Recenzie: Cold Mountain – Charles Frazier

22426504_1978391255760913_4378324790237257708_o

Se pare că fac parte din categoria celor care nu au văzut filmul. Eu nici măcar nu auzisem de el. Când am vorbit cu prietenele mele despre cărțile pe care le-am ales de pe site-ul anticariatului targulcartii, prima lor reacție a fost ”aaaa, cartea aceea care a stat la baza filmului? Știi că s-au filmat câteva scene și în țara noastră?”. Ha, ha….poker face. Habar nu aveam de film, dar cartea m-a atras instant datorită descrierii de pe spate. Acum aș vrea să am puterea să urmăresc și ecranizarea.

M-am trezit dis de dimineață cu gândul la carte. Este o poveste care se derulează pe fondul Războiului de secesiune; cuprinde violența, duritatea și simplitatea vieții omului de la munte; surprinde importanța relațiilor interumane dezvoltate pe sentimentul de egalitate; un fel de Odisee în care îndrăgostitul călătorește spre casa celei care a reușit să îi mențină dorința de supraviețuire pe tot parcursul războiului și a ororilor întâlnite.

Am pătruns în lumea lor și am învățat mult mai multe despre simplitatea vieții de altă dată. Am rămas profund impresionată de spiritul de solidaritate care se pare că este trăsătura cea mai pregnantă a oamenilor simpli. Am rătăcit prin păduri, coclauri și am putut vizualiza natura în toată splendoarea ei datorită descrierilor ample. Am simțit durerea, speranța, dragostea și dorința de a ajunge acasă, acolo unde două brațe iubite ar fi putut anula un pic din suferința acumulată în cei patru ani de front, în cei patru ani în care luptase pentru o cauză pe care nu o mai înțelegea și pentru care nu ar fi trebuit să pornească în luptă.

Inman W.P. era un tânăr simplu din orășelul Cold Mountain.

”Orășelul nu era o așezare de rafinament. De o parte se înșirau patru prăvălii de lemn, așezate pe rând, pe urmă veneau o cocină de porci și un jgheab de noroi, după care mai apăreau două prăvălii, o biserică și un grajd de cai. De cealaltă parte, trei prăvălii și judecătoria – o clădire albă cu o cupolă și o pajiște în față, care o separa de drum-, apoi alte patru prăvălii, două dintre ele din cărămidă. Mai încolo, orășelul se tîra într-un lan de porumb uscat, îngrădit. Ulițele erau adînc brăzdate de roțile căruțelor. Pe băltoacele de apă stătută adunate în urmele de cai, sticlea lumina.” 

 

Ca mai oricare băiat din comunitate căzuse în mrejele Adei Monroe, fiica misionarului. Pleacă la război cu promisiunea că se vor revedea și vor da o șansă relației lor. Pe Inman îl regăsim pe patul unui spital, cu o rană pe care toți medicii o catalogaseră fatală. Dar se pare că Inman se agăța de viață ca nimeni altul. Pentru că cei patru ani petrecuți pe front îi distruseseră sufletul, Inman cumpără un rând de haine, câteva merinde și fuge din spital de îndată ce se simte mai întremat.

Drumul lui către Cold Mountain este lung, plin de pericole și peripeții, însă el continua să meargă milă după milă înfruntând gărzile ce cutreierau drumurile în căutarea dezertorilor, mâncând numai vânatul pe care reușea să îl prindă sau roadele pământului. Pe drumul lui de întoarcere întâlnește și oameni simpli dispuși să îi ofere o masă caldă și să nu îi pună întrebări deși bănuiau adevărul despre fuga lui. Am aflat odată cu Inman poveștile acestor oameni forțați să dea piept cu loviturile vieții zi după zi. Toți aveau un război de dus, toți fugeau de ceva, toți se ascundeau de trecut. Trăiau fără să deranjeze, fără să întrebe sau să se amestece.

Călătoria lui Inman mi s-a părut ca un jurnal, unul alcătuit din detalii, cugetări, întâmplări și frânturi de viață. M-a impresionat curajul și dedicarea lui, dar și faptul că în ciuda ororilor războiului în sufletul lui era tot un justițiar. Îi plăcea dreptatea și nu ar fi făcut vreun rău voit cuiva.

Pe celălalt plan narativ descoperim viața Adei și a celor rămași în Cold Mountain. Cu toți bărbații și fiii apți pentru război plecați, femeile și copiii erau cei care trebuiau să asigure ciclicitatea vieții, să muncească pământul și pregătirile pentru iarnă. Nimeni nu aproximase că războiul va dura atât și ca va secătui lumea de bărbații care aveau rol să protejeze și să asigure perpetuarea speciei umane.

