere pe tema unui brand care este deja cunoscut și apreciat de toată lumea. Rodica Ojog – Brașoveanu nu are nevoie de nicio prezentare. Cândva văzusem o paralelă între dânsa și Agatha Christie. Pentru mine, Rodica Ojog câștigă bătălia, asta dacă s-ar da vreuna.

În circa 80 de pagini să poți sintetiza atâtea lucruri? Trebuie să fii ori vrăjitoare, ori maestru….ori Rodica Ojog – Brașoveanu.

Nu știam la ce să mă aștept. Citisem pe undeva că această poveste a apărut după Revoluție, perioadă în care autoarea a încercat să își schimbe stilul. Sursa inspirației rămâne în continuare societatea românească cea plină de personaje colorate și controversate. Pe fondul întâmplărilor ce țineau prima pagină a ziarelor post-revoluționare, pe baza Securității și a agenților înfiltrați și dați dispăruți pentru totdeauna, autoarea ”croșetează” povești pline de suspans, umor și nu rămâne mută ca peștele de sticlă de pe milieul colorat ce trona pe televizor și mobila lăcuită.

Surprinde cu o tenacitate ieșită din comun spiritul ce învăluia familiile neaoșe românești, cuprinse de febra schimbărilor post-decembriste.

Crima înfiorătoare ce zguduie liniștea unui apartament la comun este subiectul principal al acestui volum, dar, pentru mine deliciul cărții a fost asigurat de soții Pavelescu. Doamna Lili Pavelescu este întruchiparea gospodinei perfecte, cea care face rântașuri, musaca și gătește cu untură. După o viață plină de reguli și program fix, doamna Lili devenise regina ”dezmățului”. Așteptase toată viața pensia. Voia să stea înfofolită până la nas cu plapuma în zilele friguroase, să doarmă până la ore indecente și să se răsfețe cu dulciuri pline de calorii. Bineînțeles, partenerul ei la toate aceste tratații era domnul Mișu Etîcî ( aka Mihai-Mircea-Tudor-Ionel Pavelescu).

Replicile lor, grija pentru bunăstarea și starea civilă a vecinei de apartament, intimitatea aceea specifică oamenilor ce au văzut destule la viața lor, m-au cucerit fără drept de apel. Sunt delicioși și mi i-am putut imagina în apartamentul plin cu covoare colorate, bibelouri, sertare pline cu hârtiuțe or-fi-ele-bune-la-ceva, cu agenda plina cu numere de telefon de tipul Mircea Faianță, Toma tâmplar, Maricica roșii.

Valentina, vecina lor de apartament, era o tipă la vreo 45 de ani. Singură, cu o situație financiară bună, dar fără farmec la purtătorii pantalonilor. Avusese ea o căsnicie cu domnul Zaharia, care sătul de replicile spuse la fix, de cele 6 bancuri și jumătate pe care le știa consoarta lui, plecase în lume doar cu un Renault rablagit.

Apoi apăruse galantul Coco, insul care se risipise mai repede ca fumul și lăsase în urmă o Valentină nesigură și temătoare. În zadar încercase doamna Lili să o învețe de-ale lumii, Valentina era prizoniera rutinei sale. Singurul lucru mai plin de avânt și cutezanță fusese un anunț în rubrica de matrimoniale.

Primește răspuns imediat de la un domn doritor de …dragoste, domn care o dată cu un buchet de liliac îi aduce și moartea. Valentina este găsită a doua zi moartă în apartamentul ei iar poliția își începe ancheta, deși lipsa probelor este acută.

Fusese o crimă pasională, neșansă sau răzbunare?

V-am spus că subiectul este unul extrem de serios, dar personajele prezente m-au bine-dispus teribil. Replici amuzante, personalități diverse și o mare autoare…ce să vrei mai mult?

” Tot de atunci, Florina își făcuse din Scarlett un model. Se îmbrăca în verde, privea strălucitor ridicând o sprânceană (nu pe cea dreaptă ca Vivien Leigh, îi era imposibil, dar mergea și stânga), iar de cel puțin cinci ori pe zi anunța pe oricine dispus s-o asculte: ”La asta am să mă gândesc mâine!”. La care maică-sa replicase fără nuanțe, cârpind-o scurt: ”Eu îți spun că bunică-tu e bolnav și tu-mi faci cinema?! Nesimțito!”

Ca o concluzie: nu tot ce e frumos e și sigur sau când ți se pare prea frumos ca să fie adevărat, mai bine fugi!

Voi ce titluri ați citit de la Rodica Ojog-Brașoveanu? Ce îmi mai recomandați?

Mulțumesc mult editurii Nemira pentru exemplarul oferit! Cartea o puteți achiziționa de pe site-ul editurii, adică de aici.

15823205_1648045181879033_4897312620351619070_n

Despre carte:

Colectia

Suspans

Autor

Rodica Ojog-Brasoveanu

Nr. pagini

78

Numar volume

1

Editura

Nemira

Anunțuri

30 de gânduri despre &8222;Crima prin mica publicitate – Rodica Ojog- Brașoveanu&8221;

  1. ADRIANA IVAN- PREFAȚĂ DE CARTE zice:

    Mie imi place mult aceasta autoare, deși nu am mai citit de ceva timp o carte de a ei.
    Ce mi-a rămas în minte scris de ea… Cianură pentru un surâs și Bună seara, Melania!
    Mulțumesc pentru tentație!

    Apreciat de 2 persoane

  2. Ely zice:

    Eu am citit seria cu Melania. Mi-a placut foarte mult de Melania, dar personajul preferat ramane motanul ei. In ceea ce priveste stilul doamnei Brasoveanu , mie mi se pare unic. Nu cred ca se asemana cu Agatha Christie decat ca scriu acelasi gen literar.

    Apreciat de 2 persoane

  3. Tyna zice:

    Mi-a făcut plăcere să-mi reamintesc această carte de Rodica Ojog Braşoveanu, pe care am citit-o cu plăcere mai demult.

    Am citit mai multe dintre cărţile ei şi toate mi-au plăcut. Îţi recomand romanul poliţist Moartea semnează indescifrabil, ciclul Melania Lupu, din care face parte Cianură pentru un surâs, romanele de spionaj cu Minerva Tutovan.

    Apreciat de 2 persoane

  4. Alina Andreea Cătărău zice:

    Încă n-am citit nimic de Rodica Ojog-Brașoveanu, dar genul thriller/mystery îmi place foarte mult, așa că pare o carte pe gustul meu. Dacă nu mă înșel, această autoare a scris și niște cărți de ficțiune istorică ce mă interesează. Am primele două cărți din seria „Melania Lupu” în bibliotecă, însă încă nu le-a venit rândul la citit. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  5. Ruxandra zice:

    Le-am citit cam pe toate. Ador stilul si personajele. O iubesc pe Melania, cea cu parfum de violete si minte de mafiot. Il iubesc pe locotenentul Azimioara care, mananca doar covrigi la birou dar, acasa, nevasta ii gateste ca la Hilton.Voi cauta pe undeva „Crima prin mica publicitate”, pentru ca, as zice, e singura pe care n-am citit-o. Atata doar ca in Germania mi-e cam greu s-o gasesc.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s