Nu te împiedica de mine, te implor Georgiana Vâju ***Recenzie


17016939_1872066736393366_4901323362049693275_o

Draga mea, m-am ”împiedicat” de cartea ta și îmi pare atât de bine! Bineînțeles că nu am dormit până nu am terminat de citit și acum stau și îmi frec mâinile până apare volumul doi. 

   sent

( Asta ca să păstrez ideea cărții) 🙂

   De cartea Georgianei am auzit atâtea lucruri și știm deja că a circulat și încă va mai circula o bună bucată de vreme un fragmențel din carte. Da, da ăla cu frumoasa fără cratimă. Dar, acum după ce am lecturat și eu povestea, pot să spun că acela este cel mai simplu pasaj din carte. Am găsit atâtea lucruri frumoase, atâtea expresii, atâtea lecții gratuite și adevăruri universal valabile că ar fi trebuit să umplu cartea de notițe adezive. Nu am făcut-o. Am pus-o simplu pe raftul cărților de suflet, pe cel al cărților de recitit. Și când mi-o fi bine, și când mi-o fi greu. Pentru că autoarea mi-a insuflat o a naibii stare de bine și un suflu proaspăt.

Am știut de la primele pagini că o să îmi placă. De ce? Pentru că Georgiana folosește cuvintele simple..alea de ating sufletul până în cel mai sensibil și mai întunecat punct al său. Pentru că în povestea ei m-am regăsit pe mine. Pentru că nu am citit pagini întregi de detalii și de descrieri gestuale. Pentru că mi-a permis să închid ochii și să îi vizualizez… și când s-au sărutat prima oară, și când a îmbrățișat-o strâns pentru a o proteja, și când ea plângea gonind roiul ăla blestemat de fluturi care îi aduseseră atâtea stări, și când a simțit liniștea din locul acela unde a mers de una singură. Am putut să trăiesc,să fiu părtașă la poveste și să fac parte din ea. Da, nu este multă acțiune, iar spațiul este limitat. Dar exact așa am putut simți liniștea și pașii către vindecare. Un suflet care avea nevoie de certitudine, de confirmare, de dragoste și de calmitate…mi-a fost mult mai credibilă povestea, așa în ritmul piano. 

  ”Ana” pot fi și eu, poți fi și tu. Nu, nu suntem complicate. Dar avem nevoie de siguranță, de cuvinte care să ne ofere confort și de fapte care să certifice dragostea. Ana îi salva pe alții. Era psiholog. Dar de data asta, nu se putea scoate pe ea din starea depresivă și nici nu găsea sursa tuturor problemelor ei. Avea o carieră, o casă, o mașină, o familie care o iubea. Dar pe latura sentimentală…era complicat. Exista un el…care fusese prieten, apoi devenise o pasiune, apoi centrul lumii, ea se îndrăgostise, el plecase…ea nu mai știa ce simte și nici el nu-i ușura situația. Câte un mesaj în inbox din când în cînd și sentimente nedefinite și nediscutate.

 Ana se internează singură într-o clinică, avea nevoie de singurătate și de liniște. Era mai ușor să le obțină într-un spațiu neutru, departe de tot ce îi aducea aminte de pasiunea ce o devorase pe interior. Pentru că nu era o clinică tipică, Ana putea pleca oricând voia, avea conexiune la internet și se putea bucura de scris, marea ei dragoste. Doar că uneori un mesaj rătăcit din partea lui, îi mai spulbera iluzia vindecării. O tulbura și o făcea să se închidă și mai tare în ea.

 Doctorul Iv era medicul ei curant. L-am îndrăgit din prima clipă pentru răbdarea și profesionalismul său. Pas cu pas construia drumul pentru a ajunge la ea. Fără să fie invaziv, fără să îi ceară explicații. Câteva întrebări, atent plasate, aluzii subtile la viața ei de zi cu zi. Pentru el rămânea o enigmă Ana de dincolo de gardurile clinicii, pentru că nu spusese nimănui nici cine era cu adevărat, nici cu ce se ocupa. Însă începe să creadă în Iv, chiar dacă se înfășoară în ironie și sarcasm, chiar dacă își scoate ghearele imediat ce nu îi convine ceva.

      Este oare suficient pentru a o vindeca? O lasă el -”iubitul” să se regăsească și să își clarifice sentimentele?

  Replicile dintre Iv și Ana au fost pur și simplu savuroase. Parcă urmăream un meci de ping-pong…când ea, când el. Dar am putut simți substratul, sufletul fiecăruia. El atent și grijuliu. Ea rănită dar dornică de dragoste. Cele câteva rânduri despre volumul doi promit multă acțiune și o turnură neașteptată a lucrurilor.

   Este o carte care te cucerește, te linștește și te determină să crezi. Influențele psihologice din frământările Anei de multe ori m-au determinat să mă opresc din citit și să fac o paralelă cu mine iar prin replicile amuzante autoarea m-a cucerit definitiv.

Te felicit, Georgiana iar vouă vă recomand cartea cu tot dragul!

Cartea o puteți achiziționa în acest moment de pe site-ul editurii, adică aici.

 

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;Nu te împiedica de mine, te implor Georgiana Vâju ***Recenzie&8221;

  1. Pingback: Rândurile Evei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s