De vorbă cu … Felix Cuceanu

Continuăm astăzi rubrica noastră De vorbă cu… și îl avem oaspete pe Felix Cuceanu și noi vom profita pentru a-l cunoaște mai bine.

1914513_103188653031603_6859796_n.jpg

Cine este Felix? Spune-ne ceva despre om si scriitor. Sunt diferiti?

 

” Felix este rodul dragostei, numele exprimă clar asta, însemnând cel fericit. Nu înseamnă că și este fericit însă intenția alor mei de a-mi predestina o asemenea stare este onorabilă. Diferențele între omul Felix și scriitorul Felix nu sunt prea multe sau prea mari, unul începe din celălalt, se contopesc, căci omul a scris toată viața, începând cu revista școlii generale, continuând cu anii de presă scrisă și ajungând la carte, la o primă carte cel puțin până acum. Nici măcar diferența dintre cei doi de mai sus și personajul Felix nu este prea clară dacă lăsăm la o parte faptul că, deși scrisă la persoana I singular, precum un jurnal, este totuși fantasy, asemănările cu fapte reale sunt posibile însă atât. Omul este un visător iar scriitorul este cel care transpune visele și proiecțiile în material.”

 

Care este povestea Jurnalului unui mercenar?

” Ceea ce a ajuns a se contura într-o carte a început inițial ca postări pe blogul personal, ca provocări venite din partea scriitoarei Andra Pavel sau ca provocăre către aceasta. Nu pot spune că am scris acolo cu intenția de a strânge capitole pentru o carte ci mai degrabă că la un moment dat am simțit un declic ce mi-a spus că ar putea alcătui una. De ce mercenar? Pentru că lucrează pentru două organizații și uneori pentru el însuși. Altfel i-aș putea spune, simplu, asasin, însă este mai mult de atât. Dacă este să intru în detalii tehnice despre povestea cărții pot spune că în urma trimiterii manuscrisului către mai multe edituri am primit la fel de multe răspunsuri negative însă până la urmă cineva a văzut potențialul materialului și al omului. Așa am ajuns să rescriu totul, cap-coadă, și să fie publicat. Inițial titlul a fost Identități, însă editorului i s-a părut mai bun cel actual – titlul – și am convenit să rămână așa.”

15622422_1554820851201702_8618396051244865860_n.jpg

Te-ai identificat cu vreun personaj? Le insufli trăsăturile tale sau ale celor din preajma ta?

 

” Mă identific întotdeauna cu personajele mele, asta pentru a reuși să văd totul din perspectiva lor și nu a cuiva care stă pe margine, a unui spectator. Mai ales că am spus deja că prefer să scriu la persoana I singular. Identificarea se face în ambele sensuri, eu văd prin el, el simte prin mine și astfel îl pot face, cred, să trăiască în lumea reală și nu numai în una proiectată. Cât despre cei din jurul meu, pot spune că aproape fiecare personaj secundar are un corespondent în real, dintre cei apropiați, dintre cei dragi, dintre cei care m-au influențat cumva de-a lungul timpului.

 

Ce sentiment ai vrut să transmiți cititorului?

 

” Inițial orice scriitor, scrie pentru că nu mai poate ține înăuntrul său prea plinul emoțiilor și faptelor trăite, nu cred că pentru a transmite ceva cititorilor. Dacă aș vrea în mod special să transmit ceva cititorilor mei și al celor care scriu spionaj în general, este că, deși sună a clișeu, cineva, acolo, afară, veghează pentru binele lor. Și uneori își sacrifică viața, sentimentele, integritatea fizică sau morală pentru un bine suprem. The greater good, cum ar spune americanii, adică întotdeauna există o parte rea în a rezolva o problemă. Cineva întotdeauna pică la mijloc și de obicei cine pică la mijloc este cel blamat ulterior.”

 

Îți este dor de vreun personaj creat? Este unul de care te simți mai legat?

 

” Având în vedere că Jurnal de mercenar este prima mea carte nu aș putea spune că îmi este dor de personajul principal, Felix, căci este încă aproape de mine și va mai fi ceva vreme de acum încolo. Când obișnuiam să scriu pe blog, unde nu sunt numai părți ale poveștii ci și alte postări, într-o serie care se numește Scrisori în palmă, eu eram și scriitorul și personajul, uneori îmi era dor de mine cel de atunci. Dacă gândesc mai departe, nu de cineva mi-ar fi dor ci de o stare dintr-un moment anume din timp.”

 

Lucrezi la ceva nou acum?

