Alte gânduri…

Ai crede că în epoca tehnologiei care se extinde tot mai mult pe zi ce trece, oamenii devin mult mai inteligenți. Cam ca gadgeturile care au din ce în ce mai multe funcții.  Unii chiar sunt…alții devin superficiali și devin păreristi de profesie. Gică Contra nu a fost nicicând mai la moda ca acum. Teoretic, toți sunt zen. „Nu mă intereseaza ce fac unii, nu mă intereseaza ce zice lumea, eu îmi văd de treaba mea.” Da, asta e exact în genul sloganului de pe ușa mașinii de poliție „Siguranța și încredere”. Aha…vorba cântecului de la B.U.G.

 Ba vă spun eu că vă pasă, că altfel nu ați mai încerca să pozați în oameni etalon, care își văd de propria pătrațică  ( care, apropo, are vreo câteva hectare). Că de nu v-ar păsa nu ați mai căuta prin analele online-ului pentru a vedea ce a mai făcut „dușmanul ” numărul unu. Nici nu ați mai profita de orice lucru oricât de mic pentru a urca puțin mai sus. Ce contează mijloacele? Atâta timp cât eu sunt mai sus cu o treaptă.
Preferata mea: e loc pentru oricine. Să mori tu? Păi lasă-l să fie. Nu mai trage tu sforile, nu mai pune tu vorbe „bune”, intrigantule mic care ești. Atâta timp cât vei căuta să te raportezi la alții, înseamnă că nu poți fi capabil de propria ta valoare. Pam-pam

Altă fază tare pe care o iubesc de numa! Draga mea…păi tu esti „ză” best. Păi ce om frumos ești tu, păi câtă considerație am eu pentru tine și să nu uiți..te apreciez fix cât vorbesc cu tine, că după aia …ca lăutarul, cânt aceeași placă la altă masă.

Online-ul e folosit ca perie. Perie de luat scamele. Apoi în privat se spală rufele. Faceți ceva public, nominal. Cu subiect ai predicat și spuneți ce vă doare, dacă aveți cojo…..ceva de spus. 🙂

Mai folosiți un om, mai vă vedeti un scop împlinit, dar după aia vă băgați capul ca struții. Ehe…superficialitatea asta e boală grea.

Am urât facebook-ul o vreme. Acum îl apreciez…păi câte fete am văzut eu…păi câte măști mai pică. Da sunt în pătrațica mea..nu îmi pasă. Sunt în trend și eu.

Acum serios vorbind. Lumea este atât de mare și este loc sub soare, păstrez trend-uș, a se observa, vă rog. Doar că oamenii din jurul tău caută mereu să îți țină umbră, când tu de fapt vrei să te bucuri de soare, să te prajești și să te umpli de ultaviolete.

Aamabilitatea, respectul și bunul simț, sunt confundate cu prostia. Da, da, faceți un recviem pentru bunul simț, pentru că în curând va fi declarat pe cale de dispariție și inclus în patrimoniul național, sau o să respingă ăștia moțiunea?

Chestia cu gusturile o știm cu toții, popor latin la bază, dar nu acceptăm altă opinie. Dacă cineva spune și susține cu argumente că i-a plăcut un lucru, nu îl înțelegem și îl acuzăm că nu ar fi sincer. Unde o scrie că părerea mea personală o fi sinonimă cu minciuna? De ce nu poți accepta că starea mea m-a ghidat către o anumită părere? Că poate mie nu mi-a atins coarda sensibilă? Că poate eu am văzut la momentul acela ceva ce tu nu ai văzut datorită stării tale?

Articolul face parte din seria to be continued…

Cum să te îndrăgostești – Cecelia Ahern, Editura All ***Opinie personală

18072854_1499263066803311_1102314110_n

Cecelia Ahern m-a cucerit de la prima carte citită, P.S. Te iubesc, o lectură încărcată de emoție la care am plâns cât pentru un an. Deși am mai citit câteva dintre cărțile ei, pot să declar că romanul ”Cum să te îndrăgostești”, primit de la Editura All, este de departe preferatul meu. Este cea mai funny carte despre un subiect dramatic pe care am citit-o vreodată.

