Recenzie: Ochiul pisicii – Andrada-Cosmina Posedaru

21125374_1959054521027920_3173371959664013216_o.jpg

 

Andrada-Cosmina Posedaru este o autoare la început de drum, dar care promite tare mult. Am avut plăcerea să mă bucur de unul dintre cele trei romane ale sale publicate până acum și apărute la Editura Edmunt. ”Ochiul pisicii” este o carte plină de mister, de răsturnări de situație, de umor și de personaje pe care le-am îndrăgit pe loc.

Am pornit în această aventură extrem de curioasă, cam așa pățesc de fiecare dată când citesc un autor nou. Cartea m-a captivat de la prima pagină, nici nu avea cum altfel. O tânără este hăituită prin pădure iar ultimele ei gânduri sunt inundate de teamă și de groaza urmăririi în care fusese antrenată fără voia ei. Ajunsă pe marginea unei stânci, chiar deasupra apei, fata este conștientă că acela reprezintă capătul drumului ei și, poate, ultimele clipe din viața sa. O mână puternică o împinge, iar fata dispare pentru totdeauna în hăul căscat sub ea. Deja sună bine, nu? Cam aici m-am așezat și eu mai confortabil pe locul meu și am simțit intensitatea bătăilor inimii mele. Pulsul o luase deja razna.

Cine era fata? Cine o voia anihilată? Vă întrebați și voi, nu? Nu suntem singurii! 

William Evans, detectiv particular în orășelul Banff, este angajat de o tânără jurnalistă, pe nume Sophie Adams, pentru a elucida misterul din jurul dispariției tinerei de mai sus. Evelyne Grey dispăruse deja de 48 de ore, așa că se diminuaseră șansele pentru a fi găsită în viață.

Sophie își ”făcuse temele”. Știa despre William că locuia cu prietenul lui cel mai bun, James Carter -medic legist, îi cunoștea tabieturile și dragostea lui pentru ceaiurile englezești. Era, de-asemenea la curent cu toate cazurile lui rezolvate de până atunci și știa că era foarte bun în ceea ce făcea. Inteligența și dedicarea reprezentau cartea lui de vizită.

William era încântat de noua sa misiune, dar era destul de reținut la ideea muncii în echipă. Nu mai avusese alt partener, iar o jurnalistă ambițioasă și extrem de curioasă nu reprezenta pentru el un coleg perfect. Dar asta era condiția domnișoarei Adams, mai ales că deținea mult mai multe informații despre fata dispărută. În lumea lui informațiile însemnau timp prețios câștigat, iar pentru rezolvarea acestui caz înaintea forțelor de ordine în care el, între noi fie vorba, nu avea deloc încredere…fiecare secundă conta.

Erau hotărâți să păcălească vigilența polițiștilor și să încerce să refacă traseul lui Evelyne din ziua fatidică. Deși nu au succes din prima, cei doi descoperă trupul nemișcat al acesteia în a doua zi, iar crima mascată de o aparentă sinucidere aruncă în aer tot scenariul lor.

Pentru că Sophie era omul cu informațiile în echipa nou-formată, William află și de apariția în jurul apartamentului victimei a unei doamne străine. În câteva zile de la descoperirea cadavrului, alte două crime au loc în micuțul orășel, chiar William va fi arestat datorită unei mărturii. Avea el vreo legătură cu moartea tinerei?

                  Ce dorea femeia de la Evelyne? Ce legătură avea aceasta cu tânăra? 

William m-a uimit cu perspicacitatea lui și mi-a dovedit că își merită cu prisosință titlul de detectiv particular. Deși aparent cazul era unul simplu, misterul se adîncește și mai tare și apar în scenă persoane din trecutul fetei, un artefact egiptean prețios, o sectă care dorea piesa de o valoare uriașă, dar și un om de afaceri arab care dorea recuperarea artefactului.

Am apreciat existența unui singur fir narativ, mi s-a părut astfel că autoarea se poate concentra mai mult pe dezvoltarea lui. Autoarea are un stil narativ extrem de plăcut, curat și ”aerisit”. De asemeni, am observat că Andrada s-a ”îngrijit” de relația de prietenie dintre William și James. Prin replicile lor spumoase, pline  de ironie pe alocuri, am dedus cât de puternică era prietenia lor și am putut să mai scap un pic de tensiunea acumulată pe parcursul lecturii. Finalul nu m-a surprins prea tare, anticipasem deja deznodământul, dar este exact finalul pe care l-aș fi așteptat.

Mi-a plăcut tare mult romanul, se citește ușor și este o lectură numai bună pentru o zi ploioasă! Urmăriri, scenarii, jocuri de culise, secrete din trecut și un detectiv particular foarte priceput…la asta să vă așteptați dacă alegeți cartea!

Recomandările  mele pentru autoare:

  1. Să încerce, pe viitor, să dezvolte un pic mai mult acțiunea
  2. Să păstreze același simț al umorului, asigură deliciul lecturii
  3. Să se informeze la fel de mult, detaliile despre cărți și ceaiuri mi-au dovedit documentarea ei.
  4. Să fie mai atentă la editare. Am întâlnit greșeli de scriere.

Mulțumesc mult pentru exemplarul oferit! Dacă sunteți curioși, cărțile le puteți achiziționa de la autoare (fie pe pagina de Facebook, fie pe blogul ei).

 

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Recenzie: Ochiul pisicii – Andrada-Cosmina Posedaru&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s