Viață dublă la Veneția – Monica Ramirez, editura Librex ***Recenzie

19757974_1572949422768008_803586978_n.jpg

 

Am terminat cartea acum câteva minute și încă sunt sub vraja ei. Am impresia că am fost în primele rânduri la un film de acțiune. Un film care m-a smuls de pe scaun și m-a purtat în vâltoarea lui, în mijlocul evenimentelor și care nu mi-a permis să mă detașez o singură clipă de tot ce se întâmpla pe ”platoul de filmare”.

  Am simțit, am trăit și am văzut. M-am minunat, am fost șocată, consternată și curioasă să văd unde mă vor purta pașii de data asta. În Veneția, veți spune voi. Așa ne sugerează titlul. Da, aveți dreptate! Da știți voi că în Veneția Monicăi Ramirez totul este la dublu? Mister, suspans, acțiune și adrenalină. Personaje spumoase și povești unice cu un fir narativ antrenant. Am avut impresia la un moment dat că sunt prizoniera Veneției zilelor noastre pentru câteva clipe, ca mai apoi să fiu aruncată în Veneția renascentistă, în anul 1506 pentru a înțelege și mai bine renașterea acestei povești, pentru a potoli sentimentul de deja-vu.

  Să nu credeți că Monica a întrerupt cumva acțiunea și că am resimțit vreo clipă ruptură dintre cele două planuri. Absolut deloc! Le-a întrepătruns atât de bine încât a creat o poveste compactă și omogenă. M-a uimit ideea din spatele acestui volum, atenția la detalii și potrivirea numelor personajelor din cele două perioade. Fiecare nume din perioada renascentistă avea un corespondent în Veneția zilelor noastre, iar cei ce purtau aceste nume semănau atât de bine cu cei de acum câteva secole încât am simțit la un moment dat furnicături pe brațe.

   Eu mi-am adresat de multe ori diverse întrebări cu privire la această temă. Există reîncarnare? Există iubiri predestinate? De unde apar senzatiile de deja-vu? Vă recunoașteți și voi? Dacă da, atunci ar trebui să citiți această carte. Dacă nu, tot ar trebui să o citiți deoarece veți privi totul cu alți ochi. 🙂

   Kate Martin era atrasă spre Veneția de niște viziuni cu ”iz renascentist”. Mai întâi ca niște vise premonitorii, apoi ca niște viziuni în timp, toate aceste episoade o asaltau pe Kate cu diferite informații și ajungeau să îi altereze sentimentele. Nu știa de ce se identifica atât de mult cu venețiana din viziunile ei, nu știa de ce îi simțea toată neliniștea și toate pierderile ca fiind ale ei și nici nu știa de ce ea era persoana care trebuia să ”sufere”.

  Kate profită de micuța incursiune în Veneția, orașul  „jumătate basm, jumătate capcană pentru turiști“ ( Thomas Mann), pentru a-și aproviziona micuțul anticariat. O dată cu ea am pătruns și eu în acest oraș minunat, pentru că autoarea l-a descris atât de bine încât i-am simțit si eu magia și frumusețea. La Serenissima („cea mai liniștita“), așa cum este supranumită Veneția, este oricum altcumva, numai liniștită nu. Turiști, taxiuri acvatice. carnavaluri, comercianți, prăvălii, gondolierii și cântecele lor… toți fac parte din același tablou minunat.

  Asaltată de toate aceste trăiri, îmbătată de farmecul orașului pe care avea impresia că îl știa dinainte, Kate este pe cale să leșine pe stradă, însă Patrick Stone, un pictor american, o salvează exact la timp. Se simțea bine în preajma lui și avea senzația că drumurile li s-au mai intersectat cândva.

    Kate tocmai cumpărase dintr-un anticariat un colier minunat de care atârna un topaz absolut magnific și în legătură cu care avusese deja primele viziuni. Nu putea să îi spună pictorului abia întâlnit adevărata cauză a vizitei sale, dar nu putuse să îi ascundă că nu avusese nevoie de o hartă pentru a se ghida. Era ca și cum știa orașul pe de rost…

   Apariția unei brunete extrem de hotărâte în a dialoga cu Patrick grăbește plecarea lui Kate și deși își jurase în sinea ei că nu avea să îl mai întâlnească pe acest pictor frumos, avea să afle în curând că drumurile lor erau intersectate și că ei doi erau piesele centrale ale unui puzzle imens alcătuit din secrete, trădări și coaliții. Numai că pentru a vedea imaginea de ansamblu și pentru a-și înțelege rolul trebuiau să supraviețuiască.

   Patrick era prieten cu o familie de italieni tare simpatici. Donato și Emilia aveau și ei un anticariat, iar Patrick apucase să i-l recomande lui Kate înainte ca aceasta să dispară. Când ajunge la magazinul celor doi pentru a verifica dacă tânara noastră ajunsese acolo, Patrick are parte de surpriza vieții lui. Donato îi arată un portret al unei tinere venețiene, pe care îl descoperise din greșeală. Femeia din tablou purta un colier cu un topaz la gât și semăna uimitor de mult cu Kate.

    Apariția tabloului și legătura absolut uimitoare pe care Patrick o simte cu el declanșează viziunile lui în legătură cu același tablou și pictorul care îl realizase.

    Oare ce rol aveau ei doi în toată această poveste? Simțeau atracție… dar oare erau sentimentele lor sau nu? 

   Dacă presupuneți ca și mine că gata, asta a fost tot: o iubire din trecut se materializează în prezent, vă înșelați amarnic. Destinele nu le sunt copiate la indigo, chiar dacă piedicile pe care sunt nevoiți să le depășească au numitori comuni. Dorința de putere, ipocrizia, gelozia și falsitatea… ingredientele care dăduseră naștere dramei din perioada renascentistă sunt prezente și astăzi.   Dar putea fi același deznodământ?

    Nici nu apucasem să asimilez bine toate detaliile celor două povești că autoarea a și pus paie pe foc. Apar în scenă doi turci care voiau cu orice preț să pună mâna pe colier dar și un colecționar de antichități care era pregătit să mizeze totul pe o carte și să rămână cu prețioasa bijuterie. De aici începe cursa pentru supraviețuire și cele două planuri se întrepătrund tot mai mult, se completează și ne ajută să înțelegem toate dedesubturile poveștii.

  Detaliile vizuale, stilul de scriere și modul de prezentare … pe mine m-au cucerit definitiv! Urmăriri polițiste, elemente fantasy și umbre de romantism… de asta veți avea parte în această carte. O poveste de iubire despăturită treptat, una care se deschide în fața noastră și se completează în prezent, o iubire care transcende secole pentru a se metamorfoza.

   La finalul lecturii am suspinat. Am rămas melancolică și nostalgică. Oare mai primim o șansă pentru a simți acea dragoste pe care o simți o dată în viață? Mai primim peste secole o șansă la fericire?

 Am mai spus și o să repet ori de câte ori este nevoie: Monica Ramirez este un autor complet. Este autorul român care duce literatura română contemporană la un alt nivel!

  Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul Librex, adică de aici. 

                   Mulțumesc tare mult Monicăi Ramirez pentru acest volum absolut remarcabil!

16299377_1594081110609210_6276547766781817853_n

Anunțuri

9 răspunsuri la „Viață dublă la Veneția – Monica Ramirez, editura Librex ***Recenzie”

  1. sunt foarte curioasa sa citesc si eu macar o carte de a autorei.Pana acum nu am citit nimic,cu toate ca ma tenteaza tot mai mult in fiecare zi.E in capul listei de prioritati.Felicitari pentru recenzie si pentru norocul de a citi cartile ei!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s