O carte cu tente psihologice, cu urme de ironie, de umor și o tipă ce se ghidează în viață după cărțile motivaționale. Sună bine, nu? Mi-a plăcut tare mult că autoarea a păstrat ceva în stilul personajului numind capitolele cu niște titluri rupte din cărțile de dezvoltare personală și motivație:

  1. Cum să convingi un om să lase arma jos
  2. Cum să-ți părăsești soțul (fără să-l rănești)
  3. Cum să recunoști un  miracol și ce să faci pe urmă …….     Etc

 

    Christinne era tipa diferită din familia ei. Ea și cele doua surori ale ei rămăseseră în grija tatălui după moartea mamei lor. Fuseseră crescute cu dragoste și tatăl lor le insuflase dragoste de viață și un simț al umorului extrem de bine dezvoltat. Christinne nu preluase tradiția familiei și nu era avocat, era consultant, ajuta oamenii să își aleagă o altă carieră.

 După ce, din nefericire, este martora unei tentative de sinucidere, Christinne își asumă o parte din vină, mai întâi, pentru că nu reușise să îl determine pe bietul om să renunțe la gestul său, apoi pentru că această întâmplare îi subliniază efemeritatea vieții și propria ei nefericire, Christinne își părăsește soțul. Erau împreună de numai nouă luni, dar fusese de ajuns pentru a înțelege că nu simțea dragostea și nu era împlinită.

Decizia ei fulgerătoare scoate la iveală altă latură a soțului ei de care nu știa nimic. Un caracter violent, un limbaj jignitor plin de amenințări.

Poate era ceva în karma ei ce atrăgea problemele, sau poate doar o coincidență, dar tânăra noastră asistă din nou la altă tentativă de sinucidere. De data aceasta bărbatul era pe un pod, privind în gol de parcă ar căuta pe undeva motivele pentru care să se arunce sau rezolvarea problemelor sale. Christinne reacționează imediat și încearcă să îl convingă să renunțe la gestul său. Citise doar o grămadă de terorie, nu? Erau chiar așa de greu de pus în practică?

Adam, bărbatul sinucigaș, este impresionat de lacrimile ei sau poate de talentele ei ascunse de terapeut și acceptă să revină pe pod și să amâne gestul său până la ziua lui de naștere care era peste două săptămâni. Christinne vrea să îi arate frumusețea vieții în aceste paisprezece zile, să îl facă să vadă latura frumoasă și optimistă și să încerce să soluționeze problemele ce îl împinseseră până aici.

Teoria era bună, cărțile pline de astfel de sfaturi erau multe și ea le cam avea pe toate, Dar în practică…e din ce în ce mai greu. Mai ales că în timp ce luptă pentru a-l salva pe Adam, viața ei se năruie tot mai mult. Barry, fostul ei soț, îi face tot mai mult rău și o pune în niște situații jenante în fața apropiaților săi, cu Adam parcă nu ajunge nicăieri pentru că toate încercările ei se soldează cu un final neașteptat, iar timpul trece atât de repede.

Va putea să îl salveze pe el? Dar cine o ajută pe ea?

Ce și cum va face, va trebui să descoperiți singuri. Eu vă spun că nu am putut lăsa cartea din mână și aseară nu am închis ochii până nu am terminat-o. Mi-a plăcut tare mult. Mult mai spontană, mult mai animată și mult mai captivantă decât tot ce am citit semnat de această autoare. Să nu credeți că ne oferă cineva rețeta pentru dragoste, nici nu ar fi posibil, dar veți rămâne surprinși când veți vedea cât poate fi de reală cartea, pentru că frumusețea vieții se ascunde în lucrurile simple, pentru că dragostea te așteaptă acolo unde nici nu gândești. Așa cum v-am spus și la început, este cea mai veselă carte despre un subiect atât de trist pe care am citit-o vreodata. Abordarea această plină de ironie, de amuzament și o notă de optimism, pe mine m-a cucerit de la primele pagini.

Dacă vreți să îi acordați o șansă, cartea o găsiți chiar aici, unde aveți și REDUCERE!!

