Recenzie: Un bărbat pe nume Ove – Fredrik Backman

Începusem cartea aceasta în mini-concediul de la mare. Am terminat-o acum, în tren, tot în drum spre mare.

Ove a devenit cel mai simpatic personaj ursuz pe care l-am cunoscut în ultima vreme. „Un bărbat pe nume Ove” este o carte care îți cucerește sufletul fără prea mare greutate, te trece printr-un milion de stări și te determină să îl cauți pe acel Ove din viața ta.

Avem toți un vecin veșnic încruntat sau un domn în vârstă care iubește regulile. Știm cu toții măcar un om care prețuiește rutina căreia îi rămâne loial întotdeauna.

De regulă le punem etichete. Ursuz, nesuferit, veșnic încruntat. Dar câți dintre noi avem puterea de a privi sub acest strat dur?

Ove m-a înduioșat continuu, asta după ce am trecut peste principiile lui. Ove era obtuz când venea vorba de generația nouă care nu mai știa să repare, să aprecieze sau să respecte indicatoarele. Pentru asta exista el.

În cartierul în care locuia nu se parcau bicicletele lângă pereți, nu se permitea accesul cu mașina (aceasta trebuia să rămână în parcare) și nu se plimbau câini. Cei din generația lui (old school) respectau toate astea, ceilalți…

Ove este genul de bărbat care rămâne loial unui lucru pentru totdeauna, începând de la prima dragoste la mașina pe care o conduce. Avea cutii pline de lucruri bune la ceva și toate sculele lui erau așezate în perfectă ordine. Ura pipitele, IT-istii, cardurile, telefoanele mobile, calculatoarele, pe cei de la locul lui de muncă ce îl disponibilizasera fără prea multe vorbe, câinele vecinilor. Nu suporta nici pisica jigărita care se aciuase pe lângă casa lui, dar motanul acesta îi va deveni în scurt timp un prieten de nădejde.

Se închisese între pereții casei sale și pândea ocazia și modalitatea perfectă pentru a renunța la viață. Soția lui nu mai era. Îi lipsea mâna ei din mâna lui. Îi era dor să vadă cum termostatul era setat la temperatura mai mare decât cea pe care el o considera optimă. El văzuse totul în alb și negru înainte de ea, apoi ea se transformase în culoarea din viața lui.

Deși este hotărât să meargă mai repede alături de Sonja, (nu înainte de a lăsa totul la punct, robinetele închise și caloriferele aerisite) viața lui este complet dată peste cap când o familie de iranieni se mută lângă casa lui. Cuplul avea doua fetițe, iar Parvaneh era însărcinată cu al treilea copil.

Pentru că remorca pe care Patrick, alias Tolomacul- în concepția lui Ove, riscă să îi zgarie peretele casei cu remorca pe care o conducea, Ove este nevoit să îl ajute, iar ăsta va fi începutul unui șir de întâmplări ce mi s-au părut amuzante mie și groaznice lui Ove.

Viața monotonă este dată peste cap iar planurile lui trec pe locul doi.

M-am amuzat teribil pe alocuri și pagină după pagină, am învățat să îl cunosc pe Ove, să îl înțeleg și să îl apreciez.

„A iubi pe cineva e ca și cum te-ai muta într-o casă nouă”, obișnuia Sonja să zică. „La început ești îndrăgostit de tot ce-i nou, te minunezi în fiecare dimineață că-i casa ta, ca și cum te temi că, în orice clipă, poate să năvălească altcineva pe ușă și să spună că totu-i o mare greșeală și că, de fapt, nu ți se cuvine un loc atât de frumos. Apoi anii trec, fațada se scorojește, lemnul crapă pe ici, pe colo, și ajungi să iubești casa nu pentru cât de perfectă e, ci pentru imperfecțiunile ei. Îi știi toate unghiurile și ungherele. Știi cum să faci să nu se înțepenească cheia în yală când e ger. Știi care scânduri din podea se mișcă atunci când pășești pe ele și cum să deschizi ușile dulapului ca să nu scârțâie. Știi toate micile secrete care o fac căminul tău.”

Dincolo de caracterul lui ușor acid, Ove era un om cu „o inimă prea mare”. Are o poveste impresionantă de viață și a fost un munte de determinare, devotament și ambiție. Când rămâne singur, lumea lui duce din nou lipsă de culoare. Poate dacă reușea să mai „fure” câțiva stropi…viata lui ar fi altfel.

Veți vedea transformarea lui Ove și sunt sigură că veți fi cuceriți la fel cum am fost și eu. Stați fără grijă „old habits die hard”, asta ca să nu vă închipuiți vreun bătrânel cu buzunarele pline cu bomboane, ochelari de bunic și un zâmbet mereu pregătit în colțul gurii.

„Un bărbat pe nume Ove” nu este doar un roman. Este o lecție despre viață, devotament, empatie și prietenii care trec dincolo de orice limită. Este încă o dovadă că ceea ce suntem astăzi, este legat în mod direct de tot ce am trăit până ieri; că dincolo de aparențese ascund, de cele mai multe ori, cele mai prețioase lucruri.

Mă bucur tare mult că am făcut parte din viața lui Ove, că pentru câteva ore am fost „vecina” lui și mi-aș dori tare mult să fi putut să îl îmbrățișez…ssst, să nu-i spuneți de ultima parte că sigur mă bombăne. 🙂

Ove s-a dovedit a fi ca o bomboana cu un învelis crocant, dar cu o compoziție care ți se imprimă pentru totdeauna în tot ce însemni tu.

Abia aștept să urmăresc și ecranizarea. ♥

Despre carte:

Nume engleză – A man called Ove

Traducere – Andreea Caleman

Autor: Fredrik Backman

Domeniu: Ficţiune Colecție: musai

Anunțuri

26 de gânduri despre &8222;Recenzie: Un bărbat pe nume Ove – Fredrik Backman&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s