”După spusele lui Ruby, totul – înfigerea parilor în gard, varza pusă la murat, tăierea porcilor-, totul cădea sub incidența regulilor venite din ceruri. Lemnele trebuie tăiate cînd luna descrește, altminteri la iarnă o să fîsîie în foc și n-or să încălzească. Î aprilie, cînd frunzele plopului ajung cît urechea veveriței, e vremea de semănat porumbul, altminteri lujerele or să se îndoaie și or să se veștejească. În noiembrie, cînd luna crește, trebuie tăiat porcul, altminteri n-are grăsime și cotletele se zbîrcesc în tigaie.” 

 

Ada Monroe venise cu tatăl său din Charleston la recomandarea medicului bătrânului său tată. Monroe suferea de tuberculoză și se credea că aerul puternic al muntelui îi va oferi alinare. Mama Adei murise la nașterea acesteia, așa că fata devine lumina ochilor tatălui său. Monroe o creștea întocmai ca pe o domnișoară de la oraș. Ada picta, citea, zdrăngănea la pian, studia natura și treburile gospodărești le lăsa în seama angajaților tatălui său.

Când Monroe moare pe neașteptate și cei doi servitori permanenți fug pentru a se ascunde de Unioniști, Ada rămâne singură și greutatea gospodăriei o apasă pe umeri și îi umbrește existența. Nu știa să gătească, nu se pricepea la săpat, la tăiat lemne, nu știa să gospodărească acrii de pământ pe care îi deținea și ziua de mâine era lipsită de speranță. Cel puțin ziua se mai putea bucura de căldura soarelui și de volumele moștenite de la tatăl său. Refuzase cererile în căsătorie primite și nu voia sub nicio formă să se întoarcă în Charleston. Acolo ar fi privită cu milă, ar fi trebuit să se agațe de vreun domn care ar fi putut să o întrețină, dar asta era departe de tot ce își dorea ea.

Salvarea ei vine de la vecina ei Sally sub forma unei domnișoare destoinice gata să o ajute să învețe să se descurce singură. Ruby era dovada vie că o femeie putea să se descurce în orice situație, era ca o carte deschisă când venea vorba de pașii pe care ar fi trebuit să îi urmeze Ada pentru a repune Black Cove pe picioare. Ruby era orfană de mamă și putem spune cu siguranță că era și de tată, chiar dacă acesta trăia. Tatăl ei era un alcoolic, un petrecăreț notoriu și își obligase copila să se descurce cam de pe vremea când aceasta învățase primii pași.

Prietenia dintre cele două femei este aspectul care mi-a plăcut cel mai mult în acest roman. Rudy era dispusă să o ajute pe Ada, dar își păstra doza ei de demnitate: nu accepta ordine de la nimeni, nu era slujnică. Era o femeie ce se putea descurca, ce știa că fiecare zi este o luptă nouă. Ada acceptă toate astea, se săturase să îi fie foame și atâta singurătate îi amărâse sufletul.

Cele două planuri narative, deși sunt diferite, surprind simplitatea, duritatea și zbaterile omului de rând obligat să lupte pentru tot ce avea. Deși a fost o plăcere să citesc romanul, la final am rămas cu un gust amar. Am întors și ultima filă și am încercat să înțeleg de ce. Eram sigură că după o scriere atât de bine conturată și argumentată există o logică în toate. Am acceptat, deși nu în totalitate. Cei care ați citit cartea ce spuneți? Cei care nu…citiți și discutăm după aceea.

Este un roman de citit măcar o singură dată în viață. Surprinde frumusețea și simplitatea vieții și a prieteniei dar și asperitățile vieții. Eu am rămas profund impresionată de puterea dragostei și de cât de multe poate îndura un om pentru a putea să mai îmbrățișeze măcar o dată persoana iubită! Recomand iubitorilor de carte clasică!

 

Mulțumesc mult anticariatului targulcartii pentru exemplarul oferit! Cartea o găsiți chiar aici la un super preț!!

 

Despre carte:

Editura: Polirom
Colectia: Top 10+
Anul: 2013
Limba: Romana
Coperta: Brosata (paperback)
Numar volume: 1
Numar pagini: 508
Traducator: Antoaneta Ralian

22365442_1508633765893925_6920490255315948335_n.jpg

Anunțuri

14 gânduri despre &8222;Recenzie: Cold Mountain – Charles Frazier&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s