Mulțumesc mult, Editura All pentru exemplarul oferit, mi-ați făcut ziua mult mai frumoasă!!!

13619919_1237376016302899_318890694385796211_n

New York. Pasiuni ascunse – Rodica Mijaiche, seria Pasiuni ***Recenzie

18056852_1899102593689780_3301896026156018485_n

 Ce faci atunci când ai terminat de citit o carte bună? Te uiți la cursorul care licăre pe ecran și speri să se așeze cuvintele singure pe foaie. De-aș putea tasta la fel de repede pe cât se învălmășesc ideile în mintea mea! Draga mea Rodica, știi deja că scrii pe sufletul meu. Sensibilitate, profunzime, fluență și atenție pentru detalii. Dacă între primele două volume semnate de tine pe care le-am citit mi-a fost greu să mă decid asupra vreunui preferat, află că acest prim volum al seriei Pasiuni m-a suprins total. 

Am descoperit o nouă latură a ta, o maturitate și un stil mult mai captivant, o poveste cu mult mai multă acțiune și cu planuri narative care m-au făcut mai curioasă cu fiecare rând. Dacă aveți impresia că veți regăsi între aceste pagini numai scene de dragoste și pasiune de nestăvilit, așa cum credeam și eu, vă înșelați. Povestea este mult mai amplă și firele ei lipicioase și pline de tentacule se întind asemenea unei plase asupra tuturor personajelor. Chiar dacă Alyssa și Chase sunt personajele principale ale romanului, personajele secundare nu sunt lăsate în umbră, ba chiar au un rol decisiv în întreg scenariul. 

Cartea mi-a atras atenția încă de la început. Coperta îmi sugera putere, control și dominație. Eram sigură că marele Alexander Chase va fi genul meu de bărbat. Alexander construise un imperiu cu propriile mâini. Știa ce înseamnă să depinzi de alții, așa că acum era stăpânul propriei vieți, acceași viață care îl învățase că trebuie să fie atent și să privească mai întâi totul cu neîncredere. Tonurile în care a fost zugrăvit Chase m-au intrigat continuu. Am vrut în permanență să aflu ce răni ascundea în suflet și de ce purta masca de bărbat dur oriunde și oricând. Singurele lui momente în care părea ”uman” erau când o întâlnea pe Clarice, nepoata lui, sau când picta în camera lui singurul chip pe care îl știa pe de rost. 

 

          Cine era misterioasa femeie frumoasă care era prezentă în toate tablourile sale? 

 

Alyssa Martinez avusese cândva o altă viață. O familie bogată pe plan financiar, dar săracă pe plan sentimental. O soră mai tot timpul drogată sau beată, un frate pe urmele tatălui ei, un farmacist renumit care căuta o formulă pentru un vaccin care putea stopa cancerul, o mamă cu accese de furie și de schizofrenie care trăia într-o altă viață, o realitate paralelă. Toate aceste detalii le aflăm sub forma unor episoade sporadice, ca niște confesiuni însemnate pe undeva, ca un jurnal imaginar de-al Alyssei. Acum rămăsese singură. Locuia într-un cartier rău famat și singura reușită din viața ei era slujba de la revista The Chase, condusă de marele Alexander. 

Totul ar fi fost perfect dacă ea nu s-ar fi îndrăgostit de șeful ei și dacă destinul nu continua să o împingă tot mereu în brațele acestuia. Dar ce ar fi putut ea, o fată ștearsă și fără nimic bun de iubit, să îi ofere? Totul în viața ei era o minciună și o fugă continuă…iar el era o țintă mult prea sus pusă pentru ea. 

Interese ascunse, crime, lupte pentru putere, răzbunare și planuri pentru a elimina pe oricine ar fi stat în calea visurilor mărețe. Cine trăgea sforile? Cât se puteau opune? Dar și ce legătură există între Alyssa și Chase descoperiți doar dacă citiți cartea. Eu vă spun că am rămas suprinsă de turnura lucrurilor. 

