Coroana de spini și stele (#1) – Lina Moacă ***Recenzie

18671204_1913352012264838_1615217567592682932_n

” Cât timp mă vrei, sunt a ta. Pe fruntea asta a mea, poți să așezi coroană de spini sau de stele…” 

Autoarea a știut să așeze pe fruntea mea cunună de emoții împletită cu dragoste și lacrimi sub formă de mărgăritare. În ziua în care alegeți această carte pentru lectură, trebuie să vă pregătiți mai întâi. Sufletește. Fizic. Total.

Este o carte care se citește cu sufletul plin de încântare, de durere, de revoltă, de dragoste, de iertare și de empatie. Este o carte care te îndeamnă nu să o citești, ci care te îndeamnă să lași să îți citească literele încărcate de emoții întipărite în minte și pe inimă. Este o carte care îți insuflă dragostea pentru țară, pentru oameni, pentru tradiții, care te obligă să te întorci în perioada când totul era pur, sincer și curat. Te determină să apreciezi mai mult valorile ce ne reprezintă în lume și face ca prin venele tale să curgă în același timp foc și gheață.

O poveste de viață, de dragoste, cu un început atipic și cu un deznodământ care mie mi-a rupt sufletul în două și mi-a pus răbdarea la încercare. O luptă continuă de a aduce stele în locul spinilor, de a îndepărta răul și de a călăuzi pașii celor care rămăseseră în viață fără steaua călăuzitoare. Trebuie să o felicit pe autoare că a ales din nou să insereze în operele sale elementele de preț ale culturii noastre: Luceafărul, operele lui Brâncuși, bunicii și nemurirea născută la țară. Reușește să transmită mii de emoții, poate să ajute la sculptarea lor în suflete, le asigură continuitate și nu le lasă să dispară. Iar faptul că reușește printre atâta tehnologie, superficialitate și strălucire să împletească resursele noastre autentice, pe mine mă face să mă cutremur de încântare.

A fost dragoste la prima vedere. Am văzut-o și am știut că trebuie să fie a  mea. Știam deja de pasiunea cu care scrie Lina și mă întrebam dacă mai poate să mă surpindă. Da, poate. Lina are un scris cameleonic. Se mulează pe diferite stiluri, construiește cu migală personaje remarcabile și asamblează povești care nu au cum să nu te atingă. ”Coroana de spini și stele” este preferata mea! Mi-a atras atenția de la primul rând și a creat un uragan de trăiri și de stări.

 

De la agonie la extaz, de la compasiune la furie, de la acceptare la revoltă. 

Medeea Pop era o tânără remarcabilă. Rămăsese orfană de mamă și creștea alături de tatăl său în Maramureș. Aron și Ana, o familie simpatică de evrei ce nu aveau copii, o îndrăgesc atât de tare pe micuța Medeea încât îi cer voie tatălui acesteia să o ia la București pentru a-i oferi o educație aleasă.

Și s-au ținut de cuvânt. Medeea era stăpână pe viața ei la 22 de ani. Făcea stagiatura la cabinetul de avocatură condus de Aron, locuia singură într-un duplex (în aceeași clădire cu bătrâneii simpatici), înființase un centru de dans pentru copiii străzii pentru a -i îndepărta prin dans și muzică de lumea drogurilor și a pierzaniei. Terapie pură care izvora dintr-un suflet care avea proprille carențe și care umplea viețile altora cu dragoste și atenție.

” În mine e un tunet de rătăciri și căutări.” 

 Medeea semnase un contract de publicitate în calitate de model și acum trebuia să meargă la New York. Acceptase pentru că avea nevoie de banii aceștia pentru a plăti chiria clădirii unde funcționa micuțul ei centru. Trebuia să locuiască în apartamentul prietenulei ei bun Ștefan, pentru că și acesta plecase în Tokyo pentru ședințe foto. Între sesiunile ei de fotografie, Medeea o cunoaște pe Jessica, o altă amică de-a lui Ștefan.

Jessica fusese o victimă a propriei vieți. Se drogase, abuzase de alcool, rămăsese însărcinată și adusese pe lume o fiică pe care acum o creștea bărbatul cu care o concepuse. Disperată acceptase să intre în niște jocuri periculoase unde femeile se îmbrăcau în negru, purtau măști pe față și așteptau să fie alese de anumiți bărbați pentru nopți de pasiune. Primeau bani chiar dacă nu erau alese, iar ea avea nevoie de bani pentru a-și recâștiga fiica.

 

Jessica devine victimă sub ploaia de lovituri a celui care ar fi trebuit să o iubească și îngrijorată că va pierde locul de pe lista restrânsă de modele care participau la acele orgii, o roagă pe Medeea să îi țină locul. Naivă și inocentă, Medeea acceptă și când instinctul îi spune că nu este în regulă, este deja prea târziu. Pusă laolaltă cu fetele de pe lista faimoasă, Medeea este aleasă de un bărbat ce poartă o mască pe chip, este abuzată sexual în ciuda protestelor și a urletelor ei și este abandonată în camera aceea întunecată.

Urmează câteva zile de agonie, de durere, de suferință, iar Medeea pură care exista înainte, astăzi este doar o amintire. ”Murdară”, tristă, folosită și furioasă, Medeea revine în țară și încearcă să se reconstruiască din cioburile propriei vieți. Numai că oricât de pricepută ar fi, lipiturile rămân. Mai ales când lipiturile prind viață, pentru că Medeea este însărcinată. Monstrul acela de bărbat care o folosise în acel mod josnic, care chiar îi dăruiește a doua zi după noaptea de coșmar bijuterii și un milion de lire, îi distrugea încă o dată imaginea și stima de sine. Doar gândul la viața nevinovată din pântecele ei o ajută să nu se prăbușească.

Viața ei continuă pentru că are alături oameni dragi, iar liniștea începe să se aștearnă din nou peste ea. Dar numai pentru puțin timp, pentru că Daniel Atlasus Gabriel Roth, un tânăr lord și un bancher lipsit de scrupule, apare din senin cu unicul scop de a lua totul și de a distruge inocența, demnitatea și urmărind mereu câștigul.

Daniel o ajuta să înființeze mai multe centre umanitare pentru oamenii pe care ea îi apăra, dar bunătatea numărată în zerouri contrasta cu firea dură și implacabilă a celui mai rece posesor de ochi albaștri pe care ea îl văzuse vreodată. Îl cunoaște când este invitată alături de prietenii ei buni la un castel de la Cannes pentru o strângere de fonduri. Teoretic nu aveau ce să caute printre atâtea capete încoronate și titluri nobiliare, nici conturile nu le erau pline, nici sângele nu avea vreo tentă albastră, și totuși erau acolo.

Ce urmărea Daniel și ce fel de joc pusese la cale? 

Eu vă spun că l-am urât din prima clipă. La fel de rece ca diamantele care conduceau în lumea lui, cu aceleași tăieturi aspre și tăioase, cu aceeași duritate, Daniel mi-a câștigat detașat antipatia. Mi-a fost imposibil să îi înțeleg jocul și l-am condamnat pentru toate lacrimile pe care i le-a adus Medeei.

Mi-a plăcut tare mult ritmul alert în care se petrece totul. Nu am simțit când am citit cele 313 pagini ale cărții pentru că dinamica ei nu mi-a permis să mai fac altceva. Am citit, am trăit și am fost alături de personaje!

Două firi atât de diferite, două lumi opuse, două personalități contrastante… și totuși, autoarea îi aduce împreună.

Ce vor purta pe cap? Stele sau spini? 

Lina, te felicit încă o dată pentru sensibilitatea și profunzimea cu care scrii, pentru modul în care împletești atâtea stări, pentru amprenta ta care te face unică, pentru modul frumos în care evoluezi de la o carte la alta!

Asta este, cu siguranță, o carte pe care nu o uiți ușor!!

Anunțuri

11 răspunsuri la „Coroana de spini și stele (#1) – Lina Moacă ***Recenzie”

  1. Chiar eram atât de curioasă cu privire la carte! Așteptam o recenzie, iar a ta mi-a prins bine și m-a făcut curioasă ! Eu acum citesc „Magnetism” și m-a cuprins cartea autoarei. Până acum, pot spune cu mândrie ca îmi place stilul ei și nu cred ca mă va dezamăgi cu vreo carte, deci te înțeleg perfect! 😁 Te felicit pentru recenzie, ai reușit să îmi atragi atenția! 😉

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s