Pași în trecut – Lina Moacă

16699916_1417877618275190_1935001148_n

 

Vă prezint cartea care aseară nu mi-a permis să dorm, cartea care nu m-a lăsat să o pun pe noptieră, care m-a ținut captivă. Da, dar principalul ”vinovat” este Lina Moacă, autoarea care s-a înscris cu succes în lista autorilor mei preferați. Am iubit- o pe pe Lina de la Valuri de viață, mi-a transmis emoție, dragoste, sensibilitate și fluiditate. Mi-a plăcut atât de mult amprenta pe care o lasă în scriitura ei, măiestria cu care reușește nu numai să scrie dar să ne și facă părtași, încât am zis de atunci că nu va dura mult până ce voi face Pași în trecut.

Pași în trecutul cui? Al meu? Al lui? Al ei? Sau în trecutul nostru comun? Oriunde aș păși sunt sigură că va fi o lume minunată, întocmai cu cea pe carea autoarea ne-a prezentat-o astăzi. Unde tradițiile, credința și devotamentul guvernau destine, unde dragostea unește suflete de războinici, unde- născut sub o stea norocoasă- sau nu, ești nevoit să dai piept vieții sau realității. Rămâne la latitudinea ta dacă te lași cuprins de magie, de vâltoarea acțiunii și de poveste, pentru că da, Lina nu își ”abandonează” cititorul. Nu îl lasă numai să citească, îl lasă să dea sfârșitului poveștii valențele pe care le dorește, îl lasă să își imagineze și să aleagă varianta lui de deznodământ, iar pentru mine gradul acesta de implicare în care mă simt luată de mână și trasă în poveste, îmi denotă nu numai talentul autoarei cât și atenția către cititori. Poate vi se pare că m-am lăsat prinsă de poveste dar vă spun că am trăit fiecare pasaj, fiecare tresărire și fiecare zbucium.

  Acțiunea debutează în anul 2016, iunie, în Banatul de munte. O zonă care oricât am vrea să o păstrăm cât mai neoașă, este și ea atinsă de modernism și tehnologie. Dragoș, un fecior mândru, fiul conducătorului satului, era un băiat cu preocupări asemănătoarea celor de vârsta lui crescuți la oraș. Se bucură de traiul îndestulat furnizat de viața la țară, dar iubea viața de oraș cu toate beneficiile ei. Conflictul între generații, între nou și vechi, între tată și fiu este amplificat de dorința tatălui ca Dragoș să poarte la o sărbătoare locală un costum popular foarte vechi și extrem de prețios. Tânărul nu vede mândria de a purta straiul popular ci i se pare că se va înjosi în fața tuturor celor prezenți, mai ales că vor fi și fete de seamă. În înțelepciunea calității de tată și de primar, tatăl lui Dragoș hotărăște să îi ia toate beneficiile și să îl pună pe tânăr la treabă, la muncile gospodărești. Aruncat în inima tradițiilor, a cumpătării și a frumuseții rurale, Dragoș este legat prin fire invizibile de bărbatul de altădată…masculul cu piept lat și umeri puternici capabili să țină satul și familia. Iar noi suntem deodată transportați în altă lume….

 Anul 97, în noaptea de SânZiene, unde totul este posibil, unde vraja dragostei și magia merg mână în mână pentru a cuceri suflete, pentru a smulge legăminte și promisiuni. Frumusețea satului este dată întocmai de respectul dintre oameni, respectul față de țară și de tot ce aveau mai sfânt, de credința omului care nu uită să îi mulțumească lui Dumizău și să îi ceară îndrumare.

Aici îl întâlnim pe Auraș, falnic fecior de cioban, care în liniștea strungii alături de turma lui și în sânul familiei sale, se simte mândru și pregătit. Pregătit să se ia la luptă cu feciorii din împrejurimi și cu destinul pentru a demonstra că o inimă curată și două brațe vânjoase sunt de ajuns pentru a cuceri și a iubi.

Noaptea de SânZiene, noaptea magică, este noaptea când el se îndrăgostește dar nu știa să îi dea nume stării sale. Nu știe de ce inima e calmă dar el e tot mai agitat, nu știe de ce simte lipsa parfumului de lăcrămioare, nu știe ce dor îl mână și unde vrea să îl poarte. Steaua lui norocoasă, sub care moșul lui drag susținea că se născuse, îi va purta pașii către destinul lui. Destin pe care în final noi îl vom decide…

Povestea de dragoste născută între Lena și Auraș este atât de frumoasă, atât de pătimașă, încât le consumă sufletele și îl face pe Auraș să aibă ochi numai pentru mândra lui cu parfum de lăcrămioare și ochi verzi.

Mi-a plăcut să urmăresc parcursul lui Auraș, să mă îndrăgostesc alături de ei, să simt și să cunosc o lume autentică. Ce poate fi mai autentic de atât? Perioada în care dacii nu fuseseră atacați de romani, când încă erau stăpâni pe ce era al lor, când încă își puteau apăra familia, cetatea și regele.

O felicit pe autoare pentru modul extraordinar în care ne-a spus povestea, pentru originalitatea ideii, dar mai ales pentru faptul că a ales să ne prezinte povestea lui Auraș în primul volum și pe cea a lui Dragoș în următorul. De ce? Pentru că am putut să trăiesc, să cunosc și să asimilez detaliile unei lumi de mult apuse, pentru că am simțit mai bine accentul pe poveste. Abia aștept să descopăr și povestea lui Dragos dar și romanul Oameni, îngeri și demoni pentru că îmi place mult stilul autoarei dar și profunzimea subiectelor alese. Mi s-a făcut atât de dor de bunicii mei, de vorba dulce și sfătoasă, iar pasajele în care autoarea ne-a prezentat datini și urături, mi-au dat fiori în tot corpul.

Ce am fi noi fără ieri? Ce am fi noi fără tradiții?

Cartea va primi cele 5 steluțe binemeritate pe Goodreads!

11 thoughts on “Pași în trecut – Lina Moacă

  1. Doamne, vreau şi eu cartea! Anca, ai un mod de a convinge omul şi de a-l induce în eroare, în sensul bun! Felicităări pentru recenzie! Mulţumesc tare mult pentru recomandare! Trebuie să mă pregătesc serios din punct de vedere financiar, nu ştiu dacă mai rezist mult fără să o citesc. :))) :*

    Liked by 2 people

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s