Am apreciat de asemenea că autoarea ne prezintă acțiunea din perspectiva tuturor personajelor. Mie îmi place această abordare. Îmi permite să cunosc mult mai bine fiecare personaj în parte, să mă familiarizez cu el și să îi înțeleg personalitatea. Alyssa mi-a atras atenția de la început tocmai prin faptul că este o tipă comună, asta pentru că și nouă, fetelor normale, ni se pot întâmpla lucruri extraordinare. Mie îmi plac personajele imperfecte în perfecțiunea lor, personajele care par reale, credibile și care nu culeg doar flori în calea lor. Rodica le dă viață, îi face veridici, le insuflă dragoste și pasiune, ca mai apoi să îi trimită să ne atingă sufletele. 

Mai are rost să spun că următoarele volume se anunță la fel de interesante? Rodica, ai ales exact personajele ce mi-au intrat pe sub piele în acest roman și recunosc că până să citesc descrierile fiecărui volum, mă întrebasem cum rămâne cu ei. Apoi m-am liniștit și mi-a apărut zâmbetul pe buze. Prevăd o călătorie frumoasă! 

Mulțumesc mult pentru exemplarele oferite! Dacă v-am făcut curioși, vă spun că o puteți achiziționa de aici, unde beneficiați și de 15 % REDUCERE!!!

 

 

Ce-aș fi eu fără tine – Guillaume Musso ***Recenzie

18052835_1499263053469979_106625768_n

Zilele trecute vă arătam razele mele personale de soare primite de la Editura All. Cum afară era cenușiu și mohorât ca o zi de toamnă, nu a fost greu să aleg cartea pe care să o încep.

Musso și o copertă superbă cu un cer senin- mai aveți nevoie și de alte motive? Eu nu! Vă spusesem, ba chiar am declarat oficial, că sunt îndrăgostită de stilul lui Musso, iar autorul nu se dezminte. Emoție, dragoste, putere de sacrificiu, sensibilitate, o altfel de iubire și un scenariu de film polițist…o infuzie marca Musso care are darul de a vă rupe din cotidian și din monotonie.

Nu știam la ce să mă aștept. Am vrut să văd dacă a doua întâlnire cu autorul va avea același impact asupra mea. Cu toate că scnariul polițist este prezent și aici, este total diferit față de cel din ”După șapte ani”.

”Ce-aș fi eu fără tine” este un început și un sfârșit. Este conștientizarea faptului că ”amor” și ”mor” se află doar la o literă distanță, că nu ne putem ascunde până nu facem pace cu trecutul, că unele lucruri sunt menite să se întâmple chiar dacă trec cincisprezece ani, că nu există limită a puterii de sacrificiu, că nu există măsură în iubire, indiferent de haina pe care o îmbracă ea. Musso m-a sensibilizat și m-a suprins prin modul în care a ales să împletească toate ițele poveștii, dar și prin faptul că a avut grijă să le netezească pe toate, lăsându-mă pe mine și mirată și cu lacrimi în ochi.

 

    ”Urâm sau iubim o persoană pentru exact aceleași motive. ” – Russel Banks 

Gabrielle și Martin – o americancă și un francez. Doi  nebuni de tinerețe și dragoste, care au avut nevoie doar de câteva zile, într-o vară cândva, vara aceea de demult, pentru a se îndrăgosti iremediabil unul de celălalt. Despărțiți de continente, de prejudecăți și de ambiții, cei doi se vor hrăni pentru prea multă vreme cu amintirile lor- rămășițele unei povești minunate înnăbușite înainte de vreme.

Martin ajunge polițist, mai întâi în brigada Antidrog, apoi mutat la secția celor care se ocupau cu furturile bunurilor culturale. Martin făcea totul cu dăruire și pasiune, lupta ca și cum ar duce un fel de răzbunare personală, nu suporta nedreptatea și se transforma imediat în îngerul păzitor al oricui. Misiunea lui fără termen limită era capturarea lui Archibald McLean, hoțul faimos care opera deja de prea mulți ani fără a-i fi cunoscută identitatea. Martin reușise cumva să descopere algoritmul după care se ghida Archibald, dar aștepta o mișcare greșită din partea hoțului pentru a-l captura. Polițistul nostru nu știa că și hoțul păstra câțiva ași în mânecă.

