Am găsit un titlu – Silviu Iliuță

21551953_1967581756841863_7086487599438088549_o

 

După ce m-am amuzat citind prima parte, ”Toate titlurile bune au fost date” din seria ”Cronicile unui bărbat” era evident că nu voi aștepta prea mult până să citesc și ”Am găsit un titlu”. Tot într-o zi am devorat cartea, am râs copios și am plâns mai puțin. 🙂

Păstrând nota de originalitate cu care ne-a obișnuit, autorul ne prezintă de data asta viața de la 40 de ani. Dacă în primul volum am fost părtașii amintirilor din adolescență și ai primilor pași în relația lui cu Ami, de data aceasta aflăm despre criza existențială a bărbatului aflat în floarea vârstei cu problemele aferente.

” La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să râzi sau să plângi. La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă.”

Tiparul rămâne același: scene din prezent amestecate cu pasaje din trecut sau cu povestioare care au rolul de a-l ajuta pe Silviu să evadeze un pic din cotidian și pe noi de a descoperi latura sensibilă a autorului. Partea mea super-mega preferată din primul volum a avut o continuitate în volumul de față. Yes! Happy me! Acum pot să vă spun despre ea, dar ca să simțiți întreaga emoție va trebui să citiți carțile.

În copilăria lui, Silviu întâlnește accidental un copil apropiat de vârsta lui. Îl întâlnește întâmplător în timp ce încerca să se ascundă de ceilalți parteneri de joacă. Florin, alias Tom, locuia de unul singur într-o boxă a blocului iar căsuța lui era cea mai frumoasă încăpere pe care o văzuse băiețelul vreodată. Picturi și jucării inventate din orice, o tablă de șah care avea în loc de piese baterii uzate, un indian și un șarpe. În locul acela se va crea o prietenie sinceră și doi copii vor învăța unul de la celălalt ceea ce contează cu adevărat în viață. Florin este însă izgonit din căsuța lui și amenințat că va sfârși într-un orfelinat, așa că fuge fără să își ia rămas bun.

Silviu îl caută însă. Zeci de ani de căutări, de speranță și de așteptări. Adresa tuturor celor care se potriveau trăsăturilor prietenului său o singură întrebare:

”Salut, ai jucat vreodată șah cu un indian roșu pe post de rege?”

În acest volum îl întâlnim din nou pe Florin. Suferise foarte tare după despărțirea de prietenul său și în urma unei bătăi crunte memoria lui este afectată. Este atașat de poveștile din cărțile ”Povești nemuritoare”, este crescut de un om care îi devine tată adoptiv, dar trăiește fiecare zi ca fiind una nouă complet. Nu știe cine e, de unde vine, nu are amintiri despre ieri și despre el. Fiecare zi este un nou început.

Trăiește în buclă aceeași zi și se îndrăgostește de fiecare dată de aceeași fată minunată de care mâine nu își va aduce aminte. Cumva reușește să ajungă în căsuța lor plină de cărți și bilețele care îi readuc aminte de cine este el. Dragostea ei și un pic de noroc îi trezesc amintirile lui Florin la viață iar acum are de recuperat. La povestea asta chiar am plâns, nu ai cum altfel.

Revenind la Silviu și Ami… povestea lor este atât de amuzantă și de general-valabilă pe alocuri. Cei doi și-au ascultat hormonii și au trăit intens pasiunea lor, așa că s-au trezit că vor deveni părinți…de gemeni. Colonelul, tatăl Ameliei, avea o altă părere despre fiica sa pe care o credea neprihănită, așa că Silviu va trebui să o ceară de soție și asta cât mai repede. Tată de fată, Colonelul nu este pregătit să își lase odorul să guste din greutățile vieții, așa că Silviu va trebui să îi mărturisească adevăratul motiv pentru nunta pe repede-înainte.

”Domnule Colonel, dragă viitor tată și bunic al copiilor mei și ai preafrumoasei Amelia,

Eu și fata dumneavoastră ne-am jucat de-a mama și de-a tata. Și ne-a ieșit. Eu am fost tata. 

Adevărul e că am alergat-o mult până să o prind, dar, din păcate pentru dumneavoastră și din fericire pentru mine, a vrut și ea. Nu vreau să fiu mitocan, dar, militărește vorbind, am strpuns linia inamicului acum câteva luni, într-o atmosferă romantică, așa cum merită un înger ca fata dumneavoastră.”

Reacția Colonelului și toate pregătirile de nuntă au fost delicioase și m-am distrat copios asistând la ele. Bineînțeles că autorul profită de situație pentru a reintroduce în scenă familia Iliuță, familie de români get-beget, acea familie păstrătoare de tradiții și deranjant de sinceră.

Acum roata s-a întors și Silviu experimentează pe pielea lui sentimentele Colonelului. Este tată de fată. Mini-Amelia are 16 ani aproape și hormonii ei încep să galopeze. Acum are și un ”boyfriend” iar Silviu începe să își facă tot felul de proiecții în minte.

 

Autorul surprinde cu ușurință și umor toate întâmplările din viața unui om. Gândită așa ca o autobiografie dar care pare ruptă dintr-un stand-up de calitate, cartea te poate smulge din ghearele cotidianului și îți poate descreți fruntea. Mai citești, mai te minunezi de cât de mult seamănă rudele lui cu ale tale sau de cât ai tras și tu pe la nunta ta din localul ăla văruit cu roz bombon și cu inimioară din baloane prăfuite.

Abia aștept partea a treia pentru că finalul volumului ”Am găsit un titlu” mi-a lăsat o doză de suspans și un mare semn de întrebare.

 

Cartea a apărut la editura Bookzone și poate fi comandată de pe site-ul editurii.

Pachetul ”Cronicile unui bărbat” poate fi comandat de aici.

 

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Am găsit un titlu – Silviu Iliuță&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s