Prin deșert spre libertate. Fuga mea din Coreea de Nord – Eunsun Kin / Sebastien Falleti ***Recenzie

” În Prin deșert spre libertate, o fetiță foarte inteligentă ne ia de mână și ne conduce prin lumea întunecată a Coreei de Nord. Când ne dă drumul la mână, are 20 de ani, este fericită și liberă, iar noi am reușit parcă să simțim pe propria piele cum este viața într-un regim totalitar. ” – Blaine Harden, autorul bestsellerului Evadare din lagărul 14 

 

19679532_1570879729641644_1928428089_n

 

Când ai în mână o astfel de carte, timpul nu mai există. Nu înghiți. Nu clipești. Nu lași cartea din mână. Citești. Tremuri. Te înfurii. O iei de la capăt.

Am avut proasta inspirație să consider această carte o mărturie și am crezut că autoarea ne va oferi o confesiune despre viața ei. Așa a fost, dar nu doar atât. Acest roman este un strigăt de ajutor pentru cei care au rămas în Coreea de Nord, este o mărturie de netăgăduit despre tot ce înseamna regimul totalitar comunist al dinastiei Kim.

Kim Il – Sung  a fost fondatorul acestei dinastii în anul 1948, a urmat Kim Jong Il -fiul, ca mai apoi după moartea acestuia să conducă dinastia- Kim Jong -Un. Aceștia au reușit să îngenuncheze o națiune, să o distrugă și să o prefacă într-o marionetă. Nord coreenii au murit de foame, s-au supus, au ținut capul plecat, ba chiar au crezut în toate ideile de mărire  și în toate promisiunile celor care i-au condus în toți acești ani.

Nici nu preau aveau cum să se revolte. Regulile sunt dure, pedepsele inumane iar informațiile despre lumea de afară sunt inexistente. Sunt îndoctrinați și mânați să urască americanii și sud coreenii, dușmanii lor. Li se neagă dreptul la liberă exprimare și sunt abandonați fără prea multe explicații.

Calvarul, evadarea din iad a lui Eunsum Kim începe la o vârstă fragedă. Avea numai 8 ani când își făcuse testamentul. Își pierduse bunicii și tatăl datorită foametei generale. Fusese lăsată în apartamentul familiei timp de câteva zile, mâncase tofu uscat și supă din frunze de napi uscate, după ce mama ei și sora mai mare plecaseră în orașul vecin sperând că vor găsi ceva de mâncare. Dezamăgită, singură și înfometată, Eunsum credea că avea să moară, dar drumul ei nu se va încheia aici.

Mama ei revenise acasă mânată de dorința de a se salva, se activase instinctul de supraviețuire. Știau că se aflau aproape de Coreea de Sud, un alt fel de tărâm al făgăduinței, dar le era aproape imposibil să ajungă acolo. Riscurile erau uriașe, dar determinarea mamei lor le întrecea.

Au vândut tot ce aveau, au trăit pe străzi, au furat, au adunat lemne și au încercat să treacă granița cu China. Trebuiau doar să traverseze râul Tumen. Dar ambele maluri erau păzite de soldați dotați cu mitraliere care puteau trage oricând.

Au reușit după a treia încercare, dar drumul lor nu se termina aici. Nu știau că avea să dureze nouă ani ca să se simtă în siguranță. Nu știau câte trebuiau să treacă și să îndure. Cine ar fi putut însă să le oprească din a încerca? Riscau oricum să moară de foame în patria lor.

China nu era gata să le primească, ba chiar aveau ordin să repatrieze orice cetățean nord coreean pe care îl descopereau. Sunt prinse, retrimise acasă și condamnate, educate să slujească iar numele dinastiei Kim și le sunt spălate creierele cu idei de propagandă comunistă. Însă nu pot rămâne aici, nu când fuseseră atât de aproape de reușită.

Ajung din nou în China de unde vor face tot posibilul pentru a ajunge în Coreea de Sud, chiar dacă asta însemna să plătească traficanții, să traverseze un deșert și să stea în centre de interogare pentru a demonstra că nu erau spioni nord coreeni.

Este o mărturie, dar este o mărturie despre cât de mult suferă oamenii aceștia la ordinul unor conducători orbiți de mândrie și de dorința de măreție. Este o călătorie către cunoaștere, dar nu pentru a descoperi cât sunt unii dispuși să îndure pentru a-și dobândi dreptul la libertate și cuvânt, ci pentru a cunoaște adevărata față a unei țări care își așteaptă salvarea. Adevărul nu se ascunde în paradele meticulos organizate, nici în lacrimile stoarse la comandă atunci când mai dispare câte un lider, nici în zâmbetele forțate sau în recunoștința mascată de frică. Răspunsurile stau în lacrimile celor care au încercat să scape, în cei nouă ani plini de durere și frică numai din dorința de a fugi de acasă, stau în strigătele mute care nu pot răzbate peretele fin ce ne despart pe noi de ei.

Este o carte care ar trebui citită nu numai de cei care iubesc istoria ci de toți cei care empatizăm cu toți cei care se află sub aceeași soare cu noi. Problemele noastre cotidiene sunt atât de banale… Este povestea unei luptătoare, este o lecție de curaj și determinare, este speranță și reușită, este destinul unor femei ce au avut incredibila șansă de a scăpa din infern și de a povesti despre el.  Întrebarea este…cum rămâne cu cei care au rămas?

Am apreciat cuvintele simple și limbajul atât de necomplicat folosit. Durerea își pierde din intensitate, suferința se pierde printre cuvinte pompoase. Simplu, real și credibil… așa aș descrie eu acest volum.

12191624_921948034565677_9005455948702566962_n

 

 

 

 

Anunțuri

12 gânduri despre &8222;Prin deșert spre libertate. Fuga mea din Coreea de Nord – Eunsun Kin / Sebastien Falleti ***Recenzie&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s