Archibald angajase un detectiv pentru a fi la curent cu fiecare pas făcut de Martin, așa că filarea lui din această seară îi era complet cunoscută și avea totul pregătit.

Gabrielle rămăsese acasă în San Francisco. Îl iubise pe Martin, dar nu fusese pregătită pentru tot ce aștepta el de la ea, așa că tăiase toate legăturile dintre ei doi. Trecuseră treisprezece ani…treisprezece ani, câteva relații eșuate și multe gânduri. Nimic nu îl putuse alunga din gândurile ei. Gabrielle își pierduse părinții, sau cel puțin știa ea. Mama ei murise în urmă unui șoc la nașterea ei iar tatăl dispăruse fără urmă. Habar nu avea că tocmai tatăl ei va conduce din nou pașii singurului om pe care l-a iubit înapoi către ea.

Da, ați ghicit! Archibald era tatăl ”dispărut” al lui Gabrielle. După ce o pierduse pe Valentine, soția lui minunată, datorită faptului că aceasta hotărâse să își aducă micuța pe lume cu orice preț, Archibald își reneagă fiica și dispare. Acum era un hoț celebru. Nu fura din necesitate, fura pentru a răpi cele mai de preț lucruri, așa cum viața îi răpise soția și dragostea.

Acum era bolnav și bătrân. Avea nevoie de iertarea și de dragostea fiicei lui, dar Martin era pe urmele sale. Putea risca să îl aducă aproape de ea? Va putea ea să aleagă între cel care nu putuse să o accepte și cel care o iubise fără limite? Salvarea unuia va însemna condamnarea celuilalt?

„Viața noastră e o carte care se scrie singură. Noi suntem niște personaje de roman care nu înțeleg întotdeauna prea bine ce vrea autorul.” – Julien Green

Sunt mult mai multe secrete ce amenință să iasă la iveală iar asta nu face decât să zugravească personajele principale în tonuri și mai captivante. Profunzimea ultimelor pagini m-a emoționat și m-a îndemnat să privesc și aștfel persoanele aflate în comă. Să fie și altă lume acolo? Să fie un hotar cu o linie bine stabilită? Să avem  noi oare puterea de decizie?

Un lucru știu sigur! Dacă vă face plăcere să descoperiți cărți minunate semnate de Musso și nu numai, trebuie să aruncați o privire pe site-ul editurii All. Dacă v-am făcut curioși în privința cărții, vă spun că o găsiți chiar aici unde aveți și REDUCERE!!

Dacă ați citit cartea deja, vă aștept impresiile într-un comentariu!

Valentine / Very Valentine – Adriana Trigiani ***Recenzie

18052772_1499458346783783_142634311_n

 Aveam de multă vreme cartea în bibliotecă. Nici nu mai știu de ce am luat-o. Să fi fost coperta, să fi fost prenumele autoarei…nu îmi mai aduc aminte. Dar acum mă bucur tare mult că am citit-o și că va rămâne pe rafturile mele.

Mie îmi place Italia. Oamenii, locurile, mâncarea și tradițiile de acolo. Îmi plac la fel de mult familiile numeroase și gălăgioase, ce înroșesc mereu firul telefonului pentr a împrăștia veștile. Îmi place și am și lucrat tot ce am putut din categoria produselor handmade. Mi se pare că pui mai mult suflet, că dai naștere ideilor, lucrurilor și viselor tale numai cu priceperea mâinilor și cu multă imaginație. Poate toate aceste motive au fost cele care m-au determinat să îndrăgesc atât de mult această cărticică.

A avut de toate…familie, tradiție, meșteșugari, produse unicat, povești de viață atât de credibile, locuri minunate și multe detalii. Nu sunt tocmai o fană înfocată a descrierilor ample, dar aici am simțit nevoia. Mi s-a părut că autoarea a acordat atenție tuturor celor care au creat ceva cu mâinile lor, cu pasiune și din pasiune, reușind să fie echilibrată și corectă.

