Cum mi-am găsit fericirea în cărți

 

books-1655783_960_720

Cartea a fost întotdeauna un refugiu. Am crescut la țară, într-o perioadă în care nici televizorul color nu era des întâlnit prin casele oamenilor iar de diversitatea programelor tv nici nu puteam discuta. Ne delectam cu desenele animate din weekend și cu Teleenciclopedia. În rest, nimic nu ne acapara interesul.

Da, am crescut alergând în iarbă, culegând fructe și petrecând ore fără număr pe ulița satului fie în praf, fie la derdeluș când venea iarna. Am fost cu picioarele goale și am cutreierat străzi și malul Borcei dar știam că lumea este mult mai mare. Învățasem deja și la geografie despre alte culturi și am descoperit că lectura era biletul meu spre ele. Fascinant mi se părea faptul că nu existau bariere. Ajungeam și în trecut și în viitor, pe alte continente dar și pe meleaguri autohtone. Lista lecturilor obligatorii din programa școlară niciodată nu a fost pentru mine o corvoadă, iar faptul că nu le aveam pe toate acasă m-a ajutat să merg pentru prima oară la bibliotecă.

 

book-1421098_960_720

Privită de afară era o clădire rece care mai împărțea spațiul și cu un cămin cultural. Mă gândeam ca la un muzeu, impersonal și rece și plin de liniște. Primul pas timid a fost atât de ezitant încât și doamna bibliotecara a surâs și m-a îndemnat să intru. Rafturi doldora de cărți, atâtea povești, atâtea lumi și mulți eroi care stăteau acolo în tăcere așteptând cititorii. Miros de praf, vechi și cerneală. Atât de mult mi-a plăcut încât nu știu cât timp am hoinărit pe acolo. Am fost pe toate culoarele și am atins cotoarele cărților, le-am răsfoit și am admirat coperțile. Cu greu am mers la sectorul cărților de vârsta mea și cu și mai multă dificultate am ales primele cărți pe care să le iau acasă. Din acel moment nu am mai fost niciodată singură.

Am călătorit, am parcurs civilizatii și tradiții, am plâns și am descoperit eroine care mi-au devenit model. Pentru că duceam mult mai repede cărțile la bibliotecă și pentru că discutam cu doamna bibliotecară despre ele, așa ea se asigura că le-am citit și eu simțeam că vorbesc aceeași limbă cu cineva, am primit permisiunea de a lua mai mult de două cărți. Să nu credeți că nu era la fel de greu să aleg.

book-863418_960_720

 

Ceea ce a început în copilărie continuă și acum. Pasiunea mea pentru citit a prins rădăcini adânci și face parte din mine. Mă întreba cineva dacă nu mă plictisesc. Niciodată! E ca și cum m-as sătura și plictisi de prietenii mei pentru că sunt sociabili. Da, poveștile au uneori același subiect, dar modul unic în care autorul alege să scrie, amprenta lui, sufletul pe care îl așează printre rânduri mă determină să simt ca și cum este prima oară când citesc ceva de genul ăsta.

V-am spus că am un pitic care suferă de sindromul posesiei și îmi place să am o carte care mi-a plăcut si pe care am citit-o, așa că polițele mele pentru cărți s-au tot înmulțit peste noapte și vor continua să se înmulțească în viitor, grație scumpului si deosebitului meu soț, ai citit dragule? Te-ai prins ca ai de lucru atunci când vii acasă? Da, da, se pare că nu mai am loc de pus cărțile dar mai avem atâția pereți goi acasă și nu-i așa că nu îți plac nici ție?

Tocmai dragostea pentru cărți si pentru oamenii care au această pasiune a fost factorul decisiv pentru care am ales să scriu pe blog și să creez pagina Anca și cărțile. Este refugiul meu, locul unde pot comunica impresii dar pot și discuta cu cei pe care am ajuns să îi simpatizez. Am creat legături și prietenii. Unele au rezistat, altele nu, dar pasiunea mea va continua atâta timp cât voi trăi. Nu văd viața fără cărți. Așa cum am mai spus: iubesc să citesc si citesc ce iubesc.

 

Anunțuri

8 gânduri despre „Cum mi-am găsit fericirea în cărți

  1. Ce frumos ai descris inceputurile acestei mari iubiri CARTILE.Nu am crescut la tara,dar si eu am inceput la fel-primul pas a fost biblioteca.Mama mai cumpara carti(se aduceau la fabrica de un iubitor de carti,carti pe care rar le mai gaseai prin librarii);ea a pus bazele primei mele biblioteci.Am fost,sunt si voi fi o devoratoare de carti.Imi amintesc o scena cand aveam vreo 16 ani.Eram la biblioteca orasului si doamna bibliotecara s-a mirat de numarul de carti politiste citite de mine in ultimul an(atunci era perioada mea politista),erau in jur de vreo 60(un numar ff mare pentru perioada aceea,dar si pentru varsta mea).Am renuntat sa mai merg la biblioteca abia acum vreo 10 ani,moment in care achizitiile mele de carte au luat avant.Bine,bine am mai dat eu iama si prin bibliotecile particulare ale prietenilor de unde am citit o multime de carti minunate.
    felicitari Anca.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s