Marile minciuni nevinovate / Big little lies – Liane Moriarty ***Recenzie

marile-minciuni-nevinovate_1_fullsize

 

 

Marile minciuni nevinovate

Titlu original: Big little lies

Autor: Liane Moriarty

Editura: Trei

Număr pagini 536

Traducere: Mariana Piroteală

An apariție: 2015

Fiction Connection

Să arate latura întunecată a ceea ce pare familia perfectă e una dintre specialităţile lui Liane Moriarty. – Library Journal

Liane Moriarty a scris prima sa carte, Three Wishes, pentru examenul final de master la Macquarie University din Sydney. Înainte de a fi scriitoare, Moriarty a avut o carieră de succes în marketing şi publicitate. A publicat, de asemenea, mai multe cărţi pentru copii. La Editura Trei, a mai apărut Secretul soţului, roman care a cunoscut o ascensiune fulminantă în topul New York Times, ajungând pe locul 1 la doar două săptămâni de la apariţia în Statele Unite.
Marile minciuni nevinovate va fi serial TV, avându-le în rolurile principale pe Nicole Kidman şi Reese Witherspoon.

După ce zilele trecute căzusem în starea de melancolie, tot la lectură am apelat ca să îmi revin. Aveam nevoie de ceva nou, ceva diferit, ceva care să mă amuze și să mă țină conectată. De Liane Moriarty, sinceră să fiu nu auzisem, dar coperțile cărților m-au atras ca un magnet, așa că am știut de îndată că voi citi măcar una. ”Marile minciuni nevinovate” a fost prima alegere, nu mă întrebați de ce, nu am citit descrierea de pe spate, nu am căutat recenzii, am vrut să fiu surpinsă și am fost.

Dincolo de crima de care aflăm din primele pagini, atmosfera a fost destul de relaxată, m-am amuzat teribil și m-am recunoscut. De ce? Pentru că ne aflăm în Pirriwee, o mică peninsulă unde liniștea aparentă, dulcea toropeală insuflată de soare și de sunetele valurilor sunt ca o fațadă care acoperă micile conflicte din casele oamenilor sau din…curtea școlii. Da, da curtea școlii, acel spațiu comun unde aparențele ascund bârfele, unde mamele atotștiutoare fac legea, unde se fac petiții pentru tot și orice, unde sunt doamnele care prea ocupate de carieră vin pe fugă să ia copiii și mai sunt mamele care se bagă peste tot, consilii, adunări, cercuri de ”înzestrați”, spațiul unde se face paradă cu aptitudinile copilului, unde nu poți purta o discuție de om normal, pentru că auzi aceeași placă. Uf, m-a cam luat valul. Dar așa e peste tot, nu?

Dacă zilele trecute ”înotam” în romantism, astăzi am aflat și despre partea urâtă a iubirii. Am citit despre faptul că violența domestică i se poate întâmpla oricui, că ne mințim pe noi și pe cei din jur, că uităm să fim unici și ne ghidăm după efectul de turmă, pentru că nu-i așa, nu suportăm comparația sau ca altul să fie mai bun.
Una peste alta, este o carte condimentată cu tot felul de întâmplări, asezonată cu tot felul de caractere și ornată cu bârfe. De ce am ales termeni culinari? Pentru că ”inima” societății din Pirriwee era o cafenea micuță, Blue Bells, unde ori se lăsau jos măștile de mame dedicate copiilor ori se puneau pe tapet ultimele bârfe.

Liniștea aparentă a școlii și a micuței peninsule este distrusă după ce o crimă teribilă are loc. Nu vă spun nici ce, nici unde, dar acțiunea ne poartă în trecut cu 6 luni înainte de noaptea tragică.

Madeline avea 40 de ani. 40! 40! 40! Și încă nu știa cum să treacă de pragul ăsta. Avea 3 copii din două căsătorii. Cu Abigail fusese mamă singură, pentru că ”încântătorul” ei fost soț nu era pregătit pentru o nouă etapă și a plecat să se distreze. Cu Ed, cel de-al doilea soț, avea doi copii- Chloe și Fred- și era fericită. El o iubea și îi suportă toate crizele, mai ales caracterul ei predispus spre scandaluri. Dar dacă un lucru ura mai mult pe lume, acela era nedreptatea. Bine, și pe Bonnie, actuala soție a fostului soț. Vi se pare ciudat? Stați că nu știți tot. Bonnie și Nathan se mutaseră și ei pe insulă, ba mai mult aveau o fetiță care era colegă cu Chloe a ei, iar Bonnie era zen și praf de zâne, așa că Abigail este atrasă inevitabil de mama vitregă, aproape că devine și vegană, merge la acțiuni caritabile și face yoga. Pe scurt..tot ce nu făcea Madeline. Da când să mai facă ea dacă era prea ocupată să rezolve treburile altora?

Renata era mama Amabellei, o copilă înzestrată. Renata era mama cu carieră. Era ocupată tot timpul, avea mereu ședințe de consiliu și îi plăcea să se laude cu asta. Era prea ocupată chiar și să vadă că soțul ei avea o aventură cu bona franțuzoaică.

Celeste era mama gemenilor-Josh și Max- și soția lui Perry, un om bogat, dezvoltator imobiliar. Deși aveau bani și în fața întregii lumi erau cuplul perfect, în intimitatea lor relația era una toxică. Celeste era lovită sistematic și în zone bine ascunse ale corpului. Regretele lui creșteau o dată cu vânătăile ei, iar pentru câteva săptămâni, Celeste va fi în siguranță, copleșită de dragoste și cadouri. Ajunsese să creadă că merita loviturile, ea îl provoca, nu? Și ea l-a lovit de vreo câteva ori. Important e că nimeni nu știa, nici copiii nu văzuseră. Nici nu aveau să o creadă pe mami, pentru că tati era tăticul perfect. Cel care îi poza, le gătea și îi ducea în excursii scumpe. Celeste își promisese că îl va părăsi când băieții vor fi la facultate. Ori de câte ori încercase până acum, ceva se întâmpla, așa că nu știa ce o să facă.

Jane era nou venită în peninsulă. Era mămica tânără a lui Ziggy, un băiețel minunat. Era prea serioasă, prea tristă și prea tăcută. Dar Madeline o simte și o ia sub aripa sa. Trebuie să aibă grijă de ea, nu? Și ea fusese mamă singură, și ea simțise privirile răutăcioase.

Când la grădiniță, Amabell fiica Renatei este intimidată, un întreg conflict stă să izbucnească. Amabella îl indică pe Ziggy ca fiind făptașul, iar temerile lui Jane iau amploare. Nu știa nimic despre tatăl lui, fusese o aventură de o noapte. Dacă fusese un om rău? Dacă fiul ei îl moștenește?

Mămicile sunt împărțite în două tabere, iar acuzele și insinuările zboară dintr-o parte în alta. Însă lucrurile au o rezolvare, iar până la concursul de cunoștințe generale totul va fi uitat. Sau nu?
Niște declarații luate celor implicați sau mămicilor de la școală, pe care le veți regăsi din când în când, mie mi-au smuls hohote de râs. Sunt scrise parcă pe principiul ”unde dai și unde crapă.”

Cine moare și cine este criminalul? Ce secret unește cele două tabere și îi face complici?

Lectura a fost captivantă, ușoară și m-a relaxat, în ciuda subiectului abordat. Nu are rost să vă spun că m-am înfuriat pe alocuri pe Celeste, sau cât de curioasă eram să văd deznodământul. Modul în care autoarea a prezentat povestea nu numai că te ține conectat, dar te face să te simți parte integrantă, ești acolo în miezul acțiunii. A creat și redat perfect ideea de comunitate, cu oameni pestriți și diferite tipare de personalitate. Cu siguranță vă recomand cartea și cu siguranță voi citi și altele semnate de ea!
Ne uităm la serial?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s