” Desigur că lucrez la ceva nou, un scriitor întotdeauna face asta, mă refer la cei care au ales să fie scriitori și nu la cei care aruncă un material pe piață și apoi dispar. Lucrez la volumul doi al seriei Felix Munteanu, Jurnal de prizonier – nu este lipsă de inspirație, la momentul respectiv veți vedea și de ce acest titlu și nu altul -, o acțiune care se petrece la doi ani după finalul primei cărți și a retragerii lui Felix din activitate. Nu este un secret, descrierea celei de-a doua cărți există deja pe site-ul editurii Librex așa că mi-am permis să spun și aici.”

 

Dacă am alcătui un decalog al scriitorului, care ar fi cea mai importantă poruncă?

 

” Un decalog al scriitorului nu poate exista deoarece un scriitor trebuie să se ghideze după mult mai mult decât zece reguli. Mă refer aici, desigur, la cei care au ales asta drept carieră. Dacă totuși ar exista un decalog, aș spune că una dintre porunci ar trebui să fie Scrie cu sufletul. Chiar și când opera cere detalii mai tehnice, când este o proiecție clară a realității. Poate aș spune încă o poruncă, și pe asta nu o pot spune decât în engleză, și anume fantasy has to make sense, reality doesn’t. Căci un cititor știe când ceva este tras de păr și nu vrei ca la prima scăpare să-ți ia cartea și să o arunce, în cel mai bun caz să o închidă și să treacă la următoarea.”

 

Ce pasiuni ai? În afara scrisului, evident.

Pasiunea mea cea mai mare, pe lângă scris, este fotografia, pe care un timp am transformat-o și în job. Am practicat tenis de câmp în generală, volei în liceu, însă nu pot spune că sunt pasionat de sport, poate numai atunci când eram mai mic. Și, evident, sunt pasionat de lectură, un scriitor bun trebuie să fie și un cititor „de performanță”, altfel s-ar limita la spațiul lui ermetic. Citesc orice îmi pică în mână, fără discriminare, chiar și cărți tehnice, acestea ajutandu-mă, până la urmă, în a crea o lume reală în ceea ce scriu.

 

 

12936774_1307107695973020_3190193136224590282_n.jpg

Care crezi că ar fi cea mai mare provocare literară pentru tine?

 

 

” O provocare literară… Aici m-ai prins. Probabil cea mai mare ar fi să scriu despre sentimente, emoții, lucruri generale, nu cred, cel puțin acum, când nu am ajuns la o maturitate literară, că aș putea scrie despre ceea ce simt sau despre ceea ce mi se întâmplă ori despre mine ca om. Nu aș fi în stare să așez în pagini, logic și cursiv, ceea ce este în interiorul meu.” 

 

Ai încerca, dacă ar insista publicul, să schimbi traiectoria unui personaj?

 

 

” Absolut nu. Cititorii mă pot inspira însă nu conduce. Căci, de cele mai multe ori, personajele le creez din mine, în fiecare sunt bucăți din mine și din cei din jurul meu. Nu scriu ca să fac pe plac ci ca să mă descarc, așadar nu pot face asta, să conduc un personaj către ceva dorit de altcineva, cu atât mai puțin să-l creez pentru cineva.”

 

Care este cel mai nebunesc lucru care ti s-a întâmplat în ultima vreme?

” Nu mi se întâmplă lucruri nebunești căci sunt o ființă calculată deși incandescentă până la ardere interioară. Dacă ar fi să încerc ceva nebunesc, aș încerca să sar cu parașuta sau să fac scuba-diving, pentru că mi-e frica de înălțime și nu știu să înot.” 

Un mesaj pentru cititorii tăi?

” In primul rând, nimic nu este ceea ce pare. În al doilea dar mai important decât primul, citiți. Tot, orice, fiți informați. Nu un autor anume, nu un gen anume, așadar nu vă limitați. Evident că vanitatea își spune și ea cuvântul și nu pot să nu spun citiți-mă. Veți descoperi, pe parcursul seriei, o lume care există dincolo de voi și de cele știute și accesibile publicului larg în mod normal. Răsturnări de situație care vă vor face să vă întrebați ce-a fost asta? Și, ca o promisiune, veți călători atât în alte locuri cât și în alte lumi.”

Un gând de final…

” Dacă ar fi să reiau totul aș schimba un singur lucru. Aș scrie de la început așa cum știu să o fac acum iar pentru asta îi mulțumesc editorului meu, Monica Ramirez, care aproape că a făcut un curs de creative writing cu mine, explicându-mi ce trebuie și unde, dar mai ales de ce.”

Îți mulțumesc mult pentru timpul acordat. Felicitări pentru tot ce faci și mult succes!

Anunțuri

4 gânduri despre „De vorbă cu … Felix Cuceanu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s