Valentine era CeaHazlie. Una dintre cele trei fete ale familiei Roncalli. Mai era și fratele Alfred, cel care îi cam punea bețe în roate Valentinei cam în tot ce dorea să facă. Fratele și surorile sale își găsiseră drumul în viață. Valentine reușise abia acum la 33 de ani să realizeze că de fapt ea își dorea să creeze pantofi. Lăsase catedra de engleză unde era profesoară și relația ei cu Bret și se mutase cu bunica ei în casa care era și sediul firmei de pantofi Angelini, fondată în 1903. Cariera ei de pantofar nu se potrivea cu a lui Bret de pe Wall Street, în plus nu ar fi înțeles-o vreodată între două lovituri de ciocane.

Valentine și bunica ei produceau cam trei mii de bucăți de pantofi unicat de mireasă pe an. Un număr destul de mare avînd în vedere că totul se producea la fel ca în ziua în care atelierul luase naștere, ba chiar utilizau și aceleași aparate. Dar un număr destul de mic pentru a putea acoperi datoriile pe care bunica ei trebuia să le stingă. Valentine considera de datoria să ducă mai departe toată munca bunicilor dar și visa continuu la o linie de pantofi care să îi poarte semnătura în totalitate. Numai că nimeni nu îi acordă prea mult credit.

Nici nu ar fi avut cum să fie în centrul atenției. Nu când Alfred vrea să o convingă pe bunică să vândă, când bunica se simte bătrână, când tatăl ei se îmbolnăvește, când sora ei rămâne însărcinată, când apare în viața ei Roman- un bucătar italian, când fostul ei logodnic ar putea să îi prezinte o altă soluție pentru a scăpa din impas. O gură mare de aer și o cafea servită în locul ei secret, nu mai este de ajuns.

Dacă ar putea găsi o soluție… 

      Dacă ar putea amâna vânzarea ..

Dacă i-ar putea determina să îi mai acorde timp…

             Dacă ar putea să nu mai fie singură și nemăritată la vârsta ei…

       Dacă ar putea fi măcar o dată CeaInteligentă…

  Dacă, dacă, dacă… un munte de întrebări și probabilități și nici o sugestie. Știe că pantofii sunt viața ei, la propriu, dar nu știe cum va putea găsi o rezolvare la tot uraganul din viața ei. Așa că va trebui să descoperiți singuri această…storia italiana.

Cartea a fost extrem de relaxantă. Chiar dacă au fost multe detalii și multe personaje, lectura nu mi s-a părut deloc solicitantă și pentru mine a fost numai bună pentru perioada aglomerată prin care trec, mai ales că am citit despre oameni care au puterea de a înțelege și de a recunoaște lucrurile care îi fac fericiți. Iar faptul că este inspirată din viața reală a bunicului autoarei, m-a impresionat și mai tare.

 

 

” Plăcută ca o ceașcă de ceai de mușețel într-o duminică ploioasă” – The New York Times Book Reviews     (nu e duminică, dar plouă, plouă, plouă)

Picături de bucurie marca All – Editura All, raza mea de soare

De câteva zile am impresia că trăim o toamnă târzie. E frig și plouă. Bineînțeles că petrecem timpul în casă citind sau cu tot felul de activități diverse.

  Eu stăteam la locul meu preferat, fotoliul pentru lectură, când m-a sunat curierul. Cea mai frumoasă surpriză a fost când mi-a spus că mi-a adus un colețel de la Editura All. Colețel, colețel…da mi-a adus patru titluri minunate pe care le-am admirat vreo zece minute. Apoi pentru alte cincisprezece le-am răsfoit, le-am pipăit și am citit câteva rânduri. Nu mă întrebați care o să fie prima. Nu aș sti să vă spun la momentul acesta, este tare greu să mă decid.

  Mai are rost să vă spun că am țopăit și ziua mea a devenit mult mai frumoasă?

Senin și albastru este cerul meu întocmai ca desenul de pe coperta cărții lui  Guillaume Musso, Ce-aș fi eu fără tine, care îmi promite o poveste frumoasă, încărcată de mister, secrete și alegeri. 

http://www.all.ro/colectia_guillaume-musso/ce-as-fi-eu-fara-tine.html

18052835_1499263053469979_106625768_n

Evanghelia după Lucifer – Tom Egeland  Manuscris vechi, urmăritori, secrete  și atacuri inexplicabile. Abia aștept să pornesc în aventură! 

http://www.all.ro/carte/evanghelia-dupa-lucifer.html

18072862_1499271330135818_414820777_n

Cum să te îndrăgostești – Cecelia Ahern      Cecelia Ahern scrie cu și despre emoții, cu și despre dragoste și despre oameni care par rupți din povești reale. 

http://www.all.ro/colectia_seria-cecelia-ahern/cum-sa-te-indragostesti.html

18072854_1499263066803311_1102314110_n

Și cea mai voluminoasă și mai așteptată carte Shantaram – Gregory David Roberts – o infuzie de cultură, secrete, tradiții și lupte pentru supraviețuire.

18052866_1499263146803303_278920412_n

http://www.all.ro/colectia_shantaram-si-umbra-muntelui/shantaram.html

Dacă aruncați o privire pe site-ul editurii, veți vedea și reducerile și noutățile editoriale!

Mulțumesc mult, Editura All pentru surpriza minunată!

Bărbatul ideal / The ideal man – Julie Garwood ***Recenzie

17974457_1496088257120792_2039550089_n

Julie Garwwod este una dintre autoarele mele preferate. Fie că vorbim despre cărțile historical romance sau de cele contemporane, Julie are același mod uimitor de  a îmbina povești frumoase cu doze de umor și fără să îți dai seama, te lași cucerit.

Când am ales această carte nici nu știam ce voi găsi în ea, pentru că nu am vrut să citesc descrierea de pe spate. Am vrut să am parte de o surpriză și să văd dacă are aceeași putere de a mă fascina. Cartea a fost frumoasă, m-a surprins să văd încă o dată latura asta e ei, dar tot historical-ul romance semnat de ea este mai bun.

Eleanor Kathleen Sullivan, sau Ellie după cum îi spuneau cei dragi, era un chirurg bun și foarte apreciat. Tot ce făcea izvora din pasiunea și determinarea ei de a face totul ca la carte. Numai viața ei nu o putea ”coase” cu toată precizia mâinilor sale. Pentru cei din orașul ei, Ellie era ori model, ori studentă, ori i se atribuiau diverse meserii. De ce? Pentru că Ellie fusese nevoită să își părăsească casa și orașul la vârsta de 12 ani. Nimeni nu știa acum unde locuiește, cu excepția familiei sale.

Ellie fusese victima unei obsesii. Evan Pattreson avea 17 ani când a văzut-o prima oară  și a dezvoltat pentru ea o pasiune bolnavă. A urmărit-o și agresat-o continuu și de două ori fetița de 12 ani a ajuns și la spital datorită agresiunilor fizice. Apoi părinții ei au hotărât să o trimită departe de casă pentru a fi în siguranță.

Evan stătuse pentru ceva timp într-o clinică privată, dar acum fusese eliberat și  nimeni nu știa unde este. Ellie nu putea prinde ”rădăcini” undeva, nu se putea atașa de oameni și trăia într-un apartament unde aproape jumătate din lucruile ei erau împachetate în cutii.

În timp ce alerga în parc, doctorița ajunge să fie martora unui schimb de focuri în care un agent FBI este împușcat. Agenții erau acolo pentru a-i captura pe soții Landry, doi traficanți de arme. Așa îl cunoaște pe Max Daniels, agentul care va trebui ulterior să îi ia și o declarație.

Max este atras imediat de frumusețea și aparenta vulnerabilitate a lui Ellie, așa că decide să arunce o privire în trecutul ei. Descoperă trauma legată de Pattreson și decide instant că va trebui să o apere.

Cu soții Landry pe urmele ei și cu vizita la Winston Falls, acasă la părinții ei unde sora ei se căsătorea, Ellie va fi în pericol constant. Patterson încă nu a ieșit la lumină iar soții Landry sunt renumiți pentru faptul că reduc martorii la tăcere.

Dacă aveți cartea acasă, sau cumva reușiți să o găsiți, nu ezitați să îi dați o șansă. Vă relaxează și vă binedispune, dar vă și pune pe jar. Vă recomand cu tot dragul să încercați măcar o carte semnată de Julie Garwood.