Roma. Pasiuni întunecate – Rodica Mijaiche ***Recenzie

 


Nu am putut să adorm până nu am terminat cartea! ”Stai calmă, inimă!”. Așa spune autoarea în carte. Inima mea numai calmă nu a stat. S-a bucurat, a plâns, a suferit, s-a îndrăgostit și s-a lăsat purtată peste rânduri și cuvinte atent meșteșugite, capabile să redea perfect esența și puterea dragostei, tumultul și vulnerabilitatea.

De la prima carte semnată de Rodica Mijaiche pe care am citit-o am simțit doza ei de sensibilitate, poveștile care par rupte din viață, personajele ei care tind spre ceva sau fug de trecut. Le-am simțit pasiunea, zbuciumul, le-am fost martoră, le-am fost prieten. Trebuie să specific pentru că altfel simt că explodez 🙂 și să o felicit totodată pe autoare pentru evoluția care se remarcă în stilul de scriere.  Personaje mult mai bine conturate, acțiune mult mai profundă și mai bine conturată, atenție către detalii și trăiri, chiar dacă nu este plină cartea de metafore și floricele.

Cel mai mult mi-a plăcut la acest volum faptul că nu am simțit o ”rupere” între cărțile seriei. Deși fiecare volum ne prezintă povestea de viață și de dragoste a altor personaje, nu ne despărțim nici de cele cunoscute până acum, ba chiar aflăm detalii noi despre aceștia. Pentru mine a fost o încântare să o descopăr din nou pe Alyssa Martinez, să îl reîntâlnesc pe marele Alexander Chase și să fiu părtașă la focul mistuitor ce îi devorează pe amândoi. Deși povestea se axează mai mult pe Regina Nunzio și pe Alessandro Martinez, firele trecutului se pare că s-au întins prea mult și țin captive suflete nevinovate, conectate între ele fără ca vreunul să știe.

Autoarea ne ajută să le descoperim. Cu răbdare, cu dragoste, cu pasaje frumoase și cu …pasiune. 

 

Regina Nunzio mi-a rupt inima de la primele pagini. O admirasem din volumul trecut, dar de data asta mi-a intrat complet la suflet. Regina era orfană, nu își cunoscuse părinții și creștea într-o mănăstire de maici, unde dragostea era puțină, iar regulile multe. Singura ei legătură cu exteriorul era televizorul. Acolo văzuse prima oară un podium, niște manechine și tot în fața lui își pusese prima dorință: să ajungă ca ele.

Avea zece ani, puțină siguranță și multe necunoscute. Apariția lui Franco Nunzio la mănăstire cu dorința clară de a o adopta ar putea fi începutul vieții minunate la care aspirase dintotdeauna. Să nu credeți că la zece ani voia prea multe. O cameră numai a ei, un televizor și un strop de dragoste. Dragostea o primea din partea lui Franco, deși nu era prea bine exprimată și dozată. Dar îi uita intensitatea și puterea în fața antipatiei pe care o resimțea venind din partea Mariei, soția lui Franco, dar mai ales în fața abuzurilor emoționale ce veneau din partea lui Paolo, fratele ei vitreg.

Când a considerat că nu mai putea îndura și când află că tatăl ei adoptiv era șeful clanului mafiot, a fugit din Roma la New York și și-a îndeplinit visul. Ajunsese model, dar nu se putea bucura de faimă pentru că era mereu pe fugă datorită fratelui său. Paolo dorea să se răzbune pentru că fusese lăsat pe dinafară din testament și își câștigase garantat furia tatălui său după ce acesta aflase cât de urât se comportaseră atâția ani cu Regina.

Regina îl întâlnise pe Alessandro Matinez, fratele dispărut al Alyssei și rămăsese marcată de sărutul pe care acesta i-l dăduse. Alessandro era un bărbat frumos, încărcat de masculinitate, cu trăsături bine definite și cu o aură de mister acutizată de cicatricea de pe obraz. Nu știa nimic despre el, dar corpul ei tânjea după atingerile lui. Când Paolo ajunge la ușa apartamentului ei, Regina cere înspăimântată ajutorul celei mai bune prietene, Alyssa, și aceasta o direcționează spre îngerul ei păzitor, Carlo d”Angelli.

Hotărând că Regina nu mai poate umbla neînsoțită, mai ales după ce află că Samuel Gill avea niște interese ascunse în ceea ce o privește, Carlo îl angajează pe Alessandro pentru a o proteja.

Da, dar cine îi proteja inima de el? Cine ar fi protejat-o pentru a nu se îndrăgosti de bad boy-ul negru până în măduva oaselor?

Se așează unele piese, se aprinde lumina în câte o direcție, dar mai sunt multe enigme de rezolvat și multe întrebări își așteaptă răspunsul. Iar antiteza dintre cele două personaje principale m-a cucerit imediat. Ea fuge de trecut pentru a fi fericită, el aleargă către trecut pentru a-l înfrunta și pentru a fi liniștit. Se au unul pe altul, dar este de ajuns?

O căsătorie, o apariție, o întâlnire, răzbunare, crime, niște bariere dărâmate, niște secrete dezvăluite și multe emoții pe parcursul lecturii, Asta vă așteaptă, vă spun ca să fiți pregătiți!

 

Când am citit primul volum și am văzut lista personajelor din viitoarele volume ale seriei, am spus că Rodica a ales parcă ghidata de mine. Dar nu mă așteptam să se ajungă la atâtea dedesubturi, să apară atâtea secrete din trecut care nu lasă prezentul să fie unul liniștit și care fac viitorul să pară incert.

Știam că voi avea parte de povești de dragoste și de pasiune, dar nu mă așteptam să îndrăgesc atât de mult personajele. Știam că o să îmi placă, dar nu știam că fiecare volum în parte va fi preferatul meu. Știam că Rodica scrie ghidată de emoții, dar nu știam că mă va suprinde din nou și că mă va emoționa teribil.

 

Pasiuni. Dar nu întunecate. Povești de dragoste. Dar nu plictisitoare. Durere. Dar nu suferință. Volumul doi. Dar nu de-ajuns. 

 

Rodica, te felicit pentru minunăția asta!  Și nu te iert pentru câtă nerăbdare mi-ai pus în suflet cu ultimele pagini! Glumesc!

Anunțuri

10 gânduri despre &8222;Roma. Pasiuni întunecate – Rodica Mijaiche ***Recenzie&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s