Recenzie: Camera – Emma Donoghue

20900742_1955402074726498_2356127758848922919_o.jpg

 

Am terminat ”Camera” aseară și ea m-a terminat pe mine. Îmi stăruie încă în minte sentimente amețitoare și am un ghem în stomac ce nu se lasă alungat. Am pătruns în mintea unui copilaș de cinci anișori și am văzut lumea privită prin ochii lui.

Primele capitole am fost contrariată. Nu știam de ce stau acolo, de ce substantivele comune (pat, masă, camera, dulap, covor) au devenit nume proprii, nu știam cum să interpretez tot ce primeam prin ochisorii lui Jack de la înălțimea lui de un metru.

”Camera” ar fi tulburătoare și dacă ar fi doar ficțiune, ceea ce și este în cazul de față. Dar astfel de cazuri există din nefericire, iar America este celebră pentru câteva.

Privare de libertate, răpire, viol, rele tratamente… sună șocant, nu? Dar cum ar fi dacă toate astea ar dura deja de șapte ani, iar spațiul în care trebuie să trăiești are vreo 40 de metri, o ușă cu un panou de comandă și un cod de acces pe care nu îl știi, o fereastră în tavan și un singur vizitator?

”Camera” este povestea unei fete al cărei nume nu are importanță. Fusese adoptată și crescută frumos în sânul unei familii normale. Era o tânără obișnuită cu doi părinți, un frate, o casă, un hamac și rezultate bune la școală.

La vârsta de 19 ani este răpită și sechestrată de cel ce va deveni ”Bătrânul Nick”. Nick amenajase ”închisoarea” victimei sale. Un gard viu foarte înalt, pereți capitonați cu un strat de plumb pentru efect antifonic, o fereastră în tavan și o ușă închisă și deschisă cu un cod de acces. O violează sistematic până când ea nu mai are putere nici să țipe. Era docilă acum și epuizase toate încercările pentru a evada.

Rămâne însărcinată și naște tot acolo, în camera aia micuță. O copilă care devine mamă. Fetița nu supraviețuiește din păcate, dar ”se întoarce” și tânăra rămâne însărcinată a doua oară. Acum era mai puternică și știa ce să facă. Micuțul ei vine pe lume pe Covor, care va purta micuța pată de sânge ca pe o medalie de onoare. Jack era de-acum centrul lumii ei și balsamul pentru sufletul ei rănit.

Cu Jack facem cunoștință în ziua în care el împlinea 5 ani. Avusese 4, 3, 2, 1 și 0 ani, dar niciodată nu fusese pe minus. El venise din Rai pe această planetă și știa că mai erau planete acolo Afară. Planeta medicală, Planeta cu desene, Planeta cu magazine. Vi se pare ciudat?

Pentru Jack, Afară nu exista. Camera fusese singurul lui Univers, iar obiectele din ea erau singurii prieteni. Mama lui îl educase să creadă în Pruncul Isus, îl învățase să scrie și să citească, îi spunea povești și îi inventa o nouă lume din orice putea. Avea o pistă pentru Educații Fizice desenată sub covor. Se uita la Fața Domnului (Luna) noaptea, iar ziua făceau plaja sub micuța fereastră din tavan.

Aveau o rutina în tot ceea ce făceau și existau prea puține lucruri care o puteau altera. Aveau voie să ceară Cadoul de Duminică, dar trebuia să aibă grijă, nu trebuia să fie prea scump și nu puteau cere același lucru de mai multe ori. Bătrânul Nick se înfuria teribil. Nu puteau găti prea mult, mirosul de mâncare ar fi atras atenția vecinilor, așa că mâncau multe conserve. Mâncarea era raționalizată, Nick nu suporta risipa.

Când Bătrânul Nick venea în camera lor, mama lui îl ascundea în dulap. Avea acolo un pat improvizat. Făcea liniște, își număra temeinic cei douăzeci de dinți și asculta cum scârțâia patul.

Apoi, mami redevenea a lui. Făceau totul împreună. Se jucau, mâncau, făceau baie, citeau, cântau sau ascultau muzică. Toate astea dacă mami nu era Plecată. Nu pleca nicăieri, adică, nu ieșea Afară, doar stătea în pat cu ochii închiși fără să vorbească întreaga zi.

Ea făcuse tot ce era posibil pentru a evada, dar acum îl avea pe Jack. Era posibil să îl facă să creadă că Afară sunt oameni adevărați? Mai era vreo șansă pentru ei?

 

Mai departe nu vreau să vă mai spun. Trebuie să descoperiți singuri. Să nu uitați că totul este privit prin perspectiva lui Jack și că astfel de lucruri se întâmplă cu adevărat. Este o lectură care te încarcă și te solicită emoțional, dar la final te lasă cu și mai multe întrebări despre lumea în care trăiești și modul în care îți crești copilul. Dragostea este singurul lucru care contează!

 

Despre carte

Nume original: Room

Editura Trei

An apariție: 2012

Număr pagini: 411

Traducere: I. Ana Ruxandra

Reclame

9 gânduri despre ”Recenzie: Camera – Emma Donoghue

  1. Alina Andreea Cătărău zice:

    Wow, câtă emoție am simțit doar citind recenzia ta. Nu vrea să-mi închipui cum ar fi dacă aș citi cartra. Îmi place foarte mult cum ai prezentat-o. Eu am dat accidental peste film la TV și m-a impresionat nespus de mult. Sunt sigură că va fi o lectură care îți dă multe teme de gândit.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.