A doua șansă/ On mystic lake – Kristin Hannah ***Recenzie

Hop, hop eroina, hop, hop tu eroina mea! Cam așa am terminat eu cartea, am întors ultima pagina si exact asta mi-a venit in cap prima oară. Între noi fie vorba, daca personajul principal lua altă decizie, mă supăram rău pe ea.:-)

Fiind o cititoare și o fană înrăită de romane historical romance, am „asistat” la etichetele și la stilul de viață al femeii , cel puțin de prin anii 1800 încoace. Și am făcut lobby primelor doamne care au luptat pentru emanciparea femeilor și egalității între sexe. Ca să mergem tot în pas de muzică , așa cum am început , dacă eram pe acolo prin anii ’60 ,’70 le -aș fi cântat :”Who run this world?Grils,girls!”. Fiind femeie, mi-e ușor să empatizez cu tot ce ține de noi, de egalitate si de drepturi, și mă înfurii maxim când văd femei captive în relații toxice, supuse unui sfărâmător de visuri și aripi, care reușesc să le facă să se simtă incapabile. Scuzați-mi discursul, însă mă furnică degetele și aș tot scrie.

Cartea de care vreau să vă povestesc astăzi, mi-a mers la „suflet” ca să spun ața, temându-mă că orice aș spune nu ar reda fidel tot ce am simțit lecturând povestea închisă între filele ei. Am răsfoit printre carțile necitite și mâna s-a oprit asupra ei, fără vreun motiv anume. Am vazut pe coperta”bestseller international” și am zis:”hai fată să vedem ce e cu bestsellerul ăsta” și mai că îmi vine să mă pup singură pentru decizia mea. Recunosc, nu mai citisem nimic scris de această autoare, deși am înțeles că are câteva romane care sunt foarte apreciate peste hotare. Povestea reușește să surprindă pierderile pe care le înregistrăm în viața noastră. Dacă le-aș putea cataloga, le-aș așeza pe categorii: pierderi mici si banale(timpul pierdut la casa de marcat,timp pierdut in trafic), pierderi mari (momente,clipe,aminitiri) și cele incomensurabile (pierderea persoanelor dragi). Mic sau mare, atunci când pierzi pe cineva afli că nu ești nicodată pregătit pentru a renunța la zecile de îmbrătișări,de săruturi de noapte bună, de mirosuri, de îmbrățisări, iar nimic…absolut nimic, nu te poate consola pentru pierderea lor.

Cartea este structurată pe 3 părți, fiecare debutând cu un citat. Eu le -aș intitula, din punctul meu de vedere: agonia, regăsirea, trezirea. Cam asta mi-au transmis mie , pe rând, capitolele de care va spuneam mai sus.

Annie , pe numele ei intreg Annalise Virginia, fiica unică a unor părinți cu o condiție precară, tatăl taietor de lemne , iar mama casnică, rămâne orfana de mamă la vârstă fragedă, rămânând singură exact când avea mai multe întrebări de pus. Crescută de un tată, prins între două generații, una care susținea că fetele nu sunt bune de nimic, băieții trebuiau să meargă la muncă și să aducă bani, iar cea de-a doua care susținea emanciparea femeilor, fata se închide treptat in ea, pierzând singurele amintiri pe care le mai avea cu mama sa. Crește învătând să aibă grijă de tatăl ei, încercând să îl facă mândru de ea. Cuminte, ascultătoare și supusă, nu lasă o clipă să se vadă durerea ce îi ocupă sufletul. La vârsta de 19 ani, îl întâlnește pe cel care credea că va fi jumătatea ei pentru o viață întreagă și merge mână în mână cu el, să înfrunte lumea, departe de orașul ei ,Mystic , în California.

Blake, la inceput îi este alaturi, o iubeste și nu uita să i-o și demonstreze. Ajuns avocat de succes, bine plătit, îmbrăcat în costume scumpe și cravate de mătase, dar cu un suflet sec, fiind omul cuvintelor, reușește să o subjuge pe Annie și să îi impună un stil de viață total diferit de visurile ei.

Soție de corporatist, Anni , din iubire, ajunge să facă sacrificii și compromisuri, rătăcindu-se pe drum pe ea , pe femeia din interiorul ei. Se machia pentru că așa voia el, se îmbrăca în haine scumpe, plină de bijuterii de lux, părul lung îl purta doar coafat așa cum i-ar fi plăcut sotului ei. Prinsă până peste cap de îndatoririle de mamă și soție, având grijă mereu să fie idealul de femeie care nu și-ar fi făcut soțul de râs, nu vede realitatea din căsnicia ei.
Nu observa plecările soțului său,numeroasele aniversări ratate și scuzele tot mai patetice. Ocupată cu educația fiicei sale , Natalie , nu observă nici numeroasele escapade ale soțului său, și nu conștientizează că renunțase să mai ‘trăiască”. Asta până când, într-o zi ploioasă de primăvară, merge la aeroport împreună cu soțul său, să o conducî pe Natalie, care pleca în Londra.

Lovitura fatală i-o dă soțul său la întoarcerea acasă, când îi spune că vrea să divorțeze, pentru că iubea o altă femeie care era total diferită de soția lui ciudată, tăcută și supusă. Refuzând la început să accepte faptul ca el nu o iubește , îi cere o a doua șansă, cel puțin până la întoarcerea lui Natalie acasa, în iunie. De dragul celor 20 de ani petrecuți împreună, el acceptă, însă pleaca imediat la amanta lui. Pierduta intr-o casa pe care nu o mai simte a ei, printre lucruri prea familiare si incarcate de mirosul sotului ei, Annie pleaca in Mystic la casa tatalui sau, pentru a se regasi pe ea, vechea Annie.

Intoarsa dupa ani buni in orasul natal, si fiind tot mai aproape de depresie, accepta ajutor din partea tatalui sau si ii povesteste despre durerea din viata ei. Simte ca are nevoie de schimbari, si incepe cu cea mai des intalnita schimbare de dupa divort: isi taie parul. Se simte stapana pe viata ei si parca face ceva ce l-ar putea infuria pe infidelul ei sot. Aflata la coafor, descopera ca vechea ei prietena din liceu, Kathy, cu care nu mai vorbea de ani buni de altfel, a murit, lasand in urma un sot distrus si o fetita, Izzy de 6 ani , pe care toti o considerau a fi nebuna. Nestiind modul in care Katy moare, decide sa mearga acasa la el si aici gaseste un tata care nu stia ce sa spuna si o fetita care nu mai spunea nimic.

Nick,sotul lui Kathy. albit pe loc de socul de a descoperi ca sotia lui s-a sinucis , in urma depresiei maniaco-compulsive de care suferea, refugiat in bautura, nu mai facea fata durerii si sentimentului de vinovatie , asa ca Izzy, fetita lor, era pierduta intr-o lume a adultilor care nu ii oferea raspunsuri.

Izzy , speriata ca uita de mamica ei,ca nimeni nu ii vorbea, decide sa nu mai vorbeasca , ba mai mult credea ca dispare incetul cu incetul, incepand cu degetele de la maini. Cand Annie o intalneste, fetita nu mai mergea la scoala, purta o manusa neagra pe mana stanga si folosea doar doua degete de la cea dreapta, Trei persoane ingenunchiate de durere,pe care fiecare o percepe in felul sau, si care doar asta au in comun, duc propria batalie in sufletul lor.

De dragul prieteniei cu Nick si Kathy, Annie se ofera sa aiba grija de cea mica. Incet , fetita revine la normal, incepe sa vorbeasca, ba chiar, asigurand-o ca mami a ei o va veghea mereu, si ca amintirile cu ea vor dainui mereu, Annie o convinge sa renunte la manusi. Progresul fetitei si ambitia lui Annie, il determina pe Nick sa apeleze la Alcoolicii Anonimi si sa renunte la bautura, treptat iar relația lor pare să se schimbe.

Prinsă între trecut șă prezent, ce alegere ar face Annie?

Va mai spun doar atat, daca nu ati citit cartea inca, ar trebui sa o faceti. Nu este doar pentru noi cele care am primit o a doua sansa, ci si pentru cele care au tot felul de pierderi in viata lor. O carte care te imbie la analiza, la constientizare si la pofta de a trai viata.

Anunțuri

4 gânduri despre „A doua șansă/ On mystic lake – Kristin Hannah ***